Comunicare cu farmec

Am auzit la un moment dat afirmația că “Din fericire, toți suntem diferiți”. Și eu sunt perfect de acord.

Numai că mie mi se pare că unii sunt mai diferiți decât alții. De fapt corect ar fi să spun că unele sunt mai diferite decât alții.

Încă de când eram mic am observat că fetele sunt diferite de noi, băieții. Nu e o surpriză pentru nimeni: e evident că fetele sunt mai frumoase, mai delicate, că cele mai multe au părul lung și poartă fustițe mai frecvent decât băieții.

Dar deosebirile merg și mai în profunzime, la nivelul comportamentului.

În primul rând, vorbesc mult mai mult decât băieții. Când se adună două sau mai multe la un loc, parcă își apasă butoane invizibile și cuvintele nu se mai opresc decât atunci când se despart fetele.

Să iau un exemplu concret. Să zicem că un băiat și o fată se uită la același film și, la sfârșit, sunt rugați să  povestească aceeași secvență.

Băiatul:

– Cavalerul a răpus două gărzi, și-a răpit iubita, a încălecat și au fugit în munți.

Fata:

-Cavalerul avea o armură așa de strălucitoare că părea făcută din lumină iar când s-a luptat cu cele două gărzi ticăloase care trebuiau să-l țină departe de prințesă s-a mișcat la fel de grațios ca un dansator. Iar prințesa… uau! Un vis! Avea o rochie albă de dantelă cu broderie înflorată pe piept și niște conduri așa drăgălaşi în picioare! Și cum era aranjat părul… superb! Plus că machiajul era perfect… deși am văzut o aluniță care putea fi acoperită. Iar unghiile! Parcă erau date cu sidef, așa aveau o strălucire discretă. Și calul era o frumusețe neagră ca tăciunele, cu picioare suple și fornăit nervos. I-a dus ca vântul departe de dușmani…

Ce spuneam despre diferențe?

Când ne mai ciocneam pe la orele de sport am observat încă ceva. Dacă  unul dintre băieți primea o lovitură strângea tare din dinți și încerca să arate că e foarte puţin afectat de lovitură, spre deloc. De multe ori era chiar primul care zicea că n-are nimic și renunța cât de repede la ajutorul oferit, chiar dacă șchiopăta vizibil sau i se umfla ochiul.

Atunci când se lovea o fată, situația era cu totul alta. Se smiorcăia mai tare sau mai încet și toate celelalte fete se adunau în jurul ei ca s-o consoleze, s-o mângâie, să-i ofere primul ajutor și să-i spună că nu e nimic grav.

Ce se întâmplă când ceri indicaţii referitoare la vreo direcţie?

Dacă întrebi un băiat, o să primești indicaţii precise:

-Mergi înainte și la a doua intersescţie faci la dreapta. După trei intersecţii faci la stânga și în cincizeci de metri ajungi unde vrei.

Dacă întrebi o fată, o să primești indicaţii… mai artistice:

-Mergi până vezi un strat cu flori roz și acolo o iei în stânga. Nu! În dr… în partea asta! (gest cu mâna către dreapta). Apoi o ţii tot înainte până vezi o casă galbenă și acolo faci la drea… în partea asta (gest cu mâna către stânga).

Parcă suntem din specii diferite! Şi probabil de asta nu putem unii fără alţii, pe principiul contrariilor care se atrag.

Deosebirile se extind și la comunicare.

La băieţi e simplu. Comunică verbal, fără complicaţii, pe principiul „punct ochit, punct lovit”.

-Salut! Ce faci?

-Salut! Am reparat mașina. Mecanicul e varză, mă duc în altă parte data viitoare.

Când e vorba despre fete, în schimb, lucrurile se complică până la Dumnezeu.

De multe ori una zic și altceva lasă să se înţeleagă. Nu mă prind întotdeauna ce și cum, dar din când în când mai am câte-o epifanie. Ca în seara când m-a invitat prietena mea la ea acasă prima oară, ca să bem o cafea. Seara, o cafea! Atunci până și eu m-am prins despre ce era vorba.

Şi pentru că tot a venit vorba despre prietena mea, nu pot să trec cu vederea faptul că ea comunică prin toate mijloacele. Vorbele reprezintă doar  una din categoriile din arsenalul de comunicare, care include și mâinile, picioarele, postura corpului, machiajul, culoarea părului și bineînţeles culoarea unghiilor. Adică… tot!

Machiajul și-l face în funcţie de momentele zilei (dimineaţă sau seară) și de locul unde se duce (la serviciu , la vreo petrecere, la cumpărături sau la prietene).

Părul și-l „asortează” după anotimpuri așa că vara e blond, toamna bate spre roșu, iarna îl duce către un blond-cenușiu iar primăvara îl lasă în castaniul natural.

Iar unghiile sunt un capitol special. Cum i se pare Iuliei că s-a petrecut ceva demn de atenţie, cum își vopsește unghiile  pentru a marca momentul. Şi, de ce să nu recunosc, sunt foarte importante și pentru mine, din cauza faptului că am rămas cu sechele din școala generală când am stat în bancă cu o colegă care-și rodea unghiile. Îhhh! Cât de oribil puteau să arate!

Așa că am fost atras irezistibil de ea acum un an, prin iarnă, când am văzut-o la o petrecere singură pe o canapea, cochetă și aranjată, cu unghiile colorate în mai multe culori. Avea o combinaţie hipnotică de unghii vopsite cu ojă albastră cu vălătuci întunecaţi, cu alte unghii vopsite într-un vernil cu picăţele și cu una sau două într-o nuanţă de roz. La nedumerirea verbalizată de mine mi-a răspuns în engleză:

-In a „SILENT NIGHT” with „MUDDY BOOTS” you need a „HOT WINE PUNCH”!

Evident că falca mea a lovit cu zgomot podeaua și probabil că aveam o expresie atât de tâmpă încât a pufnit-o râsul. După ce s-a mai liniștit mi-a explicat, de data asta în românește, că „silent night”, „muddy boots” și „hot wine punch” sunt denumirile culorilor pe care le-a folosit ca să-și vopsească unghiile, pentru că se potriveau perfect cu noaptea de afară, cu cizmele ei și cu vinul pe care-l bea la petrecere.

Atunci am aflat pentru prima oară în viaţa mea că există colecţii de lacuri de unghii, cu fiecare culoare denumită mai năstrușnic decât cealaltă. Asta se întâmpla anul trecut, în 2013.

După ce ne-am cunoscut mai bine, am văzut că Iulia era colecţionară de… colecţii. Îi plăceau foarte mult lacurile de la Farmec, și avea tot ce scoseseră ei până în momentul respectiv. Pentru ea unghiile vopsite însemnau comunicare și toate prietenele ei prindeau din zbor mesajul. Eu eram mai nătâng un pic, nu prea pricepeam nimic până nu-mi explica una dintre ele. De-a lungul timpului s-au mai lipit și de mine două-trei denumiri și, atunci când folosea o singură culoare, ghiceam cam în 90% din cazuri ce voia să spună. Dar când se băga la combinaţii, eram pierdut fără speranţă!

Anul ăsta a apărut o gamă nouă de lacuri în colecţia toamnă-iarnă, de la Farmec. Bineînţeles că a cumpărat-o pe toată și i-a făcut o inaugurare de pomină.

Ne pregăteam să mergem la un vernisaj de fotografie al unui prieten când a sunat curierul cu pachetul de la Farmec. Iulia a sfâșiat efectiv cartonul și a început să studieze intens noutăţile, după care le-a luat și s-a dus în dormitor. Ştiam că o să dureze ceva vreme, așa făcea de fiecare dată când îi veneau lacuri noi. Dar aveam timp suficient, pentru că plănuisem să facem și o plimbare prin parc înainte de vernisaj.

Prima dată am văzut o mână pe tocul ușii cu unghiile vopsite toate într-o nuanţă de albastru. Culori noi, semnificaţii noi. Nu știam ce înseamnă.

Apare și cealaltă mână cu unghiile vopsite într-un vișiniu. Nouă și asta, intraductibilă.

După care apare și restul din Iulia, acoperită cu beteală de brad. DOAR cu beteală de brad!

*

După care, ce să zic… am devenit fan lacuri Farmec Collection 2014!

f3 grup 2661 2667 - Comunicare cu farmec

Când am ieșit pe ușă, știam cum se numesc nuanţele folosite: „YOUR HIGHNESS”, „SANTA’S HERE”!

your highness - Comunicare cu farmec

Mă impresionează titlurile nobiliare, dar sunt cel mai fericit atunci când Moș Crăciun vine mai devreme cu cadourile!

*

 Bineînțeles că în ziua următoare am compensat din plin cadoul. A fost ziua „GO GET THEM, GIRL”!

go get them - Comunicare cu farmec

Adică ziua în care  Iulia m-a târât prin toate magazinele și m-a folosit pe post de măgăruș-cărăuș pentru toate cumpărăturile pe care le-a făcut.

Dar nu m-am enervat nici măcar un pic. După ziua de dinainte puteam să mai stau alte trei  prin magazine!

*

La ceva timp după această poveste, un coleg a organizat la un bar, după serviciu,  o minipetrecere cu ocazia zilei de naștere. M-am dus, ne-am distrat și ne-am hăhăit!

Pe la șapte am dat să plec, pentru că aveam stabilită o întâlnire cu un decorator mai pe seară. Iulia voia să renovăm casa, zicea că am stat prea mult timp încremeniţi în aceleași culori și că era momentul de o schimbare. Mie nu mi se părea că e vreo urgență, dar, dacă așa gândea ea, eu eram pregătit să-i fac pe plac. Că doar ea era artistul cuplului și știa mai bine!

Lumea a insistat să rămân și nici eu nu prea voiam să plec, așa că am sunat-o pe Iulia și i-am explicat situaţia. După ce m-a ascultat fără un cuvânt (rar se-ntâmplă), mi-a zis:

-Nu contează! Faci cum vrei!

Ştiam eu de ce-o iubesc! Frumoasa Iulia cea înţelegătoare! Pai nu sunt eu cel mai nororcos bărbat de pe Pământ?

*

Am ajuns acasă pe la unșpe, bine dispus și ușor ameţit. Iulia era în bucătărie și bătea mărunt cu degetele în masă.

Imediat au început să-mi sune în cap toate semnalele de alarmă, pentru că avea unghiile vopsite în negru… „ENJOY YOUR DARK SIDE”, știam precis că asta-i denumirea lacului. Mi-a atras atenţia când l-am văzut în colecţie, mai ales că Iulia mi-a spus că nu se gândea să-l folosească vreodată pentru că i se părea mut prea dură nuanța lacului dar și rezonanța numelui.

enjoy yor dark side - Comunicare cu farmec

Chiar și ameţit mi-am dat seama că aveam probleme grave!

Dar de ce?!

Nu mi-a spus chiar ea să fac ce vreau???

Mi-a fost clar că iar am ratat decodarea unui mesaj de la Iulia … și mi-am propus să fac orice ca s-o readuc la combinația de lacuri „YOUR HIGHNESS”,”SANTA”S HERE” !

*

Pot descifra mai bine mesajele Iuliei datorită SuperBlog 2014.

Eugen

Îmi place fotografia. Şi filmul. Şi grafica digitală. Şi lectura (în mod deosebit SF-ul și fantasy-ul) și, de dată mai recentă și cumva legate între ele, scrisul. >>mai multe

15 thoughts on “Comunicare cu farmec

  • 27/11/2014 at 19:07
    Permalink

    Superb! Ai intuitie azi 🙂

    Reply
  • 27/11/2014 at 19:18
    Permalink

    In sfarsit! Dac-ai sti de cand ma chinui s-o prind! 😉

    Reply
  • 27/11/2014 at 19:38
    Permalink

    Your highness, aceste lacuri par graitoare, la propriu…:D. Cum Santa’s almost here, cred ca voi ceda ispitei si … Go get them, girl! 😉

    Reply
  • 28/11/2014 at 20:24
    Permalink

    Super-articol cu un titlu perfect 😉

    Reply
  • 05/12/2014 at 08:58
    Permalink

    Farmec e o firma buna, ceea ce ma bucura e faptul ca se face publicitate si la firme romanesti. Fain articolul tau. Mie imi plac lacurile de unghii de la Farmec, au ,,farmec,,.

    Reply
  • 05/12/2014 at 09:19
    Permalink

    Daca au farmec, se cheama ca-i al lor! 🙂
    Eu ma bucur de fiecare data cand o firma romaneasca reuseste sa faca produse atat de bune!

    Reply
  • 14/12/2014 at 23:49
    Permalink

    Interesanta combinatia oje Farmec si ….doar beteala. Am sa o retin! 🙂 Dragut articol. A fost intamplator primul articol pe care ti l-am citit.

    Reply
    • 15/12/2014 at 08:15
      Permalink

      Si mie s-a parut interesanta combinatia! 😀
      Bineinteles, la fel de intamplator, ma bucur ca-l gasesti dragut! 😉

      Reply
  • 14/04/2016 at 13:06
    Permalink

    Hm, mi-aduc aminte clar odata la scoala cand am jucat “tara tara, vrem ostasi” si cand am alergat in zidul de brate, in loc sa-l penetrez am ricosat fix pe spate, pe beton. Parca si acum am senzatia aia ca mi s-a zguduit creierul. A fost naspa rau, dar n-am scos un sunet, m-am ridicat de jos si am zambit ca si cum nimic nu s-a intamplat. Vad ca si fetele mele la fel fac. Deci nu toate fetele se smiorcaie in public, unele asteapta sa ajunga acasa :))))

    Reply
    • 14/04/2016 at 18:33
      Permalink

      😀
      Fara exceptii n-ar fi asa de evidenta regula! 😉
      Si cunosc foarte bine senzatia pe care-ai incercat-o dupa zidul de brate, c-am luat si eu destule teste de asfalt/beton 😀

      Reply
  • 09/08/2016 at 19:11
    Permalink

    😊 Sigur, Farmec a devenit un brand apreciat. Numai că no, pe mine m-a amuzant (cu scuzele de rigoare ) modul în care sunt percepute fetele.
    De mică am fost și urâtă și rea. În plus, nu am fost “acceptată” de fete. Am fost mereu ultimul “soldat” , printre băieți.
    Fain articol ! 😊

    Reply
    • 09/08/2016 at 20:44
      Permalink

      Săr’na! 🙂
      Și bineînțeles că în text e vorba de o generalizare. Zi-mi că n-ai văzut niciodată ce povestesc eu acolo și atunci o să cred că ai crescut doar cu băieții 🙂

      Reply

Leave a Reply to Madalina Iancu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* GDPR (obligatoriu)

*

Sunt de acord

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: