Dezmățul de Oktoberfest
Germania! Berlin, München, Düsseldorf…
Pământ al făgăduinței pentru o grămadă de lume care visează să ajungă acolo ca să scape de generozitatea doamnei Olguța și a predecesorilor dumneaei… Cum visele devin realitate dacă le visezi suficient de mult, mulți compatrioți și-au părăsit plaiurile natale și s-au stabilit pe pământuri teutone ca să se bucure de o viață normală și civilizată.
Iar dacă pentru unii a devenit casă, oare această țară are ceva de oferit călătorului care dorește să-și bucure ochiul și să-și umple sufletul cu particularităţi ale locurilor?
Cum am fost de curând la München, hai să-ți povestesc pe unde m-am preumblat, ca la final să tragem împreună o concluzie.
Nestemata de pe coroana acestei explorări a fost, desigur…
Oktoberfest
Îți place berea?
Dacă răspunsul e da, atunci e musai să ajungi la Oktoberfest!
Dacă răspunsul este nu, atunci… e musai să ajungi la Oktoberfest! 😀
E adevărat că în jurul berii s-a agregat acest festival dar nu e numai despre bere.
Dacă n-ai auzit până acum sau nu știi exact, poate c-ai ajuns să te întrebi… ce mama zmeilor e Oktoberfest ăsta?
Ei bine, este… tobele vă rog… un bâlci!
Da, ai citit bine: bâlci!
Bine, când spun că Oktoberfestul e bâlci, e ca și când l-aș compara pe Schwarzenegger în zilele lui de Mister Olympia cu un pustnic care a ținut 40 de zile de post negru. Diferența de scară este pur și simplu… năucitoare! Pe locul de desfaşurare al Oktoberfest-ului ar încape lejer o așezare obișnuită. Și nu mă gândesc la cel mai prăpădit sătuc, ci la unul cu ceva pretenții.
Acest “Festival al lui Octombrie” german, nu se lasă constrâns de spațiul care-i este dedicat, ci își întinde mrejele la mari distanțe de locul în care se desfășurară. Eu i-am simțit prezenţa de când m-am urcat în tren la Unterschleißheim, la peste 10 kilometri distanță, sub forma unui damf de bere care aromatiza vagoanele, produs de mai mulți nemți joviali îmbrăcați în costume tradiționale, care se distrau copios pe lângă berea de octombrie. Cum cunoștințele mele de germană se rezumă la “volkswagenizbitînzid“, n-am înțeles nimic din ce spuneau dar m-am trezit molipsit și eu de la veselia lor! 😀
Dacă mai sus am pomenit despre…
Costumele tradiționale
…Hai să le și vezi:
Așa-i c-arată într-un fel? 🙂
Sunt costumele tradiționale bavareze, “Dirndl” cele pentru femei și “Lederhosen” cele bărbătești. Și nu le poartă doar bavarezii, ci și mulți turiști care vor să simtă atmosfera de Oktoberfest direct pe piele:
Desigur că poți să-ți cumperi și tu costumele dacă-ți plac și vrei să scoți din buzunar între 90 de euro și câteva sute.
Prietenii la care am stat, Adi și Larisa, au dat fiecare 250 de euro pe costumele lor.
Pentru c-am ajuns în prima zi a festivalului, am prins…
Parada de deschidere
Sunt mai multe parade care se desfășoară cu ocazia Oktoberfestului iar eu am prins-o pe cea a berariilor și a proprietarilor de corturi.
Fiecare berărie are carul/carele ei și sunt unele mai împodobite decât altele:
Caii erau superbi: înalți, masivi, ferchezuiți și impodobiți până la refuz.
Pe traseul spre Oktoberfest poți să caşti ochii doar de pe marginea drumului dar, odată intrat pe terenul festivalului, poți să privești de aproape și chiar să-ți faci poze cu caii sau să-i mângâi.
Bineînțeles că “echipajele” carelor, pe lângă că arata dintr-un film de epocă cu profesionişti ai berii, mai sunt şi superprietenoase și dornice să-ți ofere cele mai frumoase amintiri.
Normal că m-am băgat şi eu! 😀
Vezi ce ușor e să-ți faci prieteni la băutură?!? 😀
Și pentru c-am ajuns pe aleile Oktoberfestului, hai să vedem ce avem pe lângă ele. Cred că deja știi că e vorba de…
Corturile berăriilor
Dacă te aștepți la așa ceva…
Ei bine, așteptările-ți vor fi date peste cap, pentru că aceste corturi de octombrie arată astfel:
Recunosc că atunci când le-am văzut, aș fi băgat mâna-n foc că sunt clădiri permanente și i-a luat prietenului Adi ceva timp până să mă convingă că, chiar dacă nu sunt din pânză, sunt la fel de temporare cum sunt și corturile, ridicate doar pentru Oktoberfest.
Și-acum, dacă le-ai văzut cum sunt pe dinafară, hai și-năuntru!
Doar că, până să intri, trebuie să treci de personalul de pază, care-ți verifică bagajul. Dacă-l ai. Pe mine nu m-au lăsat să intru cu o sticlă de apă, așa că am hotărât cu Elena să intrăm pe rând.
După câțiva pași de la ușa de intrare, m-a întâmpinat un…
Bzzzzzzz, buzzzzz, bâzzzzzz, zzzzzzz
Parcă intram într-un stup de albine dotate cu portavoci!
Când am ajuns în sala în care se desfășurau ostilitățile, să nu-mi cred ochilor!
În viața mea n-am văzut atâția oameni adunați ca să mănânce și să bea într-un loc cât un hangar de Airbus A380. Ba… poate chiar mai mare!
Mesele libere erau rara avis și credeai că l-ai prins pe Dumnezeu de un picior când găseai una. Bineînțeles că mesele “mobilate” erau pline, în primul rând de bere:
Dar multă bere pe stomacul gol nu e cea mai bună idee, așa că mai era nevoie și de altceva pe lângă:
Și-ți dai seama că la așa belșug, spiritele erau cât se poate de vesele, iar veselia nu e deloc sfioasă. De unde și zgomotul puternic de fundal, care nu era doar de la vorbe:
După primul contact cu un astfel de interior, uimirea nu mi s-a micșorat deloc. Ba din contra, a făcut un salt spectaculos în sus.
De ce?
Pentru că acolo am văzut pentru prima dată în viața mea o coadă!
A, stai liniștit, c-am prins destui ani în România comunistă și-am avut parte de nenumărate ore de stat la cozile lipsurilor.
Doar că la Oktoberfest am văzut pentru prima dată în viața mea o altfel de coadă… la belșug!
Da, e coada la care stau chelnerii să ia comenzile și era chiar pe două rânduri!
Pam-pam! Tare, așa-i? 😀
Dacă crezi că în hangarul ăsta erau toți oamenii de la festival… nimic mai greșit. Așa era peste tot:
Şi aici era și-o formație care folosea un fel de tulnic tradițional. Petrecăreții s-au urcat pe scaune și mi s-a făcut pielea de găină când am ascultat o melodie cântată de toată sala.
Şi descoperirea descoperirilor: am văzut că dacă bei bere, nu mei e nevoie să mergi la sală! 😀
La câtă lume era în hale, ai putea crede că p-afară era pustiu. Ei bine, și mesele în aer liber erau la mare căutare:
Iar cu atâția oameni pe la mese, nu prea rămâneau mulți care să bată drumul între berării, așa-i?
Așa-i:
Mda, erau destule locuri în care trebuia să dai din coate ca să înaintezi. Adică atunci când nu stăteai de-a dreptul pe loc…
Majoritatea acestor oameni erau la Oktoberfest ca să se distreze, să mănânce și să bea bere care venea în majoritatea cazurilor în halbe de un litru.
Da, ai citit bine: halbă de un litru!
Ca asta:
Iar berea, după ce-o bei și-o procesezi, mai trebuie s-o mai dai și afară, corect?
Așa am ajuns la…
Culisele organizatorice
Fiecare cort de berărie mare avea toaletele proprii, așadar puteai rezolva problema fără mare bataie de cap după ce stăteai rezonabil la coadă.
Dacă te preumblai p-afară nu aveai acces la aceste toalete. Dar nemții d-aia-s nemți, că se gândesc la toate și așa au făcut și la acest festival. Așa găseai din loc în loc niște toalete la container. Doar că trebuia să stai la coadă și cozile erau de cele mai multe ori consistente.
Eu am stat vreo 40 de minute atunci când am avut nevoie și-am văzut în fața mea un tip care n-a mai rezistat și s-a ușurat pe ușa toaletei, de față cu toată lumea, spre dezgustul celorlalți de la coadă. După ce-a terminat, un altul i-a urmat exemplul…
Și, ca să fie treaba treabă, un al treilea care ieșea din toaletă a încununat rezultatul activităților celor doi cu… ce crezi?
Cu o borală de toată frumusețea!
Să tot asiști la d-astea! 😀
Iar vomitatul era cea mai mică problemă. Mi-am dat seama de asta când ne-am pus pe un tăpşan să ne mai relaxăm nițel, cum făceau şi alţii…
…și-am observat oameni dintr-un echipaj mai special care se preumblau p-acolo:
Ținta lor erau cei întinși pe iarbă, să-și dea seama dacă mai erau cu noi sau mai aproape de coma alcoolică.
În jumătate de oră cât am stat p-acolo am văzut patru oameni luați pe targă.
Foarte interesantă această targă care era acoperită să nu vadă chiar toată lumea cine și-a băut mințile p-acolo.
Oricum, ce se întâmplă la Oktoberfest, rămâne la Oktoberfest, nu-i așa? 🙂
*
Spuneam la începutul articolului despre acest festival tomnatic că este un bâlci. Pe steroizi, adevărat, dar bâlci!
Dacă ce-ai văzut până acum nu te-a convins, vin cu argumentul suprem:
Tiribombe! 😀
O imensă parte din spațiul de desfășurare al festivalului e dedicat distracțiilor de gen:
Ca la orice bâlci: culori stridente combinate chicios, muzică tare, voci distorsionate cu volum exagerat etc. toate menite să-ți atragă atenția și să te dai în respectivele atracții.
După cum vezi, ai de unde alege dintre senzații mai tari și din cele nu chiar așa intense.
Chiar dacă eu nu mă dau în vânt după ambalajul acestor atracții, recunosc că-mi place un pic de adrenalină. Din toate cele de acolo am ales două, care mi s-au părut mai intense.
S-au dovedit a fi cele mai bune alegeri! 🙂
Prima s-a desfășurat pe orizontală:
Erau trei rotiri independente acolo: podeaua, brațele pe care se aflau mașinuțele și mașinuțele în sine. Podeaua se rotea într-o singură direcție cu o viteză măricică dar celelalte două își schimbau sensul de rotație și-au fost momente în care cele trei rotații s-au combinat pentru momente adrenalitic de intense.
Daaa, recunosc: mi-a placut! 😀
Dacă prima s-a desfășurat pe orizontală, cea de-a doua s-a destrăbălat pe toate direcțiile:
La cât îmi plac, era exclus să ratez eu un așa roller-coaster, care mă “cade” vertical, mă sucește și mă răsucește intensiv, îmi oferă perspectiva lumii cu susul în jos și mă face să țip de încântare!
A fost frumos dar am o chestie de comentat despre el: a durat prea puțin! 😀
*
Dacă ce-am povestit și ți-am arătat până acum nu te-a convins de proporțiile urieşeşti ale festivalului, hai să-ți dau niște…
Date despre Oktoberfest
Festivalul are o suprafață de desfășurare de peste 100 de hectare, mai precis 420.000 de metri pătrați.
În cele 14 corturi mari și-n cele 20 mici pot sta în același timp 100.000 de oameni.
Vreo 7.200.000 de oameni dornici de distracție au ajuns la festival, au băut 6.900.000 de litri de bere și-au mâncat zeci și sute de mii de kilograme de carne de pește, pui, porc și vită.
E interesant că 111.000 de oameni au fost prinși încercând să-și ia acasă halba din care-au băut ca suvenir și că s-au pierdut peste 4500 de lucruri, de la laptopuri, telefoane mobile și până la verighete sau cătușe.
Statisticile complete le găsești AICI.
Și e musai să-ți spun că Oktoberfestul de la München este miezul (sau sămânța) căci după chipul și asemănarea lui au apărut celelalte Oktoberfesturi din lume.
Embrionul festivalului a apărut pe 12 octombrie 1810, cu ocazia căsătoriei dintre Prințul Ludovic și Prințesa Tereza de Saxon-Hildburghausen, când cetățenii Münchenului au fost invitați la o cursă de cai pe câmpul din fața porților orașului, ținută în onoarea evenimentului. În 1811, curselor de cai din anul precedent li s-a adăugat un târg agricol și evenimentul a crescut an de an. În 1818 a apărut și partea de distracție, cu primul carusel.
Forma actuală a festivalului și-a făcut intrarea în scenă în 1896 când au fost ridicate pentru prima dată corturile berăriilor și petrecerea durează între 16 și 18 zile de pe la mijlocul lui septembrie până în primul weekend al lui octombrie.
Mai multe despre istoria Oktoberfestului poți să afli AICI.
Dacă ți-am făcut poftă să mergi la Oktoberfestul din din 2019…
Ce trebuie să știi
Dacă circuli cu mașina, nu te chinui să ajungi cu ea chiar la locul festivalului, că n-o să reușești. Parcheaz-o mai departe și mergi nițel pe jos.
Altfel, cel mai bine e să circuli cu transportul în comun. Noi am mers cu metroul și pentru festival cobori la “Hackerbrücke”. Bine, o să te prinzi care-i stația chiar dacă nu-i știi numele, că metroul se goleşte acolo. 😀 De la metrou mergi ceva pe jos, dar nu exagerat și ia-o încotro merge toată lumea.
Cu metroul merită să-ți iei un bilet valabil pentru o zi pentru că, dacă ai câteva drumuri de făcut, e mult mai convenabil decât să plătești individual fiecare călătorie. Pe noi ne-a costat vreo 14 euro pentru ca stăteam în zona albastră, ușor în afara orașului. Dacă stai mai în centru, te costă mai puțin.
La intrarea în Oktoberfest te vor controla agenții de pază și, cel mai probabil n-o să te lase să intri cu un rucsac/bagaj de dimensiuni mari. Elena avea un rucsăcel și cel care-a controlat-o i-a repetat de câteva ori că n-ar fi trebuit s-o lase cu el, dar face o excepție.
O să fii controlat și când intri în multe dintre corturile berăriilor și e posibil să nu te lase dacă ai lichide cu tine, chiar și apă. Ori arunci recipientul, ori îl dai cuiva care rămâne afară să ți-l țină.
Și, dacă tot am ajuns aici, vreau să-ți arăt ceva:
Da, asta e coada de așteptare pentru intrarea în berărie și stau oamenii cu orele până reușesc să intre într-un cort. Dacă nu vrei să pățeşti ca ei, ori îți faci rezervare înainte, ori vii devreme să prinzi una din mesele fără rezervare. Și atenție: dacă ți-ai facut rezervare și întârzii, o pierzi repede de tot! Așa că, mare grijă!
Noi am ajuns acolo sâmbătă pe la prânz, fără rezervare. Am reușit să intrăm în cele două corturi pe care ți le-am arătat și… atât! Când am mai vrut să mai intrăm încă o dată în primul, nu ne-au mai lăsat.
Iarăși mare grijă: dacă ești înăuntru cu prietenii și-ai ieșit din cort, e foarte posibil să nu te mai lase să intri înapoi.
Weekendurile sunt incredibil de aglomerate și se întâmplă ce-am spus mai sus. Dacă nu ești așa mare fan aglomerație și vrei să prinzi lejer un loc într-un cort, mai bine mergi în timpul săptămânii.
La final
De mult auzisem de Oktoberfest și-mi doream să ajung să văd despre ce-i vorba.
În sfârșit mi-a ieșit! Eeeeeee! 😀
Am fost uimificat de proporțiile festivalului. M-am delectat cu berea de la mama ei și cu mâncare delicioasă specifică. Bine, mi-am și dat coate p-acolo și-am tropăit mărunt până să intru într-o toaletă dar și astea sunt părți din farmecul festivalului, nu-i așa? 😀
A fost o experiență memorabilă și, după mine, merită s-o încerci măcar o dată în viață!
Dacă n-ai fost deja, ai vrea să mergi acolo? Ce te atrage?
