Diferiţi dar complementari! – Toastmasters 6
Şi uite aşa am ajuns la proiectul cu numărul şase din manualul Toastmasters, “Varietatea vocală”!
Uraaaa! 🙂
Sper să vă placă ce-o să vedeţi în filmuleţul de mai jos! 🙂
Părerile invitaţilor:
“Felicitări Eugen!
Mi-a plăcut tematica şi jocul de “voci” (tonalitatea).
Mi-a plăcut mişcarea scenică.
Mi-a plăcut zâmbetul tău! “
“Un discurs puternic, ca de obicei. Forţa se simte însă, ÎNSĂ măcar de data aceasta mi-ar fi plăcut să te aud şoptind, fiind delicat, cald, atent şamd 😉 “
“+: Varietate vocală foarte bună, la fel şi limbajul non-verbal.
Prezenţă scenică foarte bună, captezi audienţa.
De îmbunătăţit: la concluzie (ar mai fi de spus dar am doar 7 minute) şi la structură >multe idei >scopul discursului care este?
Felicitări!”
“Prea multe cuvinte: fii mai eficient în limbaj.
Prea violent când treci de la o tonalitate la alta (ar trebui să fie mai smooth).
Prea general (mai multe exemple, ilustrări).
Ai tendinţa să recurgi la stereotipuri (vino cu propriile idei).”
Diferiţi dar complementari!- discursul scris
Bună seara dragilor!
Ca de obicei, eu sunt extrem de încântat că suntem împreună!
Laura, vii te rog un pic lângă mine?
…
Mulţumesc!
Laura este colega noastră care prezidează graţios peste clubul în care ne-am înscris, Toastmasters IDEST. Ne ajută cu plăcere oricând avem nevoie şi ne organizează cu eleganţă de câte ori o cere situaţia. Ea este o femeie!
Şi eu sunt colegul vostru, vicepreşedintele responsabil cu educaţia care câteodată dau impresia că ştiu ce fac. Eu sunt un bărbat!
Uitaţi-vă la noi, vă rog!
Avem amândoi două picioare?
…
Avem!
Avem amândoi două mâini?
…
Bineînţeles că avem!
Are fiecare dintre noi doi ochi?
…
Desigur!
Mai avem şi două urechi şi câte un nas şi o gură. Adică semănăm incredibil de mult!
Dar există şi diferenţe!
Eu sunt mai… aerodinamic (gest spre chelie), Laura are un păr bogat!
Aşa-i Laura?
…
După cum aţi auzit, ea are vocea mai subţire, spre deosebire de a mea, care-i mai groasă.
Mulţumesc pentru ajutor, Laura!
Dar diferenţele cele mai mari sunt aici (gest către cap), la cum funcţionăm. Rotiţele ni se învârt în aşa fel, încât parcă suntem de planete diferite.
Ştiţi cum se spune (joc de scenă): femeile sunt de pe Venus (voce suavă), bărbaţii sunt de pe Marte (voce războinică)!
Putem vedea că exteriorul e înscris în curbe voluptoase la femei şi-n forme cumva mai pătrăţoase la bărbaţi. Iar acest exterior e transferat cumva şi la nivel mental. Creierul bărbatului conţine cutii şi cutiuţe. Are o cutie pentru nevastă, alta pentru copii, o cutie pentru casă, alta pentru maşină, încă una pentru slujbă… şi aşa mai departe. Şi el nu poate lucra decât cu o cutie o dată, aşa că are foarte mare grijă să nu le amestece, că atunci se produce dezastrul! Poate să apară de exemplu, o… casă cu claxon. Sau… o maşină… cu subsol! Adică nenorociri pe care nu şi le doreşte nimeni!
Pe când la femei, creierul e format dintr-un fel de amalgam de fire curbate in toate felurile şi care conectează totul cu… tot! Aşa soţul e legat de casă, casa de copii şi de soacră, soacra cu subsolul, mâncarea de piaţă si de maşină… Creierul unei femei bâzâie tot timpul sub tensiune, împărţit în mai multe direcţii!
De exemplu o mamă poate să pregătească cu o mână sandwichul pentru copilul care pleacă la şcoală, în timp ce cu cealaltă îl îmbracă. Reuşeşte să se uite şi la o reţetă interesantă pe televizor. Atunci când sună telefonul, lasă sandwichul şi răspunde liniştită: Alo?
Dacă un bărbat trebuie să facă toate astea, treaba se desfăşoară astfel:
-Stai aici până-ţi fac sandwichul! Şi îmbracă-te singur cu haina de şcoală că am mâinile ocupate!
Sună telefonul: tââââr, ţââââr!
-Închide desenele animate şi lasă gălăgia că nu pot să mă concentrez!
Hmmm, hmmm (îşi drege vocea): alo?
Da, femeile sunt incredibile când trebuie să jongleze cu mai multe activităţi în acelaşi timp. Dar bărbaţii sunt în stare să se concentreze ca o rază laser asupra unei sarcini.
Să trecem acum la comunicarea orală şi la cuvinte. La capitolul ăsta, femeile surclasează bărbaţii fără drept de apel.
Se poate întâmpla ca o femeie să vină acasă seara şi la încercările de conversaţie cu consoarta masculină să primească doar: mrrr, mrrr…
Dacă reacţia ei e (voce isteric-plângăcioasă):
-Nu mă mai iubeşti! Nu-ţi mai pasă de mine, nu mă mai bagi în seamă… atunci înseamnă că nu ştie chiar nimic despre bărbaţi!
Nu ştie masculul din viaţa ei a rămas fără cuvinte pe ziua respectivă, că şi-a epuizat norma de vreo 7000 de cuvinte pe zi. Adică de trei ori mai puţin faţă de cele 20.000 de cuvinte cât folosesc femeile în medie. Ea are cu ce să-i facă capul mare, el nu mai are cu ce să-i răspundă…
Iar femeile, după ce că au mai multe cuvinte, au şi un debit verbal mai mare: 250 de cuvinte pe minut. E dublu faţă de cel al bărbaţilor. Dacă masculul totuşi se hotărăşte să vorbească (pe datorie), mai mult ca sigur că şuvoiul feminin de cuvinte o să-l întrerupă. Şi-atunci el se transformă într-un cazan sub presiune, pentru că întreruperile îl enervează în cel mai înalt grad.
Dar dacă femeia îl lasă seara în boii lui şi deschide discuţia a doua zi dimineaţa, aproape sigur conversaţia va decurge ca unsă, fără scântei!
Aşadar se mai dovedeşte încă o dată că informaţia înseamnă putere. Adică linişte conjugală în cazul ăsta!
Bineînţeles că diferenţele sunt mult mai multe. Dar aici mă opresc eu că mi se termină timpul alocat pentru discurs.
În concluzie, viaţa ne-a învăţat că există asemănări şi deosebiri între femei şi bărbaţi.
Aşadar dragilor, haideţi şa apreciem ceea ce avem în comun şi să înţelegem elementele care ne fac atât de diferiţi.
Aşa vom avea o viaţă mai frumoasă! 🙂
Vă mulţumesc!
