Egipt, destinaţia pentru vacanţe exotice la super-preţuri!
Îmi place să cred că eu sunt singurul care decide ce intră în viaţa mea. Şi cum.
Iar în general chiar aşa şi e, mai puţin atunci când factori externi îşi insinuează mrejele şi mă conduc pe o direcţie pe care în mod normal eu n-aş alege-o.
Când propunerea de plecare în Egipt de Revelion mi-a ajuns pe la urechi, n-am avut nici măcar o tresărire. Nu mi-a spus nimic destinaţia. Dar mrejele d-aia-s mreje, să se insinueze şi să te conducă acolo unde vor ele. Sau acolo unde vrea… Egiptul. Că mi-e absolut clar că m-a vrut! 😀
Aşa m-am trezit că zbor pe 27 decembrie până la Eilat, la evrei. De acolo-am luat-o călare pe roţi de autocar până la baza noastră de operaţiuni din Sharm el Sheikh, hotelul Amar Sina Village.
Care hotel, mi-a dislocat falca! La figurat, din fericire: mi-a plăcut grav de tot când am dat pentru prima dată ochi în ochi. 🙂
Iar camera în care-am stat? O boltă şi trei cupole, dintre care una la baie.
Cea mai spectaculoasă cameră din toate vacanţele mele de până acum! Ştii cum e să te trezeşti dimineaţa privind în cei patru ochi neastâmpăraţi ai boltei de deasupra patului? Uau!
Doar că după impactul primei impresii au venit loviturile celei de-a doua şi de-a treia. Care, din păcate, au muşcat nemilos din prima: miros de vopsea proaspătă, finisaje făcute în dorul lelii, panoul de control de la aerul condiţionat arăta de parcă armata egipteană îl folosise pe post de ţintă, elemente din decorul camerei aveau nevoie urgentă de înlocuire, micul dejun identic în fiecare dimineaţă…
Măcar aerul condiţionat era funcţional şi aveam apă caldă cu presiune la duş. Dar nu toată lumea din grupul nostru de 19 aventurieri a fost aşa norocoasă. Aşa, camera noastră s-a transformat de câteva ori într-un loc de pelerinaj pentru ocupantele altor camere care ori n-aveau apă caldă, ori n-aveau presiune la ea.
Până la urmă ce să-i facem? Hotelul era şi el ca viaţa, cu plusuri şi minusuri şi până la final ne-am împrietenit destul de tare.
Dar ne-am împrietenit şi mai tare cu activităţile de deasupra şi de sub nivelul mării, care sunt prezente din abundenţă acolo.
Cinci activităţi de neratat în Egipt
-
Scubadiving şi snorkeling
Când mergi prin Israel şi prin Egipt, parcă eşti pe Marte, aşa de arid e totul. Surprinzător e că… poţi să respiri! 😀
Dar uscăciunea de la suprafaţă e compensată cu vârf şi îndesat de explozia de viaţă şi culoare pe care-o descoperi cu ochii plini de uimire când bagi capul sub apă.
E aşa de specaculos, încât imediat ce m-am întors am scris AICI un articol numai despre scubadiving şi snorkeling, aşa că nu mai insist pe subiect.
Am mai spus că preţurile sunt extrem de prietenoase: pentru o zi cu două sesiuni de 15-20 de minute de scubadiving, snorkeling cât aveai chef să faci la fiecare oprire şi cu o masă pe iaht, am plătit 25 de dolari.
-
Jeep/ATV/Buggy safari
Chiar dacă deasupra nivelului mării sunt doar pietre uscate şi stânci deshidratate, nu înseamnă că distracţia e minunată dar lipseşte cu desăvârşire. Când treci cu nişte maşini 4X4 în viteză peste hârtoape şi bolovani, senzaţia e maximă.
Mai să ne spargem capetele! 😀
Noroc c-am mai prins din când în când şi câte-o zonă mai bătătorită, că altfel ne întorceam fiecare cu oasele-n bocceluţă înapoi la hotel…
Pentru că la un moment dat te obişnuieşti cu senzaţiile tari, a fost musai să facem ceva ca să compensăm.
Hopa-sus!
Şi dacă-ai văzut înăuntru ce se distrau capetele noastre încercând să nu se ciocnească, pe acoperiş era o chestiune de viaţă şi de moarte să te ţii cu toată disperarea de structura metalică. Cu cât mergeam mai mult, cu atât ne oboseau mai tare mâinile şi hârtoapele erau tot mai… hazlii!
Pentru mine a fost şi mai vesel că mă ţineam doar cu o mână, cealaltă fiind ocupată cu filmatul:
Hopaaa! Ai văzut pe cineva care n-are toate ţiglele pe casă?! 😀
Colegii din cealaltă maşină mi-au povestit cum şoferul cel trăznit la un moment dat a lăsat volanul cu totul şi s-a apucat să alerge pe lângă maşină… Pam-pam!
Tare, aşa-i?
Dacă te plictiseşti să te conducă alţii, există remediu: poţi să te conduci tu de pe un ATV sau dintr-un buggy.
În buggy experienţa-i apropiată de cea dintr-o maşină pentru că ai volan pentru direcţie şi acceleraţie şi frână la picior.
Pe ATV te simţi ca pe o motocicletă, că ai toate controalele la mâini.
Şi-am mers, ne-a urmărit soarele şi ne-a vânturat vântul, până când ne-am oprit în câte-o pauză în locuri specaculoase, sau câteodată la o umbră binevenită şi la un ceai arăbesc.
Ba chiar la oprirea cu ATV-urile din “Colored Canion” am luat-o şi-ntr-o explorare la pas, ca să ne minunăm de nişte treceri foarte înguste şi de o privelişte superbă de sus.
Ziua de “Jeep safari” a inclus plimbarea cu maşinile 4X4, vreo 20-30 de minute de călărit cămilele pe malul Mării Roşii, snorkeling la Blue Hole, lângă Dahab, prânzul la un local de lângă Blue Hole şi mersul cu ATV-urile până la “Colored Canion” şi înapoi.
Toată distracţia ne-a adus o “amendă” de… 25 de dolari pentru fiecare participant şi-a meritat fiecare cent! 🙂
-
Călărit de cămile
Cămila este animalul perfect adaptat pentru condiţiile deshidratate din Egipt. Totuşi, de când cu apariţia maşinilor, nu ştiu cât mai sunt ele folosite ca animale de povară. Cert e că localnicii câştigă un ban cinstit folosindu-le ca să plimbe de colo până colo turiştii dornici de experienţe autentice.
Cum grupul nostru se încadra în totalitate în categoria de mai sus, n-aveam cum să ratăm experienţa. Aşa ne-am plimbat în două sesiuni a câte 20-30 de minute fiecare, în două zile diferite.
După cele două şedinţe, pot să spun că mersul pe cămilă e diferit de călărit. Iar diferenţele se afirmă încă de la “încălecat”, mai ales atunci când se ridică cămila.
Dacă nu te ţii bine, rişti să pici în nas şi să guşti din praful marţian al Egiptului fără să vrei neapărat să faci asta. Din fericire, n-a păţit-o nimeni din grupul nostru.
După ce cămila s-a ridicat, a fost foarte interesant pentru mine că la început eram crispat şi complet încordat. Când am început să obosesc, mi-am dat seama că trebuie să schimb tactica şi-am descoperit soluţia!
Secretul e să stai cât mai relaxat şi să te laşi purtat de mersul foarte legănat al cămilei, în ritmul ei.
Mersul pe cămilă l-am avut inclus în două pachete, unul de 25 şi celălalt de 50 de dolari şi-am povestit deja despre unul dintre ele.
-
Parasailing
Activitatea asta trebuie musai s-o încerci, cel puţin o dată viaţă!
Presupune să te înalţi în largul mării într-un fel de paraşută specială, legată de o barcă construită cu dedicaţie pentru acest scop. După ce intri în harnaşamentul specific, pilotul dă drumul la cablu şi nici nu-ţi dai seama când ajungi la înălţimea zeilor.
Eu m-am simţit ca un Neptun care-a căpătat aripi ca să-şi observe de sus imperiul acvatic. Acolo, aprope de nori, e o linişte şi-o pace din altă lume. E o senzaţie incredibilă plutitul aproape liber, fără zgomotul deranjant al vreunui motor aproape de tine. Dacă-aş fi închis ochii şi mi-aş fi întins mâinile în lateral, m-aş fi simţit ca o pasăre care planează pe curenţii de aer. Dar bineînţeles că ideea asta mi-a venit după ce-am ajuns înapoi, pe barcă.
Parasailing-ul a fost inclus în pachetul de 50 de dolari din “Ziua extremă” în care-am avut incluse plimbare cu ATV-ul şi cu buggy-ul, călăritul de cămile, snorkeling într-un loc unde puteai ajunge doar cu barca, datul cu banana şi prânzul într-un restaurant cu specific pescăresc.
-
Fumat de narghilea
Când eşti într-o ţară arabă, e imposibil să nu vezi măcar o narghilea pe acolo. Respectivul articol a ajuns desigur şi sub ochii mei şi nu doar o dată.
Chiar dacă nu sunt fumător, în momentul când a apărut ditamai narghileaua pe masa din faţa mea, împopoţonată cu nu’ş ce pepene galben şi mango, am căzut pe gânduri. Şi când mi-am văzut colegii de aventură cu mecle extaziate cum pufăie ca nişte locomotive, n-am rezistat şi-am încercat şi eu!
O dată. Şi încă o dată. Şi-a treia oară. Şi de alte câteva ori!
Şi parcă-parcă am simţit şi eu ceva! 😀
Bine, recunosc că eram îndrăgostit de locul în care s-a întâmplat pufăiala, cafeneaua “Farsha”, care ni s-a înfăţişat într-un mare fel şi ziua şi noaptea:
Dar pentru că am pufăit noaptea şi nu-mi place să fotografiez cu blitz-ul, n-am dovada fotografică cu ce-am fumat exact.
Dar am din altă parte!
La “Farsha” care-i cam de fiţe, o narghilea simplă costă 150 de lire egiptene iar una ultraspecială 350 de lire, adică undeva între 9 şi 21 de dolari. Preţuri care mie mi se par foarte rezonabile, mai ales dacă mai şi împarţi dulcele fum al narghilelei cu altcineva.
Sharm el Sheikh
Şi am stat noi prin hotel, am mai făcut diverse activităţi prin ape şi prin deşert dar am mai şi explorat oraşul. Am descoperit că Sharm el Sheikh e un oraş exclusiv turistic şi mai mic decât mine la cei 36 de ani pe care-i are de când guvernul egiptean a dat undă verde pentru dezvoltarea lui. M-a impresionat cu autostrăzi cu patru benzi pe sens, cu hoteluri care de care mai extravagante pe diverse teme şi cu moscheea spectaculoasă din oraşul vechi.
Dar m-a surprins şi cu puncte militare de control la intrările în staţiune.
Atacurile teroriste din istoria recentă a ţării sunt explicaţia pentru aceste puncte de control precum şi pentru multele hoteluri pustii pe care le-am văzut părăsite. Dar, pe de altă parte, acelaşi motiv a dus şi la scăderea dramatică a preţurilor şi transformarea Sharm el Sheikh-ului într-una dintre destinaţiile exotice extrem de prietenoase cu buzunarul românului.
Eu nu m-am simţit în niciun moment în vreun pericol iar la punctele de control, când auzeau că suntem din România, ne lăsau imediat să trecem.
Cazare şi transport
Cred că deja te-ai prins că în Egipt dolarul este valută forte dar în general ieşi mai bine dacă plăteşti în moneda lor, lira egipteană. Paritatea a fost undeva la 17 lire egiptene pentru un dolar.
Pentru că am fost acolo de Revelion, m-a costat 450 de euro zborul cu avionul până la Eilat şi cazarea la hotel în perioada 27 decembrie 2017- 3 ianuarie 2018.
În plus, am mai plătit 30 de dolari pentru transportul dus-întors cu autocarul de la graniţa Egipt-Israel până la Sharm el-Sheikh.
Mâncare
De mâncat, se mănâncă incredibil de bine, la bani puţini. Am mâncat pe săturate chiar şi cu doi dolari, o masă cu patru chiftele măricele de falafel, salată, mâncare de fasole şi-un suc proaspăt de mango, pentru care eu am făcut o adevărată pasiune!
Cea mai scumpă masă la restaurant m-a costat 15 dolari şi-a fost un dezmăţ cu nelipsitul suc de mango, diverse salate, lipii proaspete, o supă incredibil de săţioasă şi gustoasă de fructe de mare, peşte proaspăt pe care ţi-l alegi de la gheaţă şi nişte calamari divini la grătar.
Dacă-ţi vine să crezi, din peştele de mai sus am mâncat trei persoane şi n-am reuşit să-l dovedim pe tot.
Dacă n-ai mai mâncat homar sau dacă-ţi place din cale afară, în Egipt poţi să te destrăbălezi cu el pentru că-l găseşti la un superpreţ.
Tot platoul de mai sus a fost vreo 12 dolari!
Şi tot în Egipt poţi găsi bucatele de zi cu zi într-o altă interpretare.
Ca să-ţi dai seama cât de bună-i mâncarea la “Fares”, restaurant specializat pe peşte şi fructe de mare, vreau să-ţi arăt o fotografie:
Da, oamenii ăia stau la coadă ca să se elibereze mese! Şi coada asta a durat câteva zeci de minute.
Când trag linie, mâncarea cumpărată de mine a costat undeva în jur de 70 de dolari pentru toată perioada.
Activităţi
Le-am desfăşurat mai sus dar o să fac şi o recapitulare.
Ziua de scubadiving şi snorkeling pe iaht a costat 25 de dolari. “Ziua extremă” ne-a scos din buzunar 50 de dolari de persoană iar cea de “Jeep safari” încă 25 de dolari.
Pentru jumătate de zi de snorkeling în parcul Ras Muhammad am plătit alţi 20 de dolari, ca să ajung la un total de 120 de dolari pentru 3.5 zile de activităţi.
Concluzia?
Am spus şi la începutul articolului: de data asta Egiptul m-a ales şi nu invers!
N-am ştiut ce mă aşteaptă dar surpriza a fost extrem de plăcută. M-au extaziat coralii şi peştii exotici, mi-a plăcut prietenia oamenilor şi m-au încântat preţurile. Am văzut şi eu cum e să merg undeva şi să nu mă cocoşeze conversia în lei cum s-a întamplat în majoritatea ţarilor din Europa de vest în care am fost. Daaa, e bine să vezi că banii tăi au şi locuri în care-s mai valoroşi!
Dacă ţi-a plăcut ce-ai văzut mai sus, înseamnă că Egiptul te cheamă şi pe tine. Ascultă-i chemarea: s-ar putea să-ţi depăşească aşteptările ! 🙂
Apa marii cum a fost ca si temperatura?
S-a putut face baie?
Daca s-a putut face baie?
Am avut zile in care aproape numai prin apa am stat! 🙂 Asa am scris un articol doar despre snorkeling si scubadiving (https://eugendemeterca.com/scubadiving-si-snorkeling-in-egipt/).
Singurul moment usor mai rece a fost la parcul national Ras Muhammad dar si acolo doar la mal, ca in larg, pe langa corali, a fost perfect 🙂
Am citit si celalalt articol. Super.
Eu o sa merg in Hurghada intre 12-19 dec. 2018.
Totusi, in celalalt comentariu ma refeream la baie normala, in costum de baie :)))
Cu neoprenul normal ca nu a fost racoare 😀
Felicitări! 🙂 Și la Hurghada ar trebui să fie asemănător cu Sharm el Sheikh.
Iar când vorbeam de baie și eu mă refeream la intratul în apă doar în slip! 😉
Am avut costum de neopren doar la scuba, în rest doar în costum de baie am intrat în apă.
Dacă te uiți printre fotografiile de snorkeling, o să vezi că sunt destule cu noi doar în costume de baie.
Dacă nu ești friguroasă tare, poți liniștită să intri în apă doar în costum de baie. 🙂
Vacanță superbă îți doresc! 🙂
Minunat atunci.
Multumesc frumos pentru raspunsuri.
Sper sa fie bine si sa prindem o “iarna” mai calduroasa 😀
Apropo, cu ce ai facut poze / filmat sub apa? 😀
Cu un Olympus Tough 4 🙂
Foarte interesant si complex articolul tau.
De imagini ce sa mai spun? El fac visurile sa prindă aripi pentru oricine. Felicitări Eugenitule cu Eugenismele tale!
Multumesc mult de tot, Silvia! Ma bucur tare ca ti-a placut! 🙂