Adrenalină UTV în Munții Ciucaș

Munții!
Înălțimi care ating cerul, prăpăstii amețitoare, stânci semețe, arbori falnici, pajiști de smarald, flori sălbatice ca niște pietre prețioase, peisaje de-ți taie răsuflarea…
Nici nu-i de mirare că munții ne fascinează, ne încântă și ne inspiră pe mulți dintre noi. Cu mine-n frunte, desigur! 😀
Tufele de afine și florile de arnică din Munții Giumalău și Munții Călimani mi-au devenit prietene la cataramă încă din copilărie iar în zilele fierbinți de vară am de multe ori momente când mă inund cu amintirea răcoroasă a pădurilor semețe de brad și de pin de acolo.
Dar la fel de proaspătă e și amintirea picioarelor sleite și tremurătoare, intrate în grevă de la atâta urcat. Care picioare trădătoare au făcut de multe ori fără rușine coaliție de guvernământ cu plămânii arzători și au promulgat multe ordonanțe de  urgență împotriva explorării munților după pofta inimii…
Niște ticăloși toți ăștia din politică, nu-i așa? 😀
Iar dacă vrem să ajungem mai departe decât ne țin picioarele proprii și personale, putem explora mecanizat. Și putem vântura cu mașina tot asfaltul turnat prin munți, iar dacă mai avem și-o transmisie integrală ne putem aventura și pe ceva drumuri mai nebătătorite.
Dar între mersul pe jos și mașinile obișnuite mai avem o o a treia opțiune, cum e cea oferită de…

Care e această opțiune?
Sunt convins c-ai auzit sau c-ai văzut până acum un ATV (All Terrain Vehicle) . Ba poate chiar te-ai și dat într-unul și-ai văzut că e incredibil de distractiv.
Dar dacă greșești ceva și te răstorni, ai mari șanse să te trezești cu ATV-ul peste tine și să… nu-ți fie bine deloc! Am un prieten care a pățit exact asta și-a durat niște luni de zile până s-a reparat.
Dacă vrei aceeași distracție dar mai multă siguranță și confort, ai această opțiune:

Știi ce sunt astea? Hai să-ți mai dau un indiciu :

Dacă nici acum nu știi, nu-i bai, îți spun eu! 😀
Aceste jucării pentru oameni mari se numesc UTV-uri (Utility Task Vehicle). Cușca din bare de metal îți oferă o protecție la care un ATV doar visează. În plus, te poți bucura de adrenalina drumurilor nebătătorite având lângă tine pe cineva la fel de amator de senzații tari.
De la aceste idei a pornit Ștefan Duță, când s-a hotărât să-și transforme pasiunea pentru off-road în munca de zi cu zi.
Câteva zeci de mii de euro mai încolo, în martie anul acesta a apărut SxS Adventure Tours cu șapte UTV-uri de ultimă generație.

Și da, am spus bine “câteva zeci de mii de euro” pentru ca UTV-urile lui Ștefan, Polaris RZR și Can Am Maverick, costă (ține-te bine!) între 16.000 și 27.000 de mii de euro!

Pam-pam!
Adică mai mult sau chiar considerabil mai mult decât o grămadă de mașini obișnuite, chiar și cu tracțiune 4×4!
Dacă vrei să te dai pe coclauri cu așa ceva, nu prea-ți vine să-ți cumperi unul doar pentru câteva ture. 🙂
Și atunci îți rezervi un loc la una dintre aventurile SxS Adventure Tours, care te poartă pe traseele spectaculoase ale munților Ciucaș.
Și dacă tot vorbesc despre, hai să vedem…

Chiar dacă sunt micuțe și drăgălașe, UTV-urile au o grămadă de mușchi mecanici care, atunci când se încordează prin hârtoape te adrenalinizează, dar s-ar putea să te și zdruncine nițel.
Așa că orice aventură SxS Adventure Tours începe cu echipamentul de protecție:

Pe lângă siguranța pe care o oferă, mie-mi  place maxim designul căștilor cu accente SF. Altfel e amuzant cum în momentul în care toată lumea și- a echipat căștile…

… nu-ți mai dai seama care, cine-i, că toți arătăm la fel.

Ia să văd, recunoști personajul de mai jos? 😀

.

După ce ai casca pusă și te-ai instalat în scaunul UTV-ului, îți pui și centura de siguranță cu prindere în patru puncte, altă dotare care e minunată dar lipsește cu desăvârșire la ATV-uri.
După asta, robinetul adrenalinei se deschide în trei pași:

Poți să înghiți drumurile de pământ, pietriș sau bolovani mai ceva ca un căpcăun!
Dar până să ajungem pe drumurile și cărările numai bune de înfulecat pe sub roți, am mers cuminte prin câteva sate.
După ultimele case, piciorul s-a lăsat mai greu pe accelerație, UTV-ul și-a dat frâu liber roților, si-am luat-o…

Cât ai clipi am bătut la “poarta” de intrare a Munților Ciucaș, Barajul Măneciu:

Bineînțeles că o ședință foto era obligatorie:

Iar pentru că peisajul văzut de pe baraj avea potențial, unii au simțit nevoia să-l admire mai de sus:

Dar stai nițel, că poate nu s-au urcat pe cușca de protecție pentru peisaj…

Mi se pare mie sau… se pupă?!?
Și cine pe cine? Andrei pe Andreea sau invers? Recunosc, încă nu mi-am dat seama… 😀
Dar ce începe se mai și termină  așa că n-am lălăit-o mult p-acolo, că ne aștepta  cu entuziasm peisajul de deasupra barajului:

Și l-am admirat împreună, oameni și UTV-uri:

.

.

Iar dacă până aici Ștefan a avut frâiele UTV-ului, de aici s-a instalat în dreapta și l-am luat eu la strunit.

Sunt mișto senzațiile din dreapta, mai ales când e cineva cu experiența lui Ștefan la conducere, care știe exact cum să treacă peste găuri și hârtoape, cu ce viteză să se bage-n curbe și cum să facă derapaje controlate.
Dar cu volanul în mână senzațiile parcă sunt mai intense și drumul se simte altfel. UTV-ul răspunde cu un incredibil entuziasm la pedală și parcă te provoacă să-i dai frâu liber, să-ți arate ce-i în stare. Dacă te ține cureaua, poți să zbori liniștit cu mai mult de 100 de kilometri pe oră pe drumuri de macadam sau de pietriș fără mari eforturi!

Asta dacă n-ai admiratori care te așteaptă plini de admirație:

Volanul cu cursa scurtă contribuie esențial la agilitatea cu care UTV-ul râde de orice curbă, oricât de buclată. Cu suspensia independentă face mișto de orice piatră, ironizează toate gropile și nu-și încape în pielea-i metalică de bucurie când dă peste apă și noroaie.

Da, confortul cu care te poartă suspensia peste tot felul de obstacole face toți banii!

Iar ca să te bucuri de toate astea nu-ai nevoie de vreo facultate specială: cutia automată face UTV-ul foarte simplu de condus de către oricine.

Desigur că la volan mie-mi sclipeau ochii mai ceva ca farul din Sulina! 😀
Dar oricât mi-a plăcut să mă dau cu mașinuța, la un moment dat a trebuit să ne oprim.

O pauză a fost la  impuse, pentru realimentare și de strâns o șaibă care făcea pe nebuna.

Dar după asta au urmat…

Aici am făcut o infuzie cu peisajul care s-a dat în spectacol pentru noi:

Iar dacă te întrebi unde-i peisajul de care vorbesc… ei bine, e în filmulețul de mai jos:

Spectaculos, așa-i? 🙂
Acolo, pe culmile Munților Ciucaș am stat minute întregi scufundându-mi privirea în depărtările de poveste.

.

Dar cine-i motorizat nu stă într-un loc până fac păianjenii pânze pe el. Așa că după ce ne-am ghiftuit privirea și sufletul, am purces mai departe.

“Mânca-mi-ai praful”  ar fi traducerea lui “Eat my dust” din engleza. Chiar dacă sună mai bine în limba lui Shakespeare, în ambele limbi se potrivește de minune cu ce-i mai jos:

.

După această sesiune de culme deschisă și drumuri cu praf în meniu, am schimbat nițel decorul:

Pe aici nu ne-am mai aruncat la viteze amețitoare din motive de pante abrupte…

… și şleauri încăpătoare:

Au fost ceva momente de emoții înclinate pe acolo dar sufletele mari ale UTV-urilor au făcut față cu brio tuturor provocări lansate de pădure.
După ce-am ieșit cu toții la lumină…

…ne-am luat capul compas către…

Dar nu podul era destinația finală, ci ceea ce se afla la capătul lui:

Daaa, căci doamnei Foame i se rupea și de adrenalină, și de peisajele de poveste, și de luminițele din ochii noștri. 😀
După ce-am potolit această capricioasă doamnă, ne-am continuat aventura prin niște canioane croite parcă exact pe masurile vajnicelor noaste UTV-uri:

.

.

Iar Ștefan ne-a mai arătat încă o dată de ce sunt în stare incredibiele mașinării:

Desigur că la capătul drumului ne mai aștepta o culme…

… cu peisajele reliefate portocaliu de umbrele lungi ale soarelui care se grăbea spre orizont:

.

Urmatoarea rundă de accelerație ne-a purtat ca vântul și ca gândul peste drumurile deschise din zonă și seara am ajuns la locul în care eram cazați la…

De ce spun că-i de poveste?
Păi să-ți arăt:

.

Trei căsuțe superbe cu o priveliște de nu te mai saturi de ea…

… în mijlocul celor șase hectare de livadă din comuna Drajna:

Seara s-ar putea să amuțești de la spectacolul apusului pe care poți să-l admiri în toată splendoarea de pe terasă:

Iar dacă vrei să-ți manifești recunoștința pentru toate binecuvântările din viața ta, ai locul potrivit foarte aproape:

.

Iar această bisericuță superbă e construită tot de părintele David, din banii proprii!

Pe lângă toate astea mai e și un bonus:

.

Iar tot ce se vede aici, inclusiv superba bisericuță, a pornit de la  ATV-ul cu care-i plăcea părintelui David să se dea pe coclaurii din zonă.
Am avut norocul să ne spună povestea chiar părintele în prima seară, la un pahar de vorbă în foișorul unde grătarul ne sfârâia încântător pe la urechi.
Și ne-a mai spus părintele și altele, cu un umor de ne-am rostogolit pe jos de râs.

Da, părintele David e un om extraordinar, binecuvântat cu multe daruri!

Iar nouă pensiunea David ne-a mai oferit ceva. De fapt, pe cineva:

Am făcut clic din primul moment cu Melania și cu Iulian și-am petrecut foarte bine împreună.

Toată această experiență a fost una de pomină, începând cu pensiunea Casa David și terminând cu extraordinarele UTV-uri.
Am mai avut o experiență cu UTV-ul în Egipt  dar nu se compară nici pe departe cu ce-am trăit împreună cu Ștefan și SxS Adventure Tours. Abia în munții noștri am văzut cu adevărat ce pot face aceste jucării incredibile și mi-a plăcut maxim.

Așadar UTV-urile fac și treabă serioasă dar eu sper să fie nevoie de ele cât mai puțin în acest scop.
Eu ți le recomand călduros pentru partea la care le-am văzut că excelează: distracția cu mai multă sau mai puțină adrenalină, după dorințe și-n funcție de pachetul SxS Adventure Tours ales!
Aventură minunată îți doresc!