Cappadocia: magia zborului cu balonul

Când vine vorba despre destinațiile pentru vacanțe, Turcia e cu siguranță în topul multora dintre noi. Sunt convins că nu e prima oară când auzi despre Kuşadasi, Antalya sau Alanya și despre ofertele all-inclusive cu prețuri imbatabile ale hotelurilor de acolo.
Recunosc, am avut și eu parte de experiență all-inclusive oferită de turci în Antalya și am fost impresionat de calitatea serviciilor și de mâncărurile absolut delicioase. Da, mi-a plăcut dar nu cred c-o s-o repet prea curând.
De ce?
Pentru că lâncezeala pe șezlong întreruptă de sesiunile de îmbuibat cu mâncare nu se califică la stilul meu de vacanță preferat.
Când merg undeva, îmi place să explorez și să descopăr cât mai multe din ce are de oferit locul respectiv, fie că e vorba despre locuri sau activități.
Astea sunt motivele pentru care de curând, la sfârșit de mai și început de iunie, am fost în Turcia într-un loc croit parcă pentru sufletul meu.

Ghici care?

Greu, așa-i? Că nici n-am pomenit despre el în titlu! 😀
Iar Cappadocia m-a surprins cu peisaje de pe altă lume…

…cu incredibilele locuințe sculptate în stâncă…

… și cu activitățile adrenalitice:

Iar când e vorba de activități, desigur că perla coroanei e…

Zborul cu balonul cu aer cald

Această activitate nu e pentru cei care sunt certați cu trezitul de dimineață, așa ca mine. Mașina a venit să ne ia pe la patru jumate, când nu era pic de lumină pe cer. Eu eram somnambul, mai mult adormit decât treaz.
Nu știu când am ajuns la locul de lansare dar acolo agitația pregătirilor pentru zbor m-a dezmeticit cât de cât. M-am bucurat că am fost suficient de lucid cât să-mi iau și aparatele de fotografiat cu mine caci am putut surprinde primele semne ale zilei:

Dar stai nițel! Nu ți se pare că e ceva dubios la linia reliefului?
Și ai dreptate, este! Linia curbă din dreapta aparține unui balon în curs de umflare!
Căci baloanele ajung sub formă de pachet la locul de unde-și iau zborul și acolo sunt întinse pe jos și umflate ușor, ușor până ajung la forma și poziția pe care le știm:

.

Iar pentru că s-a întâmplat atât de devreme, a fost o plăcere să privesc la contrastul dintre portocaliul flăcărilor din arzătoare și albastrul dimineții:

În ciuda dimensiunilor baloanelor, operațiunea de umflare decurge surprinzător de repede. N-a durat prea mult până ne-am urcat în nacelă și ne-am desprins de pământ:

Practic nici n-am simțit când ne-am ridicat, atât de lină a fost desprinderea și-am prins curaj să fac un selfie:

Se pare că baloanelor din Cappadocia nu prea le place singurătatea, căci odată cu noi au făcut țuști în văzduh și alte baloane:

Mie-mi place foarte mult să zbor și să văd lumea de cât mai sus e posibil. Și m-am dat până acum cu o grămadă de avioane de pasageri dar și cu avioane mici, cu elice, de doar două locuri. Bineînțeles că mi-a plăcut dar senzația zborului cu balonul e una specială căci nu simți deloc vibrațiile și accelerația motoarelor. Plutești parcă fără efort, ca un vultur care stă cu aripile larg deschise și lasă curenții de aer să-l poarte către depărtări.
Și e liniște!
Nu te distrage de la frumusețea înălțimilor duduitul continuu al vreunui motor. Doar când și când se aude fâsâitul arzătorului care pune umărul la cățărarea în văzduh a balonului.
Chiar dacă n-a fost prima experiență de acest fel, pentru întâia oară în viața mea am zburat înconjurat de atâtea baloane care umpleau cerul:

Și ne-a dus pilotul și mai jos…

… și mai sus…

… și am putut contempla în voie liniile organice ale peisajului dar și desenele precise făcute de om:

.

.

Baloanele erau așa de frumoase și se mișcau cu atâta grație, că soarele n-a mai rezistat și și-a trimis trimis razele-i curioase să vadă despre ce-i vorba, spre încântarea noastră vizuală:

.

.

Cam frumos, așa-i?
Cum până la urmă orice se termină, oricât de frumos, după vreo oră de zbor ne-am pregătit de aterizare:

Dacă la decolare nici n-am simțit când ne-am ridicat, la aterizare lucrurile au stat ușor diferit căci ne-am izbit de pământ. Dar nu-ți face griji că n-a fost nimic neașteptat sau dramatic căci așa sunt toate aterizarile cu balonul. Echipajul ne-a povestit dinainte cum va fi și ne-au spus exact cum trebuie să stăm ca să nu se întâmple nimic. Și așa a și fost!

Iar pentru că am încheiat operațiunea cu un succes răsunător, am fost premiați :

.

Pe lângă recompensa lichidă am primit și o diplomă ca dovada irefutabilă c-am avut parte de această experiență extraordinară.
Da, recunosc, mi-a plăcut cam tare experiența!
Partea și mai frumoasă a fost că am avut parte de baloane și în afara zborului.
Asta a presupus o altă trezire de cu noaptea-n cap (preferata mea! ) și hai să vedem dacă a meritat.

Admirând baloanele de jos

Bine, e cumva impropriu să spun “de jos” căci hotelul la care am stat, “Cappadocia Cave Lodge“, este construit sus, pe înălțimile orașului și mi-a oferit o perspectivă fantastică de pe terasa superioară, amenajată în stil specific turcesc:

Spectacol, așa-i?

Iar dacă a venit vorba despre spectacol, am prins răsăritul și de jos:

.

.

Bineînțeles că toate hotelurile din jur aveau cel puțin o terasă sau măcar un colțișor amenajat pentru scopuri fotografice și lumea profita intens de ele:

.

.

Că doar Instagram-ul și Facebook-ul sunt la putere acum, nu-i așa? 😀
A venit un cuplu și pe terasa unde mă desfășuram eu, tot cu scopuri fotografice, la fel ca și mine:

.

Și mi se pare normal, căci un asemenea fundal de largă respirație trebuie folosit până la ultima picătură de frumusețe!
La un moment dat, el a venit la mine și m-a rugat să-i filmez pentru că plănuise un moment special:

Ei, ce zici de o asemenea propunere într-un asemena decor? 🙂

Gânduri de final

Zborul cu balonul e cea mai cunoscută și mai spectaculoasă activitate din Cappadocia și pe bună dreptate.

.

Dacă ajungi acolo e musai s-o încerci!
Noi ne-am bucurat de zbor și de frumusețea acelor locuri la sfârșit de mai și început de iunie anul ăsta, când nu era chiar sezon. Acea perioadă, combinată cu restricțiile cauzate de pandemie, ne-a adus un mare avantaj: numărul nu foarte mare de turiști. Așa nu ne-am călcat pe bătături cu nimeni și n-am stat la cozi pe la obiectivele turistice, cum am auzit că se întâmplă în vârf de sezon.
Pe de altă parte, curenții de aer nu-s așa de stabili în acea perioadă și e posibil ca baloanele să nu poată zbura.
În prima mea dimineață acolo am căzut din pat pe la 5.30 ca să prind spectacolul baloanelor de pe terasă. Și-am prins… praful de pe tobă, c-am stat ca fraierul vreo două ore fără să ridice vreun balon. După aia am aflat că puteam să întreb la recepție și mi-ar fi spus ei cum e cu zborul, că se cam știe cu o seară înainte dacă e da sau ba.
Așadar dacă ajungi acolo în extrasezon, stai trei-patru nopți ca să ai mai multe șanse să prinzi ziua cu vântul potrivit.
De asemenea, dacă tot ajungi acolo și-ți place ideea, alege să stai într-o camera săpată în piatră, în așa numitele “cave rooms”. Sunt absolut spectaculoase:

Așa arăta camera noastră de la “Cappadocia Cave Lodge” și ne-a plăcut maxim. E adevărat că din cauza anotimpului a fost ușor cam răcoroasă dar am pus aerul condiționat la treabă și-am rezolvat problema.

Și hai să intrăm nițel și-n detaliile financiare.
Am ajuns acolo cu avionul pe ruta București-Istanbul-Kayseri și biletul a fost 100 de euro dus-întors. Pentru că de la Kayseri și până în Cappadocia sunt vreo 70 de kilometri, ne-am asigurat că avem transfer de la hotel inclus în prețul cazării.
Pentru cinci nopți de cazare în camera-peșteră am plătit 300 de euro iar balonul ne-a costat 65 de euro de persoană într-o nacelă de 25 de persoane. Am fi putut merge și cu 50-55 de euro într-o nacelă mai mare dar am preferat înghesuiala mai puțină.
Bine, în sezon s-ar putea ca prețurile să fie altele, mai mari, dar cred că merită chiar și așa.

*

De ți-a plăcut sau te-a inspirat articolul, un like la pagina de Facebook a blogului e foarte binevenit și te va ține la curent cu următoarele articole.