Cu caiacul, de la Olt la Dunăre

Dacă n-o să-mi iasă? Dacă n-o să reușesc să-i dau de cap? Dacă mă fac de râs, mă rastorn și- Doamne ferește!- nu mai pot să ies?
Cam astea erau gândurile care se ciocneau de colțurile neuronilor acum vreo doi ani, în timp ce mă îndrepam nerăbdător ( dar și cu o ușoară frică) către prima experiență în caiac din viața mea.
Iar destinul a făcut ca AdventureTime să-mi ghideze primii pași șovăitori în lumea aventurilor minunate cu caiacul.
Am făcut clic instantaneau cu Cosma și cu Mădălina, care m-au ghidat așa de bine că m-am îndrăgostit iremediabil de caiaceală! 🙂 Timpul a trecut și-am scris împreună multe file în istoriile noastre: am străbătut în caiac Dunărea până la Mare; am văzut cum e să te dai cu caiacul pe gheață; am descoperit drumul peștilor prin stufărişul Deltei și am văzut cum e să stai la cort într-un camping fantomatic; am salvat mai multe suflețele puse în pericol de apele inundațiilor.
Dar cartea mea de istorie cu AdventureTime nu are doar capitole scrise acum doi ani sau anul trecut.
Anul acesta a venit cu nişte pagini cât se poate de proaspete: caiaceala  până la Dunărea de la Târgu Măgurele. Începutul a fost…

Pe Olt

Nici n-am ajus bine la locul de lansare și am văzut cum cineva aștepta nerăbdător:
Pasare pe Olt
Și ne-a spus c-a auzit despre Cosma și de caiace și c-ar vrea și el să încerce dacă mai e vreun loc liber.
Și-au luat Cosma și Mădălina la numărat și caiacele și participanții de mai multe ori dar, din păcate pentru caiacistul amator, erau fix pe fix…
Oricum vestea frumuseții caiacelor a ajuns până departe și au venit și alți admiratori:
Vite la adapat pe Olt
Ne-au privit cu ochii mari de uimire și când ne-am aliniat caiacele pe mal…
Caiace aliniate la mal .
Caiace aliniate la mal 2
…și când Cosma ne-a ajutat cu  învățatul pentru Masterul în caiaceală…
.
Instructaj caiace AdventureTime
… și când ne-am lansat la apă:
Lansare la apa AdventureTime
.
Madalina .
Lansare la apa AdventureTime 3
N-a durat mult până ce, sub supravegherea lui Cosma și a Mădălinei, fiecare dintre noi s-a dumirit care-i treaba cu stânga și dreapta caiacelii…
Caiac pe Olt
.
Caiac pe Olt 2
…și-am purces veseli și plini de încântare la drum.
Unora chiar le ardea de joacă! 😀
Joaca in caiac
Dimineața ne-a privit și ea la fel de curioasă prin ochii pufoși ai norilor ca de vată:
Cu caiacele pe Olt
La un moment dat, să ne apuce amețelile, nu altceva…
… când am realizat cât de iuți suntem!
Adevărul e că atunci când te dai  în sensul de curgere al apei, senzația e maximă! După ce înfingi câteva padele în undele săltărețe, ți se pare că ești cel puțin Pațaichin! 😀
Oricum, cu performanțe deosebite sau nu, cu toții ne-am dat seama cât de departe au ajuns poveștile despre caiaceală. Ți-aduci aminte de tipul ăla foarte interesat de caiac de la început?
Ei bine, era el singur acolo dar se pare că avea prieteni. Mulți și diverși:
Pasari pe Olt
Și-au stat ei cu geana pe noi cât ne-a fost Oltul de lung, să nu scape nici un detaliu din secretele manevrarii caiacului.
Caiace si pasari pe Olt
Dar cred că erau cu toții miopi, că de fiecare dată când ne apropiam de ei, își luau zborul și se duceau să ne vadă mai bine de departe. 😀
Caiac si pasari pe Olt
.
Pasari in zbor peste Olt
Doar pe Radu au reușit să-l vadă mai bine de aproape:
Radu cu pasarile
Să fi fost oare de la galbenul caiacului?
Dar indiferent de culoare, caiacele noastre au văzut că Oltului nu-i place să se plictisească și-și poartă undele și peste adâncimi mai serioase…
Draglina pe Olt
… dar și peste bucăți de albie care-și doresc să fie mai aproape de cer. Mai reușești cu mișcări măiestre din buric să treci peste ele fără să te dai jos din caiac dar câteodată n-ai ce face:
Caiace in apa mica pe Olt
Și-am dat noi prin apele Oltului padelă după padelă, până când… n-am mai dat! 😀
Pauza pe malul Oltului
A fost o pauză de refăcut energia consumată…
Pauza pe malul Oltului 2
… dar nu numai!  Începutul a fost mai timid, pe lângă caiace…
Pauza pe Olt 2
.
Pauza pe Olt
…dar după ce-am văzut că Oltul chiar nu mușcă și apele lui nu-s mai ude decât prevede legea, finalul a fost de o dezinhibare totală:
Prin apele Oltului.

Prin apele Oltului 2

Colac peste pupăză, am descoperit și-o creatură acvatică care nu e catalogată în nici un atlas zoologic:

Monstrul din Olt
Fioroasă tare, așa-i?  😀
Pentru c-am prins gustul relaxării la malul apei, după această pauză n-am mai mers foarte mult până la…

Locul de popas

Acolo, surpriza-surprizelor!
Ia uită-te cu atenție la imaginea următoare:
Camping Adventuretime
Vezi vreo prezență din abundență?
Nu?
Dar în clipulețul de mai jos?
Nici?
Atunci poate vezi aici! 😀
Cosma cu tantari
Ei, și uite așa am văzut cum Cosma a devenit celebru în doar câteva clipe. Nu prea s-a sinchisit el de faima țânțărească, că dotările îi permiteau.
Cosma in voal
La fel stătea treaba și pentru Mădă:
Arma contra tantarilor
Dar noi restul am devenit cea mai apetisantă cină pentru țânțărimea cea hulpavă. Orice milimetru de piele neacoperit era bombardat instantaneu de sute de trompe avide!
Chiar dacă mai toți eram pacifişti, la un asemenea asalt n-aveam cum să rămânem nepăsători! Ne-am echipat în doi timpi și trei mișcări armurile pantalonilor lungi, ale pulovărelor sau hanoracelor, ne-am autanit sau ne-am dat cu arome naturale mentolate, și-am pornit un contraatac feroce!
Că doar nu era să întoarcem și obrazul celălalt, corect?
Iar victimele au fost cu sutele sau chiar cu miile, mai ceva ca într-un film cu Chuck Norris!
Dacă majoritatea dintre noi eram pentru prima dată acolo, Cosma și Mădă care nu erau, ne-au povestit că așa ceva ei n-au mai văzut.
Explicația am primit-o de la niște polițiști de frontieră care-au trecut să ne întrebe de sănătate. Locul de campare fusese complet sub apă cu câteva zile înainte și abia se uscase. Adică noi am ajuns acolo exact în momentul în care civilizația țânțărească era la apogeu.
Dar luptele grele și sângeroase nu ne-au împiedicat să ne vedem de ale noastre și-am ajuns la concluzia că nu doar țânțarii au nevoie de cină.
Unii au început să viseze la mâncare imediat ce-au ajuns:
Visul unei seri de camping
Așa că Mădă și Elena au lăsat luptele îndârjite pe seama noastră și au început să se ocupe de hrana neînfricatei armate:
Gatit in salbaticie
O mâncare bună trebuie să fie și caldă iar Cosma s-a ocupat cu abnegație de acest aspect:
Cosma la taiat lemne
.
Cosma face focul.
Cosma face tocanita la ceaun
Focul a devenit instantaneu o atracție de zile mari. Fiind o armă cu eficiență incontestabilă împotriva vrăjmașilor cu voci subțiri, ne-am dat cu toții pe lângă el, să ne afumăm mai ceva ca preparatele de Crăciun.
Mai cu luptele îndârjite, mai cu gătitul, mai cu afumatul, dupăamiaza s-a scurs pe nesimțite în seară. Aceasta, inspirată probabil de luptele sângeroase purtate acolo, pe mal, ne-a lăsat cu gura căscată:
Apus pe Olt
.
Apus pe Olt cu caiac.
Caiacele erau și ele mute de admirație și destule dintre ele și-au recunoscut originile colorate :
Caiace cazute se sus
.
Apus pe Olt 3
Așa un dezmăț cromatic ne-a dus retina în al noulea cer iar pentru câteva clipe unele dintre noi aproape c-au uitat că eram în mijlocul unui război necruțător:
Elena pe caiac la apus
Doar că dușmanilor  li s-a cam rupt de orgia galbenului, portocaliului și roșului și și-au ținut neîncetat “cina” în centrul atenției.
Ai dreacu’ de ticăloși firavi și enervant de bâzâitori! Nu m-au lăsat să fac o fotografie liniștit… 😀
Tantari la Olt
Până la urmă, și admirația pentru măiestria apusului, și luptele crâncene ne-au făcut să ne tragem pe lângă ceaunul delicios.
Mancare la ceaun
Am mâncat o porție iar după ce mi-am lins degetele și am văzut că mai e loc, am mai luat încă o tură. .
Dacă era mâncarea și gustoasă și din belșug… Și oricum, nimic nu se compară cu mâncarea la ceaun făcută cu suflet, așa-i? 🙂
După ce ne-am pus burțile la cale, ne-am mai  întins nițel la povești, că așa se întâmplă tot timpul când ești ochi în ochi cu focul în mijlocul naturii.

Cea de-a doua zi…

… ne-a tulburat somnul dimineții cu niște zgomote tare ciudate.
După ce-am ieșit din cort, am identificat rapid cauza:
Monstrul apelor
Această creatură acvatică era cu siguranță înrudită cu Kali, războinica zeița indiană cu mai multe  perechi de brațe. La cât de urât făcea, ne-a cam speriat nițel…
Inima ne-a venit (parțial) la loc după ce ne-am dat seama că acea creatură era de fapt… Cosma! 😀
Și abia atunci am putut purcede liniștiți cu micul dejun care, mort-copt, trebuia să ne “ducă” până la Turnu Măgurele.
Cerul, sătul de privirile-i înnorate din ziua precedentă, s-a uitat la noi cu adâncimi albastre aproape fără pată.
Așa, în general, acel albastru infinit e binevenit. Dar soarele ne-a cercetat așa de insistent, că ne-au trecut toate transpirațiile. Prin urmare am căutat să ne ascundem de el și ne-a ieșit asta chiar la intrarea pe Dunăre:
Cu caiacul prin padurea inundata
Am mers o grămadă pe propriile-mi picioare prin păduri dar plimbările cu caiacul printre trunchiurile scufundate ale copacilor le pot număra pe o singură mână. Poate de asta mi se pare că e un privilegiu și că sunt cumva într-un grup nu foarte numeroas.
Eugenisme in padurea inundata
Și n-am fost singurul cu asemenea tendințe exploratoare:
Cu caiacul prin padurea inundata 3
.
Cu caiacul prin padurea inundata 2
Dar oricât ne-ar fi plăcut sub umbrele dalmațiene ale copacilor, nu puteam rămâne acolo la infinit.
Dacă pe Olt caiacele ne-au facut stăpânii necontestați apelor pe Dunăre lucrurile s-au schimbat dramatic:
Cu caiacul pe Dunare   2
.
Cu caiacul pe Dunare
Când am comparat caiacul cu dimensiunile impingătoarelor, ale barjelor și ale tuturor celorlalte ambarcațiuni prezente pe bătrânul fluviu, egoul nostru caiacist a coborât cu picioarele pe pământ. Asta ne-a făcut să privim cu alți ochi împrejurimile și-am văzut un mal bulgăresc de mai mare dragul:
Malul bulgaresc
Dar chemarea gliei strămoșești a fost mai puternică și așa le-am oferit spectacolul acostării concetățenilor noștri care făceau plajă în Turnu Măgurele:
Acostare la Turnu Magurele
Până la urmă se pare că i-am căzut cu tronc Dunării, că altfel nu-mi explic de ce tot insista să rămânem:
Cosma innamolit
Da dom’le, insistent până la obrăznicie mâlul de la mal!
Dar nici noi nu ne-am lăsat și-am încheiat cu un succes răsunător operațiunea debarcării. 🙂

La final

Dacă atunci când am fost cu Adventuretime în Deltă știam câte ceva despre ce-i p-acolo, la această ieșire de pe Olt pe Dunăre n-aveam idee ce mă așteaptă.
După tot ce ți-am povestit până acum,  ți-ai dat seama cât mi-a plăcut, așa-i? 🙂
Și n-avea cum să fie altfel pentru că ingredientele consacrate ale turelor AdventureTime au fost prezente de la început și până la sfârșit: prietenie, glume, râsete, bună dispoziție, aventură, mâncare delicioasă.
Tura a fost ușoară și relaxată, potrivită și pentru cineva care e la început într-ale caiacelii dar și pentru cei care au ceva experiență.
Dacă ți-a plăcut ce-ai văzut aici, musai uită-te pe calendarul AdventureTime și alege tura care ți se pare cea mai potrivită.
Călătorii fabuloase îți doresc! 🙂

Eugen

Îmi place fotografia. Şi filmul. Şi grafica digitală. Şi lectura (în mod deosebit SF-ul și fantasy-ul) și, de dată mai recentă și cumva legate între ele, scrisul. >>mai multe

2 thoughts on “Cu caiacul, de la Olt la Dunăre

  • 27/07/2019 at 10:48
    Permalink

    Ceee faaaiiin!!!!🤩🤩 nu m-am dat niciodata cu caiacul, trebuie sa fie tare misto, chiar mi-ar placea sa incerc odata. Mai greu cu sincronizatul mainilor, dar m-oi descurca eu.

    Reply
    • 29/07/2019 at 23:10
      Permalink

      Mă bucur tare că ți-a plăcut, Angela! <3 <3 <3 Iar dacă nu te-ai dat niciodată, să știi că pare mai complicat decât e în realitate. La fiecare ieșire cu caiacul au venit de fiecare dată și începători care s-au descurcat bine după numai câteva minute în caiac.
      Cu siguranță o să-i dai și tu repede de cap când o să vrei să caiacești 😉

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* GDPR (obligatoriu)

*

Sunt de acord

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: