Hamstereală cu accente “noir”
Ştim cu toţii că natura-i cea mai inspirată artistă.
Sau… nu ştim chiar cu toţii?!
În cazul ăsta, ia adu-ţi aminte nuanţele de roşu aprig şi de portocaliu încins cu care pictează norii dimineaţa sau seara. Şi uneori, când vrea să-şi dea măsura talentului, ai văzut cum aruncă nişte ceţuri doar aşa, ca să vadă cum îţi pică falca în faţa tabloului revelat cu măiestrie de pensula soarelui?
Iar dacă alege ca fundal nişte munţi înţelepţi sau nişte ape care zburdă printre bolovani încăpăţânaţi, falca rămâne pe jos minute în şir…
De fapt nu ştiu alţii cum sunt dar falca mea a rămas cu siguranţă de destule ori la rasul solului din motivele de mai sus.
Să mai vorbesc de culorile în care-şi bagă mâinile până la cot şi pe care le aruncă inspirată peste copaci cu puterea toamnei? Sau, de exemplu, să-ţi îndrept gândul la perfecţiunea sculpturii unei cochilii de melc? Sau să-ţi direcţionez imaginaţia la eleganţa volutelor unei scoici? Sau la fragilitatea înălţătoare a unor aripi fermecătoare de fluture?
Evidenţa din jurul nostru ne demonstrează fără putinţă de tăgadă că natura excelează la toate disciplinele artistice, fie că vorbim de pictură, sculptură, arhitectură sau vestimentaţie, nu-i aşa?
Partea cea mai tare e că poţi s-o surprinzi exersându-şi inspiraţia în momentele obişnuite ale unei zile.
De exemplu ieri, când am ieşit să-mi dezmorţesc niţel bicla hamsterind-o în jurul stadionului, am văzut cu coada ochiului cum se juca cu razele soarelui ca să obţină nişte efecte plastico-dramatice.
Cred că se gândea la un film noir, cu gangsteri. Dar unii mai la început de carieră, fără maşini, care-şi cară pistoalele pe bicicletă! 😀
Pe tine unde te duce cu gândul atmosfera?
