Rusalii printre pelicani și nuferi

De când m-am apucat de caiaceală, la fiecare deschidere de sezon din ultimii ani am fost cu AdventureTime ori în tura de 1 Mai, ori în cea de Rusalii.

Ei bine, anul ăsta s-au aliniat planetele de așa natură, că mi-au ieșit amândouă!

Ce s-a întâmplat într-o lună și o săptămâna cu Delta Dunării?

Dacă la începutul lunii mai Delta încă se gândea cu ce haine să se îmbrace, de Rusalii s-a înțolit cât se poate de exuberant și ne-a încântat cu un…

Spectacol de floră și faună

Când auzi de Delta Dunării la ce te gândești?

Cumva la…

Ei bine, am avut nuferi din plin în această tură și ne-au desfătat privirile timid pe canale la început, atât albi…

… cât și galbeni:

După ce s-au obișnuit nițel cu caiaciștii colorați, și-au zis că e momentul s-o comită cât se poate de epic. Așa și-au sechestrat un lac intreg pentru a-și etala farmecele delicate, spre maxima noastră plăcere:

.

.

Cam frumos, așa-i?

Dar dacă primul tău gând când auzi despre Deltă nu merge către nuferi, ci către…

…ei bine, n-am avut doar unul, a fost bogăție și aici:

De data asta pelicanii ne-au lăsat să ne apropiem de ei mai mult decât în alte dăți.

Și s-a întâmplat de destule ori încât să mă trăsnească o idee. Cumva cred că s-a dus vorba în națiunea pelicănească că niște ciudați, colorați, veseli și domoli, bântuie pe canale fără să facă zgomotul ăla pocnitor de le bagă frica-n penele de pe aripi. Așa s-a făcut că pe mulți dintre ei a început să-i roadă curiozitatea, iar dorința de a ne vedea mai de aproape nu le-a mai dat pace…

Zi-mi că n-am drepate! 😀

Dorința lor a fost plăcerea noastră, imortalizată în fotografiile de-ți stau sub ochi!

Pare-se că această curiozitate nu era răspândită doar printre pelicani:

.

Da, tot felul de alte zburătoare au împărtășit-o!

Și nu doar zburătoare:

Călin l-a surprins pe nenea bursucu’ dând târcoale curios pe lângă tabăra noastră. Dacă o fi fost spion căutând vreo operațiune specială iminentă sau era doar în trecere pe acolo, numai el (bursucul) știe. Dar după ce s-a lămurit că suntem buni la suflet (și nu numai), s-a dus liniștit în treburile lui.

Dacă spectacolul diverselor regnuri ne-a umplut de încântare, ne-am dat și noi în spectacol pentru cine a avut norocul să ne observe la…

Festivalul răsturnărilor

Care festival a început cu Brândușa și Cristi:

Pentru că s-au emoționat împreună, manevrele s-au încâlcit nițel pe lângă crăcile de la nivelul apei și curentul, iute acolo și pus pe șotii, i-a făcut de… bâldâbâc!

Atunci când ești într-un cuplu, ești împreună și la bine, și… în apă, nu?! 😀

Nu s-a panicat nimeni, Mădă a intervenit prompt ca să pună situația pe linia de plutire.

Brândușa a ajuns repede pe mal cu ajutorul unui barcagiu iar Cristi a rezolvat la mal întoarcerea caiacului și golirea de apă. După ce-a recuperat-o pe consoartă, au trăit fericiți împreună până la sfârșitul turei, cu șanse maxime să facă la fel în continuare. 🙂

Acum hai să ne uităm nițel la Ciprian:

Oare e în apă pentru c-a vrut sau oare altcineva o fi luat decizia asta pentru el?

Hmmm, zâmbetul și ochelarii aia ar fi un indiciu către prima variantă, așa-i?

Doar că și i-a pus post-răsturnare, ca să-și recupereze telefonul, ochelarii de soare cu lentile smechere și ce i-a mai părăsit caiacul fără preaviz după pleoșc-ul neprogramat.

Și da, a reușit să recupereze tot… mai puțin ochelarii. Cine știe ce pește impresionează subacvatic cu ei doamnele care-și fac valurile pe acolo…

În imaginea de mai jos îl putem admira pe Călin răcorindu-se neplanificat.

A venit ca un profesionist la ponton, i-am tras caiacul sus și i-am spus, mai mult ca să mă aflu-n treabă, că are multe ture-n spate:

-Ai grijă, nu călca pe mâzgă!

-A, dar știu, a replicat el cu siguranța celui care mai ieșit de cel puțin zece ori p-acolo.

A ieșit unde trebuie, și-a încălțat sandalele și a dat un pas înapoi, să ia ceva de pe caiac…

Toată viața o să pastrez un loc special în memoria mea pentru poziția de desene animate care l-a luat pe Călin și l-a tuflit în apă: mâinile erau la picioare, picioarele pe la cap, ochii și nasul îi rămăseseră în urmă, levitând în confuzie deasupra pontonului, surprinși de viteza dispariției celorlalte componente corporale…

Tocmai pentru că nu mă așteptam de la el, n-aveam niciun aparat pregătit și am imortalizat doar faza finală, printre sughițurile de râs! 😁

La final (dar nu în cele din urmă) am păstrat un epic pleosc:

Daaa, e chiar Mădă, unica și irepetabila! 😀

Dar ea are o scuză: a fost luată prin surprindere și atacată mișelește de un ticălos viclean, zis și Cârcel Răsturnatorul!

Și da, oricât de șmecher ai fi, când te prinde vicleanul Cârcel, n-ai nicio șansă… decât dacă stai pe spate. Iar dacă nu stai, te dă! 😁

Ce face Mădă când își aduce aminte?

Cea mai bună alegere! 😀

Cumva tot în această categorie, dar de data asta la “cu intenție” am avut și momente ca cele de mai jos:

După ce căldura ne împresura pe toate părțile și transpiram o Dunăre mai mică în Dunărea mare, scăldatul în undele răcoroase era o binecuvântare. Și s-a-ntâmplat răcoreala dimineața și seara, precum și în diversele pauze:

Cei mai mulți dintre noi am fost cât se poate de mulțumiți per total dar, cum orice pădure are uscăturile ei, ne-am uitat și noi la ale noastre:

Hmmm, oare ce i-o fi dat cu virgulă? 😀

Și nu, Cosma n-a fost singurul care a ieșit în evidență într-un fel sau altul.

Personajele turei

Bine, cu toții am fost, suntem și vom fi personaje, dar câteodată unii iau fața altora la acest capitol.

Dacă nu l-ai întâlnit față în față în nicio aventură de până acum, e posibil să dai peste el în alte articole de aici de pe blog:

Bogdan, că despre el e vorba, când nu vorbea cu perdea, dormea pe el de speria caiacele (ca și-n celelalte ture în care am fost împreună 😀 ).

Iar când mânca, o făcea de parcă în loc să doarmă, ar fi tras la fiare! 😀

Altfel, în tura asta s-a potrivit să avem șase picioare într-un caiac.

Cum așa?

Uite așa: de la Sandu și de la simpatica Yuki (zisă și maimuțYuki)

Ia zi, ies picioarele la socoteală?

A fost primul contact al lui Yuki cu Delta Dunării și n-a durat prea mult până și-a dat seama ce bine-i în apă. Pentru că e o exploratoarea înnăscută, n-a mers doar cu Sandu în caiac, a încercat și barca să vadă cum e:

Pentru că istoria mea cu ea e mai lungă (ne-am împrietenit și-am mai mers împreună de când a adoptat-o Sandu undeva prin martie anul ăsta), am avut și niște momente din astea:

.

Până când, speriată de te miri ce, a tâșnit ca o racheta din locul de mai sus și a făcut harce-parcea o agățătoare de la cort care-și vedea nevinovată de treaba ei… Când am luat-o la rost, maimuțYuki s-a uitat la mine de parcă-aș fi înnebunit: a făcut ea vreodată ceva rău?!

Am avut printre noi și pe cineva care nu se dă deloc în vânt după constrângeri:

E mic caiacul, dom’le! Strânge! 😀

Cu Arina (că despre ea e vorba) te-ai mai întâlnit și-n povestea Rusaliilor de anul trecut. Și, tot ca anul trecut, cu vocea-i suavă și cu chitara, ne-a încântat serile în jurul focului și anul ăsta, împreună cu taică-său, Radu, care s-a dat într-un spectacol de mai mare dragul.

.

S-a dovedit că nu erau singurii cântăcioși din tură:

În poza de mai sus e Andrei, și el foarte priceput și pasionat, care s-a dat peste cap (la figurat) să ne ofere momente muzicale de grație.

Am avut parte și de (un fel) de ceartă conjugală:

Dar, cu atâta apă împrejur, conflictul dintre Ciprian și Alina (dacă o fi fost) s-a stins repede!

Cu asemena oameni, n-ai cum să te plictisești în ture!

Pe lângă “personajele” mai sus menționate cu care m-am împrietenit (sau mi-am adus aminte de motivele pentru care le simpatizez), am avut parte și de alți oameni, pe care i-am întâlnit atunci când am ajuns… 

Din nou la Mare

Cu vreo zece minute înainte să pun piciorul pe plajă și s-o iau în stăpânire ca prim-caiacist de la AdventureTime, ce să văd?

Două 4×4 care-au traversat vijelios plaja și limba de Dunăre care dădea în mare, au oprit brusc și pasagerii au ieșit și s-au pus pe instalat diverse p-acolo.

Ia uite mă, mi-a trecut prin cap, cum am ratat eu la mustață să iau în stăpânire plaja… (de parcă dacă-ar fi venit după aia, nu tot acolo s-ar fi instalat… 😀 )

Oricum, nu era ca și când ne-am fi împiedicat unii de alții, că plaja era suficient de largă cât să acomodeze câteva regimente, nu doar vreo câteva zeci de caiaciști amărâți…

Când am ajuns la mal, petrecerea lor acvatică era în toi:

Bună ziua, bună ziua… mi-am văzut de ale mele. Și… am rămas cu gura căscată căci, dacă cu o lună în urmă Dunărea se vărsa direct în Mare, de data asta nu mai era cazul:

Absolut surprinzător și neașteptat cum se pot schimba lucrurile într-o perioadă relativ scurtă de timp…

După ce-am mai făcut o încălecare de Dunăre care nu se mai vărsa în Mare…

… mi-am văzut de instalatul cortului.

La una dintre turele de adus bagaje de la caiac, Dan (am aflat mai târziu cum îl cheamă) a aruncat așa, într-o doară:

-Dacă vrei un șpriț rece, te așteptăm pe la noi, că avem și gheață, și vin bun!

N-aveam cum să refuz așa o invitație și, după ce-am terminat aranjamentele de camping și-am încins o epică baie-n mare, am onorat-o împreună cu Sandu. Am oferit la contrapartidă (via Sandu) un vinars de Odobești de făcea papilele să zburde, și-am povestit câte-n lună și în stele cu Dan și Gabi, stâlpi neclintiți ai comunității din Sulina.

Ne-am încins și la vorbă și la fotografii:

Pentru că eram simpatici, (aveai vreun dubiu?! 😀 ) am fost invitați și la niște mici vânătorești de excepție, acompaniați de cartofi prăjiți la ceaun:

.

Un deliciu!

De unde mă uitam cam câș prima oară că ne-au luat plaja, n-a durat prea mult până ne-am împrietenit deasupra unui pahar de șpriț rece!

Ne-am încins la povești până seara…

…iar Dan, după ce-a aflat că se lasă cu cantece și voie bună, chiar a promis că se-ntoarce la foc după ce-și lasă familia acasă.

Cum tot era seară și era apus, m-am pus pe capacitat oamenii să iasă cu caiacele pentru șansa unică în viață de a fi imortalizați în fotografii de excepție. Iar dacă la tura de 1 Mai a durat ceva până s-a lăsat Daniel convins, de data asta doar am arătat ce-am făcut atunci și imediat am avut inflație de “clienți”:

.

.

După ce s-a întors Dan, a dat peste asta:

.

.

Atmosfera era încinsă bine de familia Bunea și de Andrei (și de noi, restul, când ne aduceam aminte câte un vers)

Și-am petrecut cu cântece, povești și voie bună până târziu în noapte, fiecare cât a putut să ducă!

Mâncarea

Cum deja te-ai lamurit ce-am mâncat eu și Sandu când am ajuns la Mare, hai să vedem cum a arătat în restul zilelor…

Dacă e tură AdventureTime, e cu mâncare gătită la ceaun! (se știe!)

În prima seară am avut parte de…

.

.

Dacă nu te dai în vânt după paste, dă-mi voie să-ți spun că pastele gătite așa la ceaun sunt cu totul altceva. Numai plescăituri de plăcere și comentarii apreciative am auzit de la beneficiari.

A doua seară de găteală în sălbăticie a început mai târziu, în noapte, din motiv că ne-am hotărât târzior cât vrem să padelăm și unde vrem să ajungem.

.

Ca să nu mai pomenesc că exact în seara aia a fost atacată mișelește Mădă de perfidul domn’ Cârcel! 😀

Bine, asta n-a împiedicat-o sa-și dea măsura talentului, și iar papilele noastre au fost purtate către extaz culinar.

Care extaz a fost și prelungit și potențat în ultima zi, când Mădă ne-a desfătat cu niște divine preparate de pește, gătite pe moșia AdventureTime:

.

.

Căci da, Mădă n-a petrecut noaptea la mare, ci a luat-o Cosma și-a dus-o cătinel către Sulina tocmai ca să ne aștepte cu aceste bucate alese…

Dezmăț și destrăbălare!

La final

Că tot vorbeam de premiere la tura de 1 Mai și ziceam că orice caiaceală începe pe uscat…

Ei bine, în tura asta am plecat cu Sandu și cu Yuki din București. Dar ce contează cel mai tare e c-am plecat cu un Mini electric, care m-a dat pe spate (la propriu) cu accelerația. E fâșneață și se-nfinge mașinuța aia cum n-am văzut!

Dar… autonomia e de vreo 110-120 de kilometri și o încărcare durează cel puțin 30-40 de minute. Și uite așa drumul de patru ore și ceva s-a lungit suficient de mult cât să fim nevoiți să ne oprim în altă parte decât tabăra oficială AdventureTime, care era într-o pădurice pe malul apei, la vreo juma’ de oră de mers cu barca de Murighiol.

Și-n timp ce aventurierii mei ascultau muzica live interpretată de familia Bunea cu Andrei și mai jucau și țonțoroiul că să nu-i sugă chiar toți țânțarii, eu cu Sandu admiram panorama lipsită complet de țânțari de la Tulcea de lângă o fâșneață mașină electrică…

Spectaculoasele căni artED care și-au făcut prima oară apariția în tura trecută, au recidivat și-n tura asta:

Și-au ajuns chiar și la Mare:

Iar pentru că cine se aseamănă, se adună, și-au găsit noi parteneri pentru aventuri:

Dacă pe mine turele AdventureTime m-au dus la creații ca cele de mai sus, cine știe unde o să te ducă pe tine… Ca să te ducă, e nevoie să le trăiești, așa că nu mai sta pe gânduri și alege tura care te atrage cel mai mult!

*

De ți-a plăcut sau te-a inspirat articolul, un like la pagina de Facebook a blogului e foarte binevenit și te va ține la curent cu următoarele articole.

Ne putem “vedea” și pe grupul “Vacanțe cu aventură“, la fel ca și pe Instagram sau YouTube.

Călătorii fabuloase îți doresc! 🙂