Aventuri pe ape, de la Izbiceni la Turnu Măgurele

Cred că în nicio altă perioadă nu m-am plimbat atât de mult ca în izolarea cauzată de COVID. M-am dat cu avionul, speedboat-ul, UTV-ul, bicla și caiacul aproape în fiecare zi de izolare. Tare așa-i?
Și mai tare e că toate ieșirile le-am făcut… fără să mă mișc din pat! 😀

Noroc că am adunat până acum destule experiențe ca să pot supraviețui două-trei luni numai din amintiri! 🙂
Dar după mai mult de două luni în care drumurile cele mai lungi au fost cele din dormitor în bucătărie și înapoi, a început să mă încerce neliniștea. Oare mai știu… să mă dau cu caiacul, de exemplu?
Puteam să aflu asta într-un singur fel și, după o conversație cu Cosma de la AdventureTime, m-am insinuat cu neliniște pe lângă apele Herăstrăului.
Am privit ușor temător caiacul dar mi-am luat inima-n dinți și taurul de coarne… ăăă, adică padela de la caiac și…

Da, aici mă mai liniștisem! 😀
Și pentru că Herăstrăul m-a văzut mai sigur pe mine, a complotat cu strălucitorul Soare și mi-a oferit un spectacol de zile mari:

Totuși neliniștea nu m-a părăsit cu totul. Da, eram în stare să stau în caiac câteva ore. Dar la o tură mai lungă aș fi făcut față?
Tot într-un singur fel putem afla și-ntr-o frumoasă zi de sâmbătă dimineață, imediat după ce s-a crăpat de ziuă, am pus capul-compas spre…

Dacă nu ai casă cu ponton, orice aventură caiacistă începe pe roți. Așa se face că atunci când ajungi pe malul apei, tre’ să scoți roțile de sub caiace.
Aceasta a fost prima operațiune pusă în practică sub ochii curioși ai barajului de la Izbiceni, imediat ce am ajuns pe malul Oltului:

După ce m-am etalat lângă coloratele caiace…

… iar șoferii au plecat sa ducă mașinile la sosire, am văzut ceva nemaivăzut în nicio altă aventură cu caiacele:

Ce înseamnă să ai mintea deschisă: găsești alternative acolo unde majoritatea nu vede decât o singură variantă!  Și uite așa m-a făcut Anastasia curios s-o văd cum dă la padelă din poziția respectivă… 😀

Când s-au întors șoferii, toată lumea reușise să-și înghesuie calabalâcul prin toate ungherele caiacelor și să-și regleze pedalele cu ajutorul Patriciei și al lui Ionuț, așa că eram cât se poate de apți pentru lansarea la apă.
Dar cum printre amatorii de aventuri acvatice erau și novici, Cosma și-a luat mecla de dom’ profesor, padela didactică și-a început sesiunea pedagogică:

Când a considerat el că fețele nedumerite ale studenților erau ușor mai luminate, ne-a drumul…

Proaspeții absolvenți ai cursului intensiv de caiac au început să se desprindă de mal unul câte unul, ca puii de pasăre la primul zbor:

.

Ori datorită talentelor pedagogice ale lui Cosma, ori grație înzestrărilor naturale, n-a trecut mult până ce toți vajnicii caiaciști au început să se simtă în largul lor. Până și barajul a căscat gura, uimit de progresele fulminante:

Imediat ce am intrat pe ape, adierea răcoroasă a Oltului a pus cu botul pe labe mușcăturile toride cu care ne-a întâmpinat ziua pe mal, spre bucuria noastră, a tuturor.
Iuțeala apelor crescute ale râului ne-ar fi putut purta la vale fără vreun efort din partea noastră… dar nu e nicio plăcere să stai în caiac și să nu dai la padelă. În plus, padelatul în aval pe Olt …

.

.

…poate să facă minuni pentru moralul oricărui începător într-ale caiacului atunci când vede ce viteză amețitoare prinde fără prea mari eforturi. După mine, un asemenea aranjament e ideal atunci când vrei să îmbini activitatea fizică cu căscatul admirativ al gurii la frumusețile pe care le oferă o zi superbă și niște locuri mai puțin bătute de oameni.
Dar dacă-s mai puțin circulate, nu înseamnă că-s pustii. Ba chiar din contra! Am văzut cu ochii mei pe malul Oltului o ditamai metropola:

.

Am plutit cu ochii plini de uimire câteva sute de metri  pe lângă aceasta așezare cu nenumărați locuitori înaripați .
Iar dacă aici am văzut băștinașii pe lângă casele lor, în alte locuri i-am văzut plecați cu scopuri turistice:

Dacă n-ai nicio restricție COVID, e și păcat să nu te plimbi, așa-i? Că doar asta făceam și noi! 😉
E adevărat c-am trecut și pe lângă locuri unde oamenii și-au făcut simțită prezența din plin…

… și chiar pe lângă ceva ce semăna izbitor de tare cu o plajă de pe litoral:

Și tot plimbându-mă, am fost martor la ceva ce n-am văzut în trei ani de zile de ture AdventureTime:

Da, s-a răsturnat un caiac!

Dar cum n-am fost lângă autorii acestei aroganțe, am zis să-ți arăt măcar cum arată un fund de caiac, răsturnat intenționat mai târziu de Cătălin pentru învățarea manevrei “eskimo“.
Și stai liniștit, că nimeni n-a pățit nimic: cuplul din caiac s-a ales doar cu o experiență în plus și-o baie în avanpremieră.
Ba chiar le-a plăcut așa de tare, încât s-au mai răsturnat încă o dată lângă malul unde ne-am oprit pentru o pauză.

Nici atunci n-am fost pe lângă ei dar… deja ai văzut cum arată un caiac cu fundul în sus pe apă! 😀
Pauza a fost folosită de fiecare după cum a crezut de cuviință…

.

… iar baia nedorită a răsturnaților a fost sursă de inspirație pentru alții:

.

După ce ne-am energizat și ne-am răcorit sub privirea de vultur futurist a lui Cosma…

…am luat-o cu aplomb crescut spre locul de campare…

…doar ca să ne poticnim nu prea departe:

Mai în caiac, mai pe lângă, ba trași, ba împinși, până la urmă am trecut cu toții de porțiunea în care albia Oltului a dorit să ne cunoască îndeaproape.
După asta, nu ne-a mai împiedicat nimic să ajungem la…

Și cu toții am luat cu asalt malul, în mai multe valuri:

Recunosc, eu am urcat cu inima strânsă. Motivul? În tura oltenească de anul trecut  au fost lupte grele și-un măcel cumplit între noi și înfometata țânțărime câtă frunză, câtă iarbă care-și făcea veacul pe acolo.
Și-am venit pregătiți anul ăsta, cu psihicul tare, cu Autane peste Autane și chiar cu un foișor de plasă în care să ne retragem în cazul în care am fi fost copleșiți.
Ei bine… n-am avut nevoie de nimic din cele enumerate mai sus, că nu era nici urmă de bâzâitor enervant! Și n-a fost până a doua zi dimineață.
Pam-pam! Asta da surpriză plăcută!
Așa ne-am putut desfășura în voie, începând cu “vânătoarea” și adjudecarea celor mai bune terenuri pentru ridicat case:

.

.

Odată rezolvată cazarea, a urmat o porție binevenită de răcoreală:

.

După operațiunea de îmbăiere i-a venit rândul lui Cătălin să-și perfecționeze tehnica “eskimo“, care presupune răsturnarea intenționată, cu revenire la suprafața apei în caiac, folosind o mișcare dibace.
Până la urmă i-a ieșit, cu ajutorul lui Costin:

.

Și așa, mai cu baie, mai cu eskimo, seara s-a furișat pe nesimțite spre noi lungind umbrele…

.

…și ne-a luat retina prin surprindere cu un apus înflăcărat:

.

.

Iar pentru că ne place portocaliul, l-am purtat din cer pe pământ și l-am pus la treabă!

Bine, de fapt Mădălina și Cosma l-au pus:

Noi restul mai mult am făcut galerie în jurul lor și a ceaunului în care se pregătea o înnebunitoare mâncare de varză cu cârnați!
Când a fost gata…

… și-a ajuns prin farfuriile înfometate, exclamațiile și mormăielile de plăcere culinară care se auzeau de peste tot au fost dovada că așteptarea a meritat cu vârf și îndesat.
După ce ne-am mai râs și hăhăit o bucată de vreme în jurul focului, ne-am retras fiecare în hogeacul propriu pentru o binemeritată odihnă.

… ne-a întâmpinat cu sclipiri de pietre prețioase…

.

… și cu un metru de apă în plus la adâncimea râului. Noroc cu malul nostru înalt, că altfel ne-am fi trezit înotând!
Am executat cu toții operațiunea “micul dejun” care a inclus și-o baie:

Când Cristian și prietenul lui ne-au încântat cu note amerindiene din fluierele sculptate chiar de el…

… spre stupoarea tuturor, Cosma ne-a demonstrat că poate să leviteze chiar deasupra apei, ca hovercraftul:

Doamne apără și păzește!!! Cu cine am plecat eu în tură?!? 😀
După ce toată lumea a ieșit din apă, (păstrând o distanță sigură de Cosma supranaturalul) , ne-am lansat la apă unul câte unul.

Și Costin iar a simțit nevoia să se evidențieze!
De ce spun “iar”?
Ia privește imaginea de mai jos:

Un singur caiac e cu spatele la apă și ai o singură încercare să ghicești al cui e! 😀
Da, ai ghicit!
Iar dacă tot poporul caiacist mai întâi și-a pus caiacul pe apă și apoi s-a urcat în el, Costin a fost mai cu moț:

.

.

Dar ce-i al lui, e al lui! I-a ieșit, deși mai toată lumea (mai ales eu!), se aștepta să-l vadă cu cracii-n sus! 😀
Odată pe apă, Oltul ne-a întâmpinat ca pe niște vechi prieteni…

… și ne-a condus cu blândețe către…

Aceste valuri umflate de ploi ne-au oferit prilejul unei explorări care mie-mi place la nebunie:

.

Nu știu de ce, dar datul cu caiacul printre copaci atinge corzi ascunse în sufletul meu și e extrem de satisfăcător. Se vede sau nu treaba asta pe fața mea?! 😀

Să mai zic că e un prilej perfect pentru surprins imagini speciale precum și pentru imortalizat inventivitatea cauzată de nevoie?

.

Foarte tare ideea și punerea în practică, așa-i? 🙂
Am remarcat că nu eram singurul animat de intenții fotografice forestiere și-am văzut cum arată concurența:

Nu înțeleg, oare de ce nu mai levita Cosma și aici?! Să fi fost aparatul de fotografiat așa de greu?! 😀
Cum nu puteam să stăm la infinit printre copaci, când ne-am săturat de umbră, am ieșit din pădure la lărgimea marelui fluviu.
După câteva întâlniri memorabile…

.

…ne-am încheiat apoteotic tura exact la polul distracției acvatice de la Turnu Măgurele.

Nu mi-a venit să cred ce mică era zona de plajă, comparativ cu ce am văzut anul trecut!
Ape mari dom’le, ce să faci?!
Și pentru c-am ajuns printre primii, am putut să observ liniștit sosirea celorlalți, întrețesută între activitățile băștinașilor dornici de răcoreală:

.

.

Așa s-a prezentat a doua mea incursiune cu caiacul de pe Olt până la Dunăre. Chiar dacă a fost același traseu, experiența a fost diferită: alt caiac, alți colegi de caiaceală, alte peisaje, alte senzații încercate, alte întâmplări, fără țânțari…
Și, mai important decât toate astea, a fost prima ieșire mai lungă cu caiacul după izolarea COVID. Tre’ să recunosc, mie mi-a prins taaare bine! 🙂

Altfel, dacă te tentează ideea unor ieșiri nițel mai lungi cu caiacul și-n alte părți decât pe lacurile din București sau de lângă, această aventură pe Olt și pe Dunare e cât se poate de potrivită pentru tine.
E o tură relaxată, cu efort moderat, perfectă ca să prinzi gustul ieșirilor mai lungi în natură.
Eu ți-o recomand din toată inima!
Și mi-o recomand și mie cel puțin încă o dată, atunci când apele sunt scăzute și locurile arată atât de diferit că nu le-aș mai recunoaște. Așa mi-au spus și Cosma și Mădă, și-i cred pe cuvânt.
Așa că hai să verificăm împreună calendarul de evenimente AdventureTime ca să vedem când e următoarea tură!

*

Dacă ți-a plăcut sau te-a inspirat ce-ai văzut până aici, un like la pagina de Facebook a blogului e foarte binevenit.
Ne putem “vedea” și pe grupul “Vacanțe cu aventură“, la fel ca și pe Instagram sau YouTube.

Călătorii fabuloase îți doresc!