Museum of senses: locul în care imposibilul e… doar o vorbă goală!
Lumea înconjurătoare ne predă primele lecții cu mult înainte de școală: focul ne arde, apa ne udă, cădem jos şi nu în cer… Acestea și multe altele sunt lecții elementare. Fără învățăturile din ele, viața ne-ar fi mult mai grea. Sau… foarte scurtă!
Învațăm de mici că că multe lucruri sau acțiuni sunt imposibile și realitatea ne confirmă zi de zi asta. Dar pe lumea există niște locuri unde realitatea își pierde puterile iar unul dintre ele este….
Da, “Museum of senses” e…
Locul în care imposibilul devine… banal!
Spune drept: când te-ai uitat la filmele cu supereroi, de câte ori nu te-ai gândit că ar fi supertare să ai şi tu o putere, cât de mică?!
Chiar dacă ţie nu ţi-a trecut prin cap (deşi nu cred! :D), eu m-am văzut de multe ori Superman, Batman, Ironman sau toţi ceilalaţi eroi care au salvat de atâtea ori lumea.
Nu mi-a ieşit până acum să fac nici 0.5 % din ce fac ei în filme dar la “Museum of senses” am devit brusc văr primar cu cineva care are pile la arahnide…
Spre deosebire de Spiderman, eu am lipiciul pe picioare şi nu ca el, în firele de pânză de paianjen care-i ies din mâini, deşi mă ajută niţel şi mâna pe căniţă. De fapt cel mai corect ar fi să spun că: noi avem lipiciul…
Dacă s-a-ntâmplat pentru noi, e foarte probabil să ţi se întâmple şi ţie când ajungi acolo! 😉
Iar dărnicia muzeului cu puterile de superoi nu se opreşte aici!
La un moment dat te întreabă: ce vrei să fii…
Hulk sau Gulliver? Little Stuart sau Prichindel?
Câteodată, atunci când se termină vopseaua verde la muzeu, întrebarea nu-şi are rostul. Prin urmare, dintre Gulliver şi Gulliver, ce crezi c-am ales noi?! 🙂 La aia micii… ne mai gândim! 😀
Partea cea mai tare e că această transformare nu este ireversibilă, după cum poţi să vezi şi singur comparând imaginea de copertă cu asta de mai sus. Şi nu numai atât: micşoratul sau măritul se produce la comandă, în doar câteva secunde!
Mai e o superşmecherie, că poţi alege să te tunezi şi neproporţional:
E tare sau e TARE treaba asta?!?
Alături de mersul pe tavane şi de transformarea ta instantanee într-un monstru sau într-un şoricel, “Museum of senses” îţi arată cum ar fi o lume în care e acceptată…
Clonarea
E ceva de-a dreptul incredibil să vezi cum o mişcare de-a ta e repetată instantaneu de mii de alţi “tu”.
Şi… uau!
Acum m-a “lovit!
Cred că “Museum of senses” ar fi foarte bun şi pentru sesiuni de dezvoltare personală.
De e spun asta?
Pentru că multe cărţi sau cursuri de profil te pun să repeţi de enşpe ori o afirmaţie ca să-ţi intre bine în capul subconştientului.
“Sunt fericit” (…că azi am lucrat doar 12 ore, iuhuuu… :D)
“Câştig un milion de euro” (Mare grijă să nu fie la boardgame-uri! 😉 )
“Mă înţeleg bine cu boss” (trezeşte-te! Visezi! 😀 )
Iar cu enşpe mii de repetări la fiecare afirmaţie, ajungi să pierzi o grămadă de timp…
Nu-i mai simplu să ajungi la acest muzeu, să te multiplici şi să să afirmi din toţi rărunchii doar o dată ceva? Că restul de mii de clone vor face toată treaba pentru tine!
Sau… nu?!
Hmmm…
Până la urmă ştii ce? Încearcă! Că n-ai nimic de pierdut! 😉
Doar că în momentul în care renunţi la toate clonele tale (da, poţi să faci asta fără să sufere nimeni! 😉 ) mai capeţi o superputere care-ţi face pielea rezistentă la…
1200 de cuie! Uau? Sau… AUUU?!
N-aş fi zis vreodată că, de bună voie şi nesilit de nimeni, mă voi supune la o aşa încercare. Dar că în viaţa fiecăruia dintre noi apar momente în care e bine să aflăm care ne sunt limitele.
Iar după ce-am aflat o limită, am încercat şi altele:
Şi da, alea de acolo chiar sunt cuie metalice care ies şi te împung, nu sunt vreo iluzie optică.
Iar dacă imaginile de mai sus sunt aşa, de reclamă (ca să-ţi dai seama ce tari ca piatra suntem noi 😉 ) culisele arată… uşor diferit:
😀 😀 😀
Acum spune-mi drept, tu te-ai băga la aşa ceva?
*
Iar provocările nu s-au terminat!
Am avut privitori atunci când am stat pe cuie iar privitorii ăştia au perceput această activitate “feroasă” ca un fel de fezandare…
Noroc că ne-am zbătut şi-am scăpat ca prin urechile… beţelor chinezeşti! 😀
Bineînţeles că…
Asta nu e tot!
Acolo am luat primele lecţii la şcoala de magie şi-am învăţat cum să stăpânesc fulgerele cu mâna:
Am intrat în tunelul de mai jos drept…
…şi-am ajuns în partea cealaltă înclinat la vreo 30-40 de grade…
Nu mă crezi? Stai s-ajungi şi tu acolo şi mai vorbim după aia! 😉
Iar eu sunt un caz fericit! Alţii n-au reuşit să ajungă deloc dintr-o parte-n cealaltă…
Aaa, mi-a plăcut maxim că oamenii au rezolvat o dată şi pentru totdeauna problema apei potabile:
Poate că fotografia nu e chiar cea mai explicită, aşă că o să-ţi spun eu că robinetul ăla atârnă-n aer!
Da, nu e prins deloc de vreun perete, e la câţiva zeci de centimentri distanţă de orice zid.
Aşadar apa curge dintr-un robinet care levitează!
MAGIE!!!
Când, gândindu-mă câte probleme ar rezolva o asemenea sursă de inepuizabilă de apă, i-am întrebat entuziasmat pe cei de la muzeu de ce nu le produc în serie, mi-au mărturisit uşor jenaţi că ăsta a fost singurul exemplar pe care l-a ieşit funcţional. M-au asigurat totuşi că mai încearcă să-l multiplice.
Le ţin pumnii, poate reuşesc până la urmă! 🙂
Iar dacă tot ce-ai văzut şi-ai experimentat la “Museum of senses” te-a bulversat peste măsură şi nu ştii cum să faci ca să ieşi cât de repede de acolo, ai la dispoziţie cel mai rapid mijloc de evacuare:
Numai că eu te sfătuiesc să ai grijă cum zbori, că noi am dat peste ditamai coada de oameni care abia aşteptau să intre când am ieşit noi! 😀
La final
Desigur că n-am epuizat în acest articol tot ce oferă “Museum of senses” iar motivul e simplu: am vrut să-ţi rămână şi ţie plăcerea descoperirii! 🙂
Sunt multe potenţiale revelaţii acolo: despre limitele simţurilor, despre cât de uşor putem fi induşi în eroare, despre exploatarea “deşteaptă” a unor principii ale fizicii şi câte altele.
A meritat vizita?
Fără doar şi poate şi-ţi recomand cu căldură o vizită la acest “Museum of senses“!
*
Dacă acest articol te-a incitat suficient şi-ai ajuns la muzeu, mi-ar plăcea să-mi spui într-un comentariu cum ţi s-a părut.
