Pe la Snagov, ca porcii :D

Sharing is caring!

Toamna se numără bobocii… dacă-i ai!

Dacă nu ești fericit posesor de boboci sau nu dai de ei, te apuci și numeri… ce poți!

Gen… ordonanțele de urgență ale guvernului care apar exact când nu e nicio urgență sau nevoie.

Ori (ca să nu-ți crească tensiunea negativă) iei la numărat gagicile complet îmbrăcate (că s-a dus vara) care trec pe lângă tine pe stradă, călcând grațios pe un covor de frunze frumos colorate.

Sau faci  raportul între numărul de zile cu soare prietenos și cele cu nori încruntați pe care ți le oferă anotimpul recoltelor.

Alternativ, dacă ieși cu bicla după ploaie cum am făcut noi într-o duminica, poți să iei la contabilizat picăturile de noroi intrate într-o relație intimă cu echipamentul de biclă și cu bidiviul pe două roți.

Cum cifrele pe care le știu sunt puține (zece) iar numerele mari îmi sunt greu accesibile (mai ales la contul din bancă), am şezut strâmb ca să pot judeca drept și-am zis: fără noroaie!

Așa am  ales…

 

Pădurea Snagov

De ce?

Pentru că acolo e un decor perfect pentru o ieșire velo pe drumuri mai cu piatră și, prin urmare, cu risc mai scăzut de porceală noroistică.

Dacă ce ai citit mai sus te-a făcut să crezi că-s vreo mimoză delicată care se oripilează la ideea de puțină murdărie, ei bine… nimic mai greșit!

Chiar îmi plac noroaiele și de-a lungul timpului am avut destule momente în care m-am bucurat de meniu complet cu băi cu nămol și cu roți și fără.

Namol pe bicla la Cernica 2

Namol pe bicla la Cernica

Dar câteodată am chef doar de-o plimbare fără complicații iar Elena și Agnes erau pe aceeași lungime de undă.

Ca de puține ori, de data asta socoteala de acasă s-a potrivit cu cea de la… pădurea Snagov.

Toamna ne-a primit acolo cu brațe foşnitoare în culori pastelate și ne-a arătat cum a început să țeasă cu entuziasm un covor peste drumul care nu era prieten cu mocirla.

Toamna pe bicicleta la Snagov

Așa am tot pedalat noi fără să ne jegoşim câtuşi de puțin, până când am dat cu bâta… pardon…

 

Cu bicla-n baltă!

Cu bicla-n balta

Cu bicla-n balta 2

Cu bicla-n balta 3

La prima baltă sexy s-a dus pe apa sâmbetei hotărârea noastră de neînămolire!

Daaa, suntem niște pufoşi!

N-am avut coloană vertebrală să ne ținem de hotărârea curat de impecabilă dar spune drept, tu ai fi rezistat la farmecele unei asemenea bălți seducătoare?!

Iar dacă tot ne-am apucat, doar nu era să ne oprim, nu?

Cu bicla-n balta 6

Cu bicla-n balta 5

Cu bicla-n balta 4

Am luat toate bălțile la rând și când cheful călărea cele mai înalte culmi, ale dracu’ bălți… s-au terminat!

Am fost nevoiți să schimbăm macazul și-am trecut de la mocirlă la covorul snagovean, țesut măiastru cu niște culori delicioase.

Toamna la padurea Snagov

Toamna la padurea Snagov 2

Toamna la padurea Snagov 3

Toamna la padurea Snagov 4

Toamna la padurea Snagov 5

La un moment dat am văzut că farmecele discrete ale toamnei atrag nu doar călăreți pe două roți.

Calarie la Snagov

 

Bidivii cu roți sau potcoave s-au salutat între ei. La fel am făcut și noi, călăreții cu două picioare și-am purces cu toții mai departe să ne bucurăm de culorile așternute la picioarele noastre.

Şi uite aşa au început să ţeasă neuronii (sper că sunt măcar doi) din dotare…

Gânduri despre bicicleli tomnatice

E o senzație aparte să pedalezi peste frunzele care au renunțat la perspectiva de pe creangă ca să o vadă și pe cea de la nivelul solului.

Covor de frunze in padurea Snagov

E așa, ca un soi de levitație când stratul de frunze e mai gros iar în momentul în care intră în scenă și răsfățul cromatic, trăirile sunt speciale.

Cu orașul departe, liniștea pădurii e ușor neobișnuită și augumentată ireal de o frunză care cade sau de o pală de vânt care poate mișca doar vârfurile copacilor, căci n-are vlagă să ajungă până jos.

Apropo de asta, e foarte interesant cum, până să intrăm în padure, vântul ne-a cam zgribulit și ne-a făcut să ne întrebăm dacă eram suficient îmbrăcați. După ce-am intrat printre copaci, vâjul s-a domolit deplin căci oricât bătea la porțile pădurii, n-a reușit nici c-un milimetru să strice plăcerea noastră de pedalat.

Dacă ne-ar fi smotocit vântul, nu cred că am mai fi avut noi aplombul să speriem apa de prin bălți așa cum am facut-o… 😀

 

La final

Așa am avut condițiile perfecte pentru o relaxare activă cu roți în meniu. Porceala a fost neplanificată dar, din acest motiv, cu atât mai intensă și mulțumitoare!

Tu ai încercat o aşa noroială până acum?

 

Da?

Mi-ar plăcea să să-mi spui într-un comentariu cum ţi-a fost!

 

Iar dacă n-ai experimentat, crezi că ţi-ar plăcea? 🙂

Sharing is caring!

Eugen

Îmi place fotografia. Şi filmul. Şi grafica digitală. Şi lectura (în mod deosebit SF-ul și fantasy-ul) și, de dată mai recentă și cumva legate între ele, scrisul. >>mai multe

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* GDPR (obligatoriu)

*

Sunt de acord

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: