Snagov Caiac Fest

Sunt convins c-ai auzit expresia “Toamna se numără bobocii”. Ei bine, pe lângă boboci, în toamna asta s-au numărat și caiacele!

Și nu oriunde ci (surpriză!) chiar acolo unde zice titlul: la Snagov! Lacul Snagov, mai precis.

Daca te uiți la bannerul festivalului…

… și-ți storci creierii gândindu-te la alți ani în care s-a desfășurat acest eveniment în septembrie… nu te întinde încă după lecitină!

Anul de grație 2024 a marcat prima ediție a “Snagov Caiac Fest“!

Eeee, să bată tobele!!!

Dacă ai fost, ai deja o vagă idee ce s-a întâmplat acolo. Dacă n-ai fost, atunci e musai să citești acest articol din scoarță-n scoarță, să-ți dai seama ce-ai pierdut și să nu mai faci aceeași greșeală și la anul! 🙂

Pregătirile

Cum un festival de caiac ar fi un pic complicat sau chiar imposibil de realizat fără caiace, una dintre grijile importante a organizatorilor a fost rezolvarea acestui aspect.

Și n-am început degeaba articolul cu numărătoarea:

Spor! 😀

Stai, că n-ai terminat!

A, să nu cumva să crezi că astea-s toate! La 132 de participanți înscriși, ar fi însemnat ca unii să poștească niște caiace iar când vrei să fii în miezul competiției, n-ai cum să accepți asta!

Așa au venit destui cu caiacele de acasă:

În imaginea de mai jos poți vedea cum s-au prezentat cele mai multe:

Și în continuare aici nu sunt toate ambarcațiunile (caiace de diverse fibre sau de plastic, sit-on sau sit-in și SUP-uri) participante la Festival!

Totuși, cum ți-ai făcut deja o idee despre numărul de caiace, e momentul să trec mai departe, la cei care insuflețesc caiacele. Care caiaciști, desigur că aveau nevoie de cazare de vineri și până duminică, zilele de desfășurare ale festivalului. Și ce cazare e mai potrivită pentru caiac decât…

Doar că nu chiar toată lumea agreează o asemenea cazare de miliarde de stele… doar cu o pânză între stele și cap. Așa că unii au găsit o alternativă mai solidă la textilele cortului:

Această fantastică alternativă este minunată și pentru că n-ai nicio emoție în caz de inundație!

Ca orice festival care se respectă, “Snagov Caiac Fest” a îmbogățit fiecare participant cu un kit de concurs, de distribuirea căruia s-a ocupat Camelia, cu niște ajutoare de nădejde:

Iar oamenii care au trecut pe la cortul ei au fost de toate dimensiunile, mărimile și puterile, de la cei mici cu suflete mari…

… până la cei mari cu nostalgii mai mici (sau mai mari) :

.

După ce oamenii și-au luat kiturile de concurs, s-au pus pe diverse activități, printre care și unele de mi-au făcut falca să lovească pământul:

.

Păi spune și tu, caiacul e făcut să te dai cu el pe apă sau pe uscat?!

Da, am trait s-o văd și p-asta: roata caiacelii reinventată la Snagov! 😀

Când să-mi ridic falca de pe sol, am mai văzut încă ceva incredibil dar adevărat:

Un caiac cu picioare!?!

Fugițiiiiii! 😀

Ei, până la urmă eu n-am fugit, că se îndepărta de mine… Și nu mi-am luat picioarele în spate și pentru că atunci am văzut pentru prima oara cum arată un caiac gonflabil cu camere de înaltă presiune. Da, ăla cu picioare!

Care altfel, arată așa la prietenul Narcis:

Dacă până acum nu mi-a trecut vreodată prin cap să încerc un caiac gonflabil, pentru ăsta parcă mi-aș încalca principiile, să văd cum e.

Și-mi dau cu presupusul că, la cât ți-am împuiat capul până acum, deja ai ajuns să te întrebi dacă s-a întâmplat ceva și pe apă.

Ei bine, (surpriză maximă) da!

Dar n-ajungem acolo până nu-ți supun atenției o altă zicală: “peștele de la cap se-mpute”.

Hai să ne uităm împreună la această fotografie:

El este Ioan Danalache, capul acestui eveniment, înfiripatorul a toate cele care s-au întâmplat la “Snagov Caiac Fest”. Vezi ce beligerant e cu sabia aia în husă și scutul pregătit?

Ei bine, o să vezi nițel mai încolo urmările acestei atitudini războinice…

Sâmbătă, ziua de concurs

Prima zi de weekend ne-a întâmpinat cu ochi încețoșați de dimineață.

Cum nici prognoza nu dădea p-afară de veselie, destui dintre noi (mai ales Ioan) se gândeau c-o să ne calce vreo vijelie. Sau măcar o ploaie ca cea de care am avut parte la tura de recunoaștere, cu vreo două săptămâni înainte:

Dar ce-i o amărâtă de vijelie pentru niște caiaciști cutezători? Un fleac!

Așa că am purces cu toții mai departe conform planului și-am intrat în ședința tehnică…

…în care Ioan a lămurit… toate nelămuririle!

După asta toți concurenții au început pregătirile, care de care mai temeinice:

Ea e Caterina și are grijă de mâinile din dotare, că altele n-are!

Iar el e Hans:

Care, după cum se vede, și-a tras bundiță nouă și-a incins hora lansării la apă chiar acolo pe ponton. Că de acolo era lansarea, nu de altceva! 😀

Și mai printre hore, mai printre dansuri, din când în când cineva chiar intra pe apă:

Zboară puiule, zboară!

Toate aceste activități s-au desfășurat cu preocupări maxime pentru siguranță, sub ochii vigilenți ai organelor abilitate:

Așa totul a decurs ca pe roate și lumea s-a dus către linia de start pentru tura lungă, de 18 kilometri:

Acolo nimeni n-a mișcat în front până n-am ajuns noi cu barca și capul beligerant al evenimentului…

… ca să dăm startul. Care acțiune n-a fost prea mult amânată, cu Anca care și-a pus repede toate puterile în spatele steagului:

E o priveliște, adevărat?

Ei bine, așa a considerat și tizul meu, Eugène Delacroix, care a fost atât de inspirat de această imagine, încât s-a pus și-a pictat ceva asemănător:

Evident, orgoliul de artist nu i-a permis să copieze pixel cu pixel imaginea de mai sus așa că a modificat pe ici pe colo, prin locurile esențiale: a renunțat la tema acvatică și a mutat acțiunea în Franța. Cum spuneam, modificări minore în tabloul “Libertatea conducând poporul”, față de fotografia Ioanei.

Așadar Anca a țipat cât au ținut-o plămânii:

-LIBERTATEEEE

… pardon:

-STAAAART!

Și atât le-a trebuit caiaciștilor!

.

Aici e nea Valerică Râmbu, care a plecat ca din praștie. Vezi cum vântură apa, de zici că are morișcă în loc de brațe?

Recunosc că mie mi-a trecut prin cap că poți folosi asta ca o tactică: dai cât de tare la padelă să fii primul și te străduiești cât poți de mult să-i uzi pe restul, care, uzi fiind, sunt mai grei. Deci înaintează mai anevoios, corect? Și uite așa îți tragi un avantaj.

Iar dacă crezi că așa ar face numai niște oameni mici, plini de-o mare invidie… ei bine, ai dreptate, că nu mă văd în viitorul apropiat nicăieri pe lângă ce poate să facă nea Valerică! 😀

Oricum, cu caiaciști îngreunați sau nu de apă, distanțele dintre caiace n-au fost timide prea multă vreme:

După ce am admirat câteva minute spatele concurenților de la tura lungă, ne-am întors la ponton, să dăm startul și pentru tura scurtă, cea de 4 kilometri.

Anca și-a dat acum măsura experienței în mânuirea steagului:

–LIBERT… ăăă

-STAAAAART!

Și duși au fost și cei de la tura mezină!

Acum ce să zic, la un concurs de caiac e interesant să apari în poze pe ponton surprins în diverse figuri de dans, cu bundiță sau fără. Dar parcă le-ai prefera pe cele în care ești în caiac și ții apei cursuri de hidrodinamică, așa-i?

Iar noi, cei din barca veselă…

.

… exact asta ne-am dus să facem de-a lungul traseului. Și dacă pe Anca, pe Ioan și pe mine deja ne-ai reperat, hai să-i știi și pe restul. La comanda transatlanticului nostru e Florin Petre, mare organizator de aventuri caiacite iar pe partea cealaltă e Paul Rusu, la fel de mare organizator de ture caiacite dar și dronar șef la acest eveniment. Toate imaginile aeriene din acest articol i se datorează.

În drumul spre coada lacului, partea cea mai spectaculoasă a concursului, am surprins bravele noastre caiaciste și vajnicii noștri caiaciști în diverse ipostaze:

.

Și-ți aduci aminte de poza cu războinicul Ioan Danalache?

Ei bine, ce semeni aia culegi:

Ia uite ce încrucișări violente de sabii padelate sunt aici!

Iar mai jos pare să fie apogeul unui conflict domestic, cu imaginea care o surprinde pe doamna supărată exact înainte să învinețească ochil soțului…

Da, s-au dat lupte grele la Snagov! Dar mai degrabă fiecare s-a luptat cu sine în încercarea de a-și depăși limitele! 😊

Iar majoritatea au și reușit iar pe alocuri plăcerea participării era așa de mare, încât dădea p-afară:

.

.

Iar această veselie iradiantă s-a ținut scai de doamna din imagine până la finalul cursei:

Dar hai că pun carul înaintea boilor! Să revin la oile noastre, totuși.

După ce ne-am obișnuit cu spatele concurenților, la un moment dat barca a început să tremure inexplicabil din cauza unor pale inexplicabile de vânt.

Ne-am uitat surprinși unii la alții dar răspunsul era pe apă:

Da, atât de vijelios venea nea Valerică, să ne răstoarne nu alta! Dar …

… l-am făcut să râdă și l-am îmbunat suficient de tare încât să amâne pentru altă dată operațiunea de răsturnare a bărcii noastre. Mare noroc am avut!

În spatele lui veneau la fel de vijelios (dar mai puțin) cei trei muschetari: Vlad, Hans și Florin.

Bine, având în vedere că n-aveau muschete, ci caiace, ar trebui să le zic altfel… Gata, am găsit: caiacșchetari! 😀

Dar muschetari sau caiacșchetari: irelevant! Ca vântul și ca gândul au trecut pe lângă noi…

După ce ne-am revenit cât de cât de la valurile lăsate de ei în urmă, ne-am reluat activitatea pentru care eram acolo: surprinderea caiaciștilor în acțiune!

Așa-i c-arată spectaculos? Frunzele mari ale lotușilor cu florile lor delicate și absolut spectaculoase sunt întotdeauna o încântare pentru ochi!

Iar dacă aceste fotografii aeriene ți-au dat o privire de ansamblu, hai să vezi cum arată și mai aproape de nivelul apei. Florile delicate, adică. Nu de alta dar de sus nu prea cred că le-ai remarcat în toată splendoarea:

.

Printre frunze și flori, delicatele și delicații noștri caiaciști:

.

.

Hai să-ți arăt și culmea delicateții, și nu la lotuși:

Da, priza aia pe padelă face toți banii! 😀

Partea mea preferată din traseu e acolo unde lotușii îngustează canalul așa de tare, încât abia e loc decât de un caiac. Adică aici:

 

.

.

Asta-i locul în care simți cel mai bine inima verde a lacului Snagov, în îmbrățișarea strânsă și clorofilizată a spectaculoșilor lotuși.

Hai, nu plange acum că n-ai venit! Poți recupera spectaculos la anul! 😀

După care ne-am întors ca să surprindem concurenții și mai la largime. Adică aici:

.

Și s-a dovedit a nu fi cea mai bună alegere . Nu din cauză că locul nu era bun, ci pentru că… 

Da, Adi pe numelel lui adevărat, i-am spus vreo cinci minute de dulce. Toți din barcă de altfel, dar mai ales eu cu Paul.

De ce?

Că a vrut să fie glumeț și-a împroșcat barca cu apă. Și barca ca barca, că-i făcută să reziste la apă. Dar aparatul foto și drona nu intră în aceeași categorie.

Ce l-aș mai răsturnat acolo-n apă! Desigur, tot în glumă! 😀

Aici e Paul cu Adi înainte ca ultimul să ne stropească.

Love, love peste tot!

Ce crezi, această dragoste a rămas la fel și după glumele alea ude?

Mai șters, mai suflat, până la urmă am minimazat cât am putut efectele glumelor acvatice și ne-am întors cu bine la locul de plecare, unde era și sosirea!

Și peste cine crezi că dăm, în plină acțiune de acordare a primului ajutor?

Da, ai ghicit! Peste Adi, care se resuscitează cu lăptic de hamei. Poate că organizatorii ar face bine să includă și-un biberon în chitul de concurs de anul viitor, ca și eu aș fi făcut la fel după 20 de kilometri dacă eram în caiac…

Dacă ai fi stat mai mult pe pontonul de sosire, ai fi ajuns să te întrebi: unde-i popa, altarul și icoanele?

De ce?

.

Îngenuncheau oamenii mai ceva ca la biserică, fericiți c-au scăpat cu viață! 😀

Dar fericirea era de scurtă durată, căci Camelia Danalache nu-i lăsa să respire și îi lua de gât în doi timpi și trei mișcări:

.

.

Cred că de-ar fi avut Camelia precizia cowboy-lor la aruncarea lassoului, le-ar fi aruncat medaliile de gât cât erau încă pe apă!

Iar dacă asta n-ar fi fost de ajuns, după ce scăpau de Camelia, erau imediat luați la întrebări:

.

După atâtea grele încercări, nu-i de mirare că puteai ajunge așa:

.

Dar orice ai fi avut, tot acolo era și rezolvarea:

.

.

Nici o problemă nu rămâne nerezolvată după întâlnirea cu un asemenea gulaș, pregătit cu mare artă. Proabil că asta explică și coada:

Ca să-i satisfacă și pe caiaciștii hardcore, așa ca mine, seara a avut o încheiere așa cum e orânduit în cărțile sfinte:

Căci da, nici o ieșire cu caiacul, fie ea la concurs sau nu, nu e completă fără dragostea fierbinte a unui foc. Acolo ne-am încălzit și pe interior cu niște lichide potrivite și n-am facut nici un fel de discrimare:

Așa s-a încheiat.

Ziua de sâmbătă adică, că altfel s-au mai întâmplat chestii și…

Duminică

Dimineață când am ajuns pe ponton, am întrat în panică:

Tu n-ai fi făcut la fel dacă ai fi văzut un caiac cu fundul în sus și cu ceva mișcare sub el?! Când să-mi iau avânt să sar în apă pentru operațiunea de salvare, ce să văd?

În afară de asta, mai era lume pe ponton și nimeni nu era panicat.

Mi-a venit inima la loc!

Și memoria, căci mi-am adus aminte că în program era un concurs de eskimo roll. Această manevră presupune caiacul cu tot caiacist răsturnat în apă și restabilirea poziției de plutire cu o mișcare măiastră de padelă:

Ceea ce și ceilalți concurenți n-au pregetat să ne demonstreze:

.

Ba chiar s-a îmtâmplat și-un eskimo sincron…

… iarFilip și cu Hans au dus manevra la următorul nivel în caiacul de dublu:

Cam tare, așa-i?

După eskimo roll, a urmat partea practică a mini-cursului de seakayaking al lui Victor Avram de la Black Sea Paddlers, după începutul teoretic de cu o zi înainte:

Aici am avut o introducere în partea de organizare a unei ieșiri mai scurte sau mai lungi cu caiacul. Cum e bine să gandim și ce trebuie să luăm musai în considerare ca să ne întoarcem la fel de veseli ca la plecare.

Iar dacă te întrebi cum de-a putut ține partea practică de la seakayaking (caiaceală pe mare) pe lacul Snagov, ei bine, răspunsul e simplu: sunt manevre care se aplică pe orice fel de apă.

Pentru că în ziua dinainte mi-am antrenat doar mușchii degetului de pe declanșatorul aparatului de fotografiat, Ioan n-a trebuit să mă intrebe de două ori dacă vreau să particip la partea practică.

Si-n caiacul lui Buse (da, același Buse – pe care mi l-a dat cu tot cu padelă ca să-și mai spele din păcate; sau poate pentru că nu l-am strâns de gât) am fost un student cu ochii mari si urechile ciulite.

Chiar dacă mă dau de vreo șapte ani cu caiacul…

…am avut ce învața de la Victor pe partea de manevre și mi-am sedimentat mai bine teoria din spatele manevrelor de precizie.

Iar după ziua precedentă petrecută în mare parte în barcă, a fost o binevenită ocazie de dezmorțire!

Ca la orice concurs care se respectă, punctul culminant al zilei de duminică a fost festivitatea de premiere. Nenumărate au fost premiile, și pentru cei care-au participat la concurs pe apă dar și pentru alții. Ca să nu mă lungesc excesiv, o să prezint doar câteva podiumuri, restul fiindu-ți la îndemână pe pagina de FB a evenimentului.

La final

Așa a arătat încheierea apoteotică a primei ediții de “Snagov Caiac Fest” și s-a terminat într-o perfectă sincronizare, chiar înainte să ne vină pe telefoane RO-ALERT-ul cu ciclonul Ashley. Că n-a fost cine știe ce ciclon și că doar a plouat mocănește, e altă poveste. Cert e că s-a stricat vremea, din fericire după ce noi am făcut tot ce ne propuseserăm.

Care sunt numerele festivalului?

132 de concurenți înscriși

Peste 150 de oameni pe apă

Peste 1000 de vizitatori în cele două zile pline ale festivalului.

Iar asta a presupus un efort organizatoric serios. Ți-am prezentat deja capul razbonic al organizatorilor și pe soția lui, Camelia. Pe lângă ei, Mihai Heroiu…

… a pus și el un umăr puternic la eforturile de organizare. Tot el a coordonat cei nouă voluntari care s-au ocupat de cronometrare, verificare, finish, mâncare.

Pe lângă acești nouă voluntari au fost și cu cele cinci bărci care au asigurat traseul în punctele cheie.

Pe partea de foto, avem “Clanul Fotografilor”, fără de care n-ai fi avut nicio idee despre ce s-a întâmplat acolo.

Pentru că se știe că în general cizmarul n-are cizme și nici fotograful poze, hai să-ți prezint membrii acestei organizații clandestine.

Și desigur, subsemnatul:

Având în vedere cât de bine a ieșit această primă ediție, sunt mari șanse ca ediția din 2025 să-i pună capac.

Așa că nu mai sta pe gânduri și trece-o în calendar!

*

De ți-a plăcut sau te-a inspirat articolul, un like la pagina de Facebook a blogului e foarte binevenit și te va ține la curent cu următoarele articole.