Aventuri caiacite, de la Chilia la Sulina

Când dau căldurile peste noi, se cam impun măsuri de contracarare, așa-i?

Iar dacă traiul zilnic se desfășoară printre betone, sticlă și asfalt cum se întâmplă la mine, aceste măsuri sunt o necesitate pentru supraviețuire!

Așa că în a doua jumătate a lui iunie, de Rusalii, am fost absolut încântat să dau la schimb arșița Bucureștiului pe temperaturile din Delta Dunării, într-o altă tură epică marca AdventureTime.

La Chilia și pe ape

După ce-am trecut cu bacul la Tulcea, ne-a râs în nas un drum lung, prăfuit și prost care ne-a băgat la masaj forțat cu gropi și pietre până la Chilia. Noroc că nu era prea circulat, că norul de praf lăsat în urma mașinii înghițea râzând murdar totul pe kilometri.

Am supraviețuit și eu și Vlad și mașina, și-am ajuns chiar pe lumină la locul de campare:

Caiace erau p-acolo dar ia-i pe Mădă și pe Cosma de unde nu-s! Ca să mă lamuresc ulterior că susnumitul bărbos venea a doua zi de dimineață cu a lui parteneră împreună cu a doua tranșă de caiace de la baza AdventureTime de la Sulina.

Și chiar că erau pe drum când s-a crăcănat de ziuă, tropăind de nerăbdare să ne reunească cu caiacele:

Ăsta da tur de forță!

Odată ajunși, ne-am mobilizat cu toții într-un mare fel și (nu chiar) cât ai clipi, am inundat canalele Dunării:

Bineînțeles că ne-am întins pe apele canalelor ori de câte ori am putut:

.

.

Și dacă am tot început așa, hai să te trec și prin alte momente de grație de din această tură:

.

.

Care tură a fost una dintre cele în care am avut parte de super prezența sexy a unei ambarcațiuni pe care am prezentat-o prima oară AICI. Și-ai putut-o admira în toată splendoarea și în fotografia cu răsăritul de mai sus.

Da, e chiar barca-tanc cu care a cărat Cosma caiacele de la Sulina și care a acceptat cu brațele deschise muntele de bagaje cu care am încărcat-o!

.

.

Ca și tura trecută, în barca de mai sus Cosma era în modul “ciufut”. A dat încontinuu mărunt din buze: ba că motoarele făceau pe nebunele, ba că nu-i ieșeau manevrele cum și-ar fi dorit în locurile înguste, ba că, ba că…

Eu cred că-l rodea pizma că nu putea să se dea el în spectacol si să arate cât de mare caiacist (încă în viață) e…

Dar în oricare grup, fericirea celor mulți primează în fața boscorodelilor celor puțini. Noi restul am fost absolut încântați să nu stăm cu sufletul la gură întrebându-ne dacă o să ne transformăm caiacele în submarine sau nu. 😀

Iar dacă nu s-a dat Cosma în spectacol, m-am dat eu!

Păi cum să ratez așa o ocazie de strălucire?! 😁

Dacă tot am ajuns la acest capitol, hai să vezi și alți…

Caiaciști în spectacol

Căldura are efecte surprinzătoare asupra oamenilor. Și pe lângă că sunt surprinzătoare, mai sunt și diferite de la om la om.

De exemplu unii adulți (nu dau nume), pot ajunge la mintea copiilor:

.

.

Și oare nu-i bine să te scuturi din când de apăsarea problemelor de adulți și să te bucuri de viată cu sufletul liber al unui copil?

Bine, nu știu dacă ăsta-i cazul aici… 😁

Aceeași căldura a avut un efect devastator asupra busolei lui Vlad:

Altfel nu-mi explic de ce toată lumea trage într-o direcție iar el, Gică Contra!

De la căldură cred a apărut și acest gen de manifestări:

Hai s-o vezi și pe Maria:

Cumva am o impresie că n-ai recunoaște-o după poza asta. Așa că vin cu o completare:

E mai bine acum?

Tot nu?

Plusez:

E, dacă nici asta nu aduce claritare, atunci…

poate asta? 😁

Și așa am vazut-o pe Maria trecând de la răcoreală la demonstrații de salvare a caiaciștilor bătuți de soartă! 😊

Mai am și alte exemple ale efectelor căldurii:

.

Bine, aici nu nu bag mâna-n foc că-i doar efectul căldurii…

Desigur că după asemenea mostre de spectacol, nici eu n-aveam cum să mă las mai prejos:

Așa arată o urcare în caiac, manevră pe care mi-a detaliat-o Dan undeva între Chilia și…

Letea

Căci da, drumul spre Sulina pe acolo ne-a dus.

Iar când vorbim despre Letea desigur că vorbim de nea Costel, in curtea căruia ne-am stabilit (iar) cartierul general:

Aici fiecare s-a apucat să facă ce știa mai bine, așa…

… sau așa:

Curtea a fost înțelegătoare cu ambele situații! 😁

Din care curte ne-am dus într-o vizită prin celebra pădure Letea. Și cum caii de la vizita trecută aveau pană, de data asta ne-am motorizat cu veselie:

Pe drum am fost nevoiți să depunem cu toții o intensă muncă de convingere cu Arina care, în schimbul unor promisiuni de câte-n lună și în stele, a fost de acord să scuipe afară Soarele pe care-l înghițise:

Nu știu ce ne-am fi făcut altfel…

Cu Soarele încă pe cer am putut explora alte zone ale pădurii decât cele de la vizita anterioară (pe care le poți vedea AICI, împreună cu o poveste mai amplă despre pădure) .

.

Am ajuns la zona de adăpare a animalelor din pădure…

.

… și nu departe de ea, am dat peste ceva ce-a trezit Tarzanul din noi:

Da, liane! Care sunt chiar foarte rezistente, după cum poți vedea.

Ai fi crezut că ele există în sălbăticia din România?

Și-am descoperit și eu Tarzanul din mine:

Iar hanoracul nu din cauză că mi-era frig, ci pentru că era un minunat scut contra țânțarilor! 😁

Când te uiți la poze, s-ar putea să nu-ți dai seama, dar tarzaneala și restul de activități presupun ceva consum de energie. Ca să putem continua să le facem, trebuia să ne băgăm în priză undeva, cumva.

Stațiile de alimentare

Ca în atâtea rânduri până acum, și-n tura asta Mădă și-a dat măsura expertizei culinare, având-o pe Anne drept ajutor de nădejde.

.

Iar dacă n-ai aflat până acum, e momentul să știi că mâncarea la ceaun are un… je ne sais quoi, cum ar spune Alain Delon.

Bine, când lumea e împărțită între ierbivori și carnivori și e musai să fie pace la ceaun, cine a dorit a avut parte de cârnați la frigare:

Iar dacă ți se pare că arată bine în poze, tre’ să știi că gustul dă clasă imaginilor în acest caz.

Desigur că nea Costel cu soția nu se puteau lăsa mai prejos și așa ne-am dezmățat cu niște pește de zile mari, cu dedicație pentru aventurieri din cale-afară de înfometați:

.

Bomboana de pe coliva a venit de la gogoșile pregătite de soția lui nea Costel, cărora mulți dintre noi le-au declarat dragoste eternă!

Și-am mai avut parte de pește preparat meșteșugit de un vecin AdventureTime la Sulina în ultima seară petrecută în Deltă, doar că atunci foamea m-a luat așa tare pe sus că am uitat de poze.

Așa că tre să mă crezi pe cuvânt că și-acolo ne-am lins pe degete! 🙂

La final

Știi care este asemănarea dintre melci și participanții la turele AdventureTime?

Nu, nu viteza! (deși au fost, sunt și vor mai fi corelații pe direcția asta) 😀

Asemănarea este că ne cărăm cu toții casa după noi. Iar atunci când corturile decorează un mal sau altul, cel mai bine le șade în jurul unui foc, nu-i așa?

Desigur că acesta a fost nelipsit în fiecare seară…

… iar bonusul acestei ture a venit de la Arina și Radu Bunea care ne-au încântat până târziu în noapte cu voce și chitare.

Recunosc, mi-a plăcut maxim combinația asta de ingrediente: mișcare în natură, mâncare delicioasă, muzică la foc de tabără sub miliarde de stele… Și-n caz că te întrbai: da, am văzut nuferi!

Și nu doar nuferi:

.

Și-am avut și-un bonus în această tură de pomină:

Dacă nu-ți dai sema ce se întâmplă în imagine, își explic: e o sesiune de sound healing.

Tot nu înseamnă nimic pentru tine? Atunci trebuie s-o experimentezi ca să-ți dai seama ce înseamnă.

Astea sunt momente care rămân adânc gravate în memorie și care se cer repetate. Sau încercate, dacă n-ai avut parte de ele până acum!

Așadar nu mai sta pe gânduri și aruncă-ți o privire pe calendarul AdventureTime ca să vezi care tură îți face cel mai tare cu ochiul!

De nu te-ai mai dat niciodată cu caiacul și te întrebi dacă o să faci față unei asemenea experiențe, privește imaginea de mai jos: 

Aici e familia Acatrinei. Câți ani crezi că au cei doi prichindei care nu numai c-au rezistat până la capăt dar le-a mai și plăcut experiența? Dacă ei au putut, sigur poți și tu!

*

De ți-a plăcut sau te-a inspirat articolul, un like la pagina de Facebook a blogului e foarte binevenit și te va ține la curent cu următoarele articole.