4 zile de caiaceală prin Delta primăvăratică

De șapte ani de când m-a prins microbul caiacului, anul trecut a fost cel mai sărac an al meu ca număr de aventuri caiacite. Doar una. Nu că n-aș fi vrut, dar nu s-au aliniat planetele…

Pe principiul “fie roata și pătrată, to se-nvârte ea odată“, în 2024 mi-am propus să recuperez spectaculos chiar de la deschiderea sezonului, cu (deja tradiționala) tură AdventureTime de 1 Mai. Dar știi cum e cu socotelile pe care le faci acasă când ajungi cu ele la târg?

Ei, când l-am întrebat pe Cosma acu’ ceva vreme despre tura asta, mi-a spus că oricât aș vrea eu, nu poate el că toate locurile sunt ocupate. Tristețe maximă la mine dar cu o mică rază de speranță în ideea că dacă renunță careva, locul va fi al meu.

Ei bine, n-a renunțat nimeni. Dar tot m-am dus!

Și nu de nebun, că oricât aș ști eu să înot, nu mă țin bateriile s-o fac timp de patru zile pe lângă caiace și pe temperaturi de apă abia ieșită din iarnă.

Cum s-a întâmplat?

Păi absolut neașteptat: în premieră galactică pentru turele AdventureTime a apărut o… te ții bine?… barcă de asistență! Da, incredibil dar adevărat!

Așa a venit Cosma cu propunerea indecentă de a deveni eu mus pe barcă. Pe care propunere inițial am refuzat-o: că doar ce-i aia să merg într-o tură de caiac fără să mă dau cu caiacul?!

Dar după ce am stat strâmb ca să judec drept, mi-am dat seama că nu e dracul chiar așa de negru și că ar putea fi chiar o experiență interesantă.

A fost?

Hai să vedem!

Plecarea de la Mahmudia

Dacă tot am pomenit de barca care a fost biletul meu pentru tura asta, e corect să-ncep cu ea, așa-i?

Bine, cu ea și cu Mădă. Cred că-i evident care-i una și care-i cealaltă, da?

Dacă există dubii, nu-i bai, fac un desen.

Barca asta nu e o barcă ca oricare alta: are spre 40 de ani, e făcută din tablă groasă ca de tanc și cântărește două tone la gol.

Are și două motoare. Cel interior, de tractor, de când a fost construită, care pornește la cheie după atâta amar de vreme dar nu merge decât înainte și nu vrea să se oprească. Cel exterior e modern, merge și înapoi dar… funcționează numai atunci când consideră de cuviință. Așa înjurături ca la ușa cortului n-am auzit la gura lui Cosma în nicio tură până acum. Dar pe bună dreptate: când ți-era lumea mai dragă, se oprea! Cum fără motor n-ai niciun control asupra bărcii, nu era deloc vesel. Noroc că a repornit în timp util de cele mai multe ori.

Rolul ei în tură a fost unul tare binevenit: de hamal.

Pentru că baza AdventureTime este acum la Sulina, caiacele trebuiau cărate cumva de acolo la Mahmudia, operațiune făcută de către Cosma în două tranșe și vreo 12 ore cu barca mai sus pomenită.

Și, la fel de important, ia uite câte bagaje i-am pus în cârcă după aia…

… calabalâc pe care altfel ar fi trebuit să-l cărăm pe caiace. Mai încolo o să vezi de ce a contat mult c-am avut caiacele ușoare.

Odată rezolvată problema bagajelor și a instructajului pentru neinițiați…

… ne-am lansat pe apă rând pe rând:

.

Pe apele Dunării, spre Sulina

De unde am plecat din București ca să scap de aglomerație, ia uite peste ce-am dat imediat după plecare:

Mai ceva ca pe Magheru!

E adevărat că nu erau doar caiacele AdventureTime aici. Vreo patru erau de la altă tură, cu alte scopuri. Dar n-aveam cum să încurcăm caiacele între ele:

Parcă arată într-un fel, așa-i?

După câteva sute de metri drumurile acvatice ni s-au despărțit, și-am rămas doar noi între noi… tot în aglomerație! 😁

Și deja poți vedea ce rol important a avut barca în economia turei, căci aceste imagini (și multe altele) i se datorează. E o platformă excelentă pentru asemenea activități, mai ales că nu mi-a fost frică s-o folosesc ca atare:

Da, mai greu cu statul în picioare pe caiace dar nu și pe barcă. Această poziție mi-a dat posibilitatea să observ de departe pericolele înfricoșătoare ale Deltei și să anunț toată lumea în timp util. Cum aceste amenințări erau atât de dese încât au lipsit cu desăvârșire, mai tot timpul de pe barcă l-am dedicat activităților de captare de imagini.

.

În plus, trupa noastră a avut un cu totul alt aplomb cu barca în deschidere:

În cele patru zile de balaurit prin Deltă, am avut parte de o plajă largă de manifestări ale vremii. De la frigul din prima noapte de pe mal la Mahmudia care i-a luat prin surprindere pe unii dintre cei care au dormit la cort, la momente cu soare expansiv și cer senin…

… sau cer înnorat…

.

… și de la perioade cu vânt îndârjit la momente care au dat cu tifla zenului asiatic:

Am avut și  întâlniri de care n-am fi avut parte altundeva:

.

Și în general a fost pace și bună înțelegere pe ape dar pe ici pe colo s-au întâmplat chestii pe care eu nu-s în stare să le interpretez:

.

Poate reușești tu să-ți dai seama cine, ce-a vrut să facă. 😁

Pentru c-am vânturat patru zile Delta și n-am avut baterii să padelăm zi și noapte, ne-am mai si oprit pe ici pe colo, prin momentele și locurile esențiale.

Cazările AdventureTime

Până să povestesc de cazările de multe stele (de pe bolta cerească) de care am avut parte în această tură, e musai să pomenesc deapre ajutorul neprețuit de care am avut parte la fiecare tragere la mal:

.

Ea e Terra, are un an și i-a plăcut atât de incredibil de tare caiaceala, că a ținut morțiș să ne ajute cu tot ce putea. Și s-a ajutat și pe ea de multe ori să sară-n apă pe nepusă masă, luându-și stăpânii prin surprindere. Dar cum avea înotul cu ea și era oricum plină de accesorii plutitoare, mai devreme sau mai târziu a ajuns ori în caiac, ori pe mal.

Noi restul n-am sărit chiar așa în apă, dar au fost niște răsturnări la mal cauzate de nerăbdarea de-a acosta sau de-a pleca:

Și nu, nu e acolo-n apă pentru că așa a vrut, ci pentru că s-a răsturnat! 😀

Dar malul ne-a primit întotdeauna cu brațele deschise, indiferent cât de uzi sau uscați eram:

.

.

Pentru că tura e una dintre cele mai ușoare pe care le face AdventureTime și nu ne-am dat peste cap kilometrajul, am avut destule ore seara să ne-mprietenim între noi, cu caiacele sau cu corturile…

.

.

…dar și cu “lucrările” Mădălinei sau cu diverse lichide și cu focul de tabără…

Și ce aud? Ce-s alea “lucrările Mădălinei“?

Decât să povestesc, mai bine-ți arăt:

.

Da, delicii în sălbăticie, la ceaun!

Ce e mai sus a fost masa din prima seară.

Hai s-o vezi și pe cea dintr-a doua:

.

Pentru că printre noi erau și vegetarieni, cârnații și i-a luat cine a dorit și…

.

Dezmăț și destrăbălare!

Și nu știu cum se face că în momentul în care mâncarea a ajuns în farfuriile din dotare….

… și acestea aproape de gurile înfometate, larma caiaciștilor gregari s-a diminuat considerabil.

Hmm, oare de ce?

Iar locurile unde ne-am oprit, de bucurie că mai ies din rutina zilnică, au ținut morțiș să ne desfete vizual:

.

.

Desigur că n-am stins focul imediat ce-a fost gata mâncarea, ci ne-am întins cu el până târziu în noapte, cu muzică, glume și caterincă:

.

Ca-n oricare altă tură AdventureTime, de altfel.

Și-ntruna din aceste seri ne-a împărtășit Cosma din fascinația lui nețărmuită pentru salamul “Gepeto“. Era atât de prins în mrejele acestui salam că ne-a făcut capul calendar cu el de fiecare dată când își amintea. Și chiar dacă uită multe alte lucruri, de Gepeto și-a amintit mult mai des decât ne-am fi dorit noi, restul!

Și ce spuneam mai sus? Că a fost o tură ușoară?

Păi da, a fost!

Dar asta nu înseamnă că n-am avut parte de provocări mai ales în…

Ziua a treia, perla eforturilor caiaciste

Cred că deja ți-ai dat seama din mai multe imagini că n-am făcut prea mulți purici pe barcă. Mai mult de juma’ de tură am padelat voios-vânjos iar asta s-a întâmplat datorită Cameliei care a fost mai mult decât încântată să dea caiacul pe barcă, mai ales în ziua cea mai grea.

Mulțumesc Camelia! 🙂

Și-a început ziua a treia cu niște manevre de încălzire pe Dunăre:

După care am fost nevoiți să creștem nivelul de căldură:

.

Iar când eram cu încălzirea la cote maxime, plini de energie și de avânt caiacist, am dat nas în nas cu…

Care cruce marca și-o fundatură, cu nici un petic de apă care să sugereze măcar o ieșire.

Să fi greșit oare Mădălina?

Deja începeam să-mi fac probleme cu privire la nivelul cunoștințelor pe care le aveau ei despre canale… 

Dar nu era cazul, căci s-a dovedit până la urmă că un plaur șturlubatic și petrecăreț din cale-afară a ținut morțiș să se desfășoare pe tot canalul.

Ce era de făcut?

Ce era de făcut… a făcut Mădă: a plecat în explorare pe plaur!

Ne-a anunțat c-a dat de apă în partea cealaltă, și-a luat-o numaidecât într-acolo, cu caiac cu tot:

Noi după ea, cu înjurăturile de rigoare când accesoriile caiacului erau agățate hrăpăreț de tijele vegetației de pe plaur:

Dar caiacist cu caiacist…

.

… cei mai mulți ajutați de Dan și Vlad (sau Vali, cum îi spun prietenii 😀 )…

…am ajuns de la drum de țară la drum județean…

… și iar la aglomerație:

Eu mi-am propus să vorbesc cu administrația plaurului, căci în 2024 nu e deloc acceptabil să ai pe drum o asemenea suprafață de rulare:

Da, absolut inacceptabil!

Chiar și în aceste condiții nedemne de civilizația din 2024 am trecut cu toții de acest hop și ne-am lansat victorioși în partea cealaltă.

Chiar și Terra!

Și cu asta s-au terminat provocările?

Nici pe departe, c-am ajuns repede la următorul hop. De data asta a fost o trecere pe plaur de doar câțiva metri…

.

… Iar provocarea mai mare a fost cu locul îngust de la ieșire, prea strâmt pentru manevre facile:

De la plauri am trecut la alte specialități vegetariene: salată!

.

Care salată e minunată dar înfrânează considerabil orice avânt pioneresc. Noroc că voința noastră a fost mai puternică decât frâna verde!

Dar am reușit să ieșim de pe canale și odată cu asta am dat pe un lac de un vânt care nu-și explica neam cum am ajuns noi p-acolo. Din cauza asta și-a încordat cât a putut mușchii ca să ne împiedice trecerea.

Dar ce, numai vântul are mușchi? Ni i-am încordat și noi p-ai noștri ca să vedem care pe care!

Și l-am dovedit cu toții până la urmă, chiar și caiacul dublu cu Cristina și Marius care a primit un ajutor salvator de la Mădă. Sau de la Dan? Nu mai știu exact dar important e că l-au primit! 

Da, a fost intens dar am ieșit mai puternici din această provocare și ne-am reunit cu barcagiul de Cosma la locul de campare.

Doar n-ai crezut c-am trecut cu cârca barca peste plaur? 😀

La Sulina

După calculele mele, ziua trei e urmată de ziua patru iar această zi ne-a oferit 12 kilometri de padelat pe canalul Sulina până la campingul AdventureTime. Ne-a adus și alte minunății despre care vei afla nițel mai încolo.

Știu că 12 kilometri pe un canal larg nu înseamnă cine știe ce dar vântul din ziua trei ne-a urmărit mișelește de pe lac până la locul de campare. S-o fi gândit că dacă nu i-a ieșit din prima, poate-i iese dintr-a doua.

Și era așa de hotărât încât Cosma a fost nevoit să ghideze din caiac grupuri mici de caiaciști pe partea cealaltă și abia apoi să plece cu barca.

Așa a durat mai mult operațiunea de traversare dar totul s-a desfășurat într-o deplină siguranță și-am ajuns cu bine la baza Adventure Time

După operațiunile de descărcare am trecut la instalarea corturilor. Pare-se c-am făcut așa o vâlvă cu venirea noastră, c-am stârnit curiozități puternice prin vecini:

După ce ne-am instalat…

…ne-am dușuit și ne-am stins setea cu niște beri scoase de la rece, ne-am îndreptat spre atracția serii, la vecinul Doru:

.

.

Dezmăț și destrăbălare culinară în toată regula, care-a mers ca uns cu niște vin alb, împărțit cu generozitate de Vlad -de la care am băut mai puțin- și de Șerban -de la care am băut mai mult ( precizări necesare pentru că mi s-a atras atenția că nu respect adevărul istoric ).

Bateriile pline nu ne-au lăsat să mergem direct la culcare ci ne-au cerut poruncitor să le descărcăm, măcar parțial.

Ceea ce am și făcut chiar pe malul Dunării iar după ce am terminat cu admirarea apusului, lucrurile au degenerat în tot felul de dansuri sub lumina de inspirație nautică din Sulina.

.

La final

Pare-se că noua bază AdventureTime de la Sulina este inspirațională pentru Mădălina și Cosma și nu numai din punct de vedere al traseelor noi.

Ideea de a încerca o tură cu o barcă de asistență mi s-a părut foarte inspirată, mai ales în condițiile în care am fost nevoiți să trecem cu caiacele peste plauri. Căci da, diferența dintre un caiac nu prea încărcat și unul plin de bagaje poate fi covârșitoare.

Iar barca a oferit și flexibilitate în plus:

Cum Terra putea să sară în apă oricând iar asta ar fi putut fi periculos pe vântul și valurile din ultima zi, barca a oferit această soluție salvatoare.

Să mai pun la socoteală faptul că dacă nu era barca de asistență eu n-aș fi mers în tura asta?

Nu, nu-l mai pun!

Iar pe lângă premiera cu barca a fost și premiera cu barca.

Stai liniștit, nu m-am tâmpit! 

Pe lângă barca tanc, AdventureTime și-a mai tras un “Corsar” cu motor de putere mare cu care ne-a dus ca gândul și ca vântul în trei tranșe înapoi la Mahmudia în ziua de întoarcere. 

Toate astea au complotat să-mi placă tare această tură plină de premiere și a fost o deschidere absolut fantastică a sezonului de caiaceală din Delta lui 2024.

Dacă te tentează să experimentezi pe pielea ta o asemenea aventură, nu mai sta pe gânduri și vezi care tură din portofoliul AdventureTime ți s-ar potrivi cel mai bine.

*

De ți-a plăcut sau te-a inspirat articolul, un like la pagina de Facebook a blogului e foarte binevenit și te va ține la curent cu următoarele articole.