Minunata Thailandă de sub ape

Recunosc, sunt norocos!
În ianuarie, înainte să înceapă toată nebunia cauzată de virusul buclucaș de care am auzit cu toții, am avut parte de niște experiențe exotice superbe.
În Koh Lipe m-am delectat pe plaje cu un nisip la fel de fin ca o făină, mângâiat de ape în culori de pietre prețioase de o claritate incredibilă…

Paleta măiastră de culori a răsăriturilor și apusurilor thai mi-a umplut ochii de încântare în aproape toate zilele vacanței thailandeze…

Koh Lanta m-a lăsat cu gura căscată când mi-a arătat cât de inventivă poate fi Mama Natură atunci când se joacă cu nisip, apă, soare, stânci și vegetație…

Iar această insulă a fost baza de plecare pentru o aventură acvatică de o zi, care m-au făcut să descopăr o lume incredibilă sub suprafața apei. Și da, mi-a zburat gândul de multe ori la ea în perioada izolării. 😉
La cât m-au fascinat de pe mal, bineînțeles că am ales ca mijloc de transport iconicul “longboat” specific thailandez.

În dimineața excursiei, o mașină ne-a luat de la hotel și ne-a dus până când… Aoleu! Să-mi iasă ochii din orbite și să-mi sară inima din piept când am văzut!!!

Moamăăă, câta-i monstrul! Și așa-i că pare destul de… nemâncat?!
După câteva momente de panică, mi-am revenit spectaculos când m-am prins despre ce-i vorba și-am purces la îmbarcare.

Chiar dacă această barcă specific thailandeză nu e vreun gigantic vas de croazieră, tot are căpitan și marinari:

Acesta a fost echipajul nostru și când e vorba de cine, care-i, ghicitul tău e la fel de bun ca al meu. 🙂
Nu s-au codit foarte mult până să plecăm de la chei iar operațiunile de navigație au decurs unse… o perioadă.
Mai apoi au devenit… ude!
Ia privește mai jos:

Da, acolo în stânga, în afara bărcii! Ce crezi că se întâmplă atunci când vântul bate puternic înspre barcă?
Dacă te-ai gândit la așa ceva…

… atunci ai avut perfectă dreptate! 😀
Desigur că toată lumea a pornit înțolită de sus și până jos, dar în larg, după ce câteva valuri ne-au murat din cap până în picioare, tricourile/cămășile nu și-au mai avut rostul pentru unii.
Noi, care eram așezați mai spre coada bărcii, n-am fost chiar așa rău mucificați. Dar cei din față… după cum se vede! 😀
Așa se întâmplă pe o mare mai agitată atunci când nu există o cabină închisă dar până la urmă asta intră la farmecul “longtail” – ului, așa-i?
Dar apa n-a trecut mai încolo de piele și oricum la un moment dat ne-am oprit pentru snorkeling lângă …

Și imediat am trecut la exerciții de admirație:

.

.

De prima oară când le-am văzut, aceste insule stâncoase m-au fascinat. E greu să-mi închipui procesele geologice care le-au presărat așa pe mare, ca pe niște lumânări de piatră cu flacăra verde a vegetației. Pe de altă parte mi-a fost foarte ușor să casc gura plin de uimire și să urmăresc minute în șir desenele pietrelor și ale vegetației care se avântau la înălțimi de zeci de metri, piticindu-mă:
Și valurile mării se lovesc pline de admirație de aceste stânci și acest entuziasm manifestat timp de sute sau chiar mii de ani a lăsat urme.

Da, acțiunea continuă a apei a sculptat baza insulelor și a creat caverne și peșteri numai bune de fotografiat:

.

Iar dacă suprafața apei e uimitoare, sub apă e și mai și:

.

.

Apa incredibil de clară mi-a oferit un spectacol de care nu mă mai săturam și aș fi privit la infinit razele de lumină jucându-se cu apa mării, cu peștii, stâncile și coralii:

.

Parcă eram pe un platou de filmare al unei superproducții și un director de imagine talentat convingea lumina să cadă după sufletul lui…
Iar dacă noi, cei din barcă eram dedicați cu trup și suflet snorkeling-ului, am observat că alții au avut și alte idei:

La cum e apa, cu siguranță și scubadiving-ul e ceva de încercat. Chiar dacă în imaginea de mai sus adâncimea scafandrului nu e așa de impresionantă, am văzut și locuri mai adânci pe care mi-ar fi plăcut să le explorez mai în amănunt.
Iar dacă Koh Chuek a ridicat sus ștacheta picturală, la Koh Maa am fost impresionat de amploarea spectacolelor coregrafice de sub ape:

.

.

E ceva desfășurare de forțe p-acolo, nu-i așa? 🙂
După ce ne-am ghiftuit de spectacolul subacvatic, următoarea oprire a fost aici:

Hopaaa! Ce-i acolo? Un caiac?
În cazul ăsta era musai să văd ce-i cu el!
M-am dat mai aproape…

… dar pentru că eu înaintam înot iar ei cu padele, n-am avut nicio șansă să-i ajung.
Și nici cu ajutorul fetelor…

… n-am reușit să-i fac să se oprească.
Dar aceste încercări ne-au dus aproape de intrarea în…

… care în traducere înseamnă “Peștera de smarald“. Ca să vedem de unde vine numele, am luat-o spre interiorul ei… și mai să fim călcați de un “tren” care ieșea:

După asta am stat cuminte uitându-mă la bărci….

… și așteptând să vină ghidul de pe barcă să ne conducă în siguranță unde știa el.
Așa am ajuns să înotăm niște sute de metri prin cea mai neagră beznă, orientându-ne doar după lumina de la lampa ghidului.
Și pentru că peștera nu era dreaptă, au fost momente când lumina lămpii dispărea complet după un cot și nu mai aveam decât vocile după care să ne orientăm… Foarte interesantă această experiență, ca un fel de altă naștere… dar nerecomandată dacă ești claustrofob! 🙂
După o perioadă nedeterminată, lumina a început să se furișeze pe pereții peșterii și nu după multă vreme am văzut luminița de la capăt:

Când am ieșit, mi s-a părut c-am ajuns într-o ascunzătoare din poveștile cu pirați, înconjurat din toate părțile de stânci înalte, împodobite cu vegetație:

Doar că nu era niciun pirat acolo:

Așa-i că pare să fie o nuntă sau vreo petrecere cu ținută obligatorie?! 😀
Ne-am tras mai într-o parte, ne-am bucurat de incredibilul locului, de umbră și-am rugat pe cineva să ne imortalizeze prezența acolo:

Așa-i că părem foarte impresionați?
Ei bine, chiar eram! 🙂
Și după atâtea explorări aventuroase, căpitanul a decis c-a venit momentul pentru…

Acolo a fost locul în care ne-am reîncărcat bateriile:

Cum e să mănânci de prânz mâncare exotică foarte gustoasă, cu o asemenea priveliște în fața ochilor?

.

Superbe insulele-stâncă thailandeze cu longtail-urile presărate prin fața lor, nu-i așa?
După ce-am terminat de mâncat, nu m-a lăsat inima să nu mai explorez nițel:

.

.

Când mă uitam la culoarea incredibilă a apei și la strălucirea albă a nisipului, aveam momente în care-mi venea să mă ciupesc ca să fiu sigur că nu visez…
Absolut superb acolo și recunosc că mi-a trecut prin cap că mi-ar plăcea cândva să stau mai mult de câteva ore, mai ales că aveam unde:

Acolo s-au încheiat aventurile noastre acvatice și subacvatice din acea zi, că întoarcerea în Koh Lanta nu se mai pune.

Această aventură de o zi cu longtail-ul a meritat cu vârf și îndesat. Deja ți-am spus cât de încântat am fost de ce-am văzut. Iar încântarea a fost amplificată de prețul pe care l-am obținut pentru această excursie. 1000 de bahti ne-a cerut agentul la prima strigare dar am reușit să-l scădem la 700 de persoană, adică aproximativ 100 de lei. Având în vedere că în banii ăștia am avut și gustare cu fructe de sezon (pepene și ananas) și prânzul foarte gustos de pe plajă, mi se pare c-am făcut o super-afacere.
Chiar dacă acum o vacanță în Thailanda nu e prea fezabilă din cauze bine cunoscute, asta nu înseamnă că situația va continua așa la nesfârșit. La un moment dat o să se termine cu testele și interdicțiile și atunci e bine să știm unde mergem.
Eu știu că vreau să mai ajung în Thailanda! 🙂

Dacă ți-a plăcut sau te-a inspirat ce-ai văzut până aici, un like la pagina de Facebook a blogului e foarte binevenit.
Ne putem “vedea” și pe grupul “Vacanțe cu aventură“, la fel ca și pe Instagram sau YouTube.

Calatorii fabuloase îți doresc!