Plaje românești cu ape turcoaz
Când am văzut pentru prima dată cu ce se laudă grecii…
… recunosc că m-a cuprins invidia!
Aceeași invidie m-a încercat chiar și la vecinii noștri bulgari:
Și mi s-a sucit și răsucit printre neuroni întrebarea: păi e corect ca Marea Neagră… să fie neagră doar la noi?!
Desigur că nu, cum nici multe alte lucruri nu-s corecte! Dar așa e viața și cel mai bine e să te bucuri de ce ai, nu să tânjești după ce-ți lipsește, așa-i?
Cum se întâmplă cu aproape tot ce nu pot schimba, până la urmă m-am obișnuit cu ideea… doar ca să am o surpriză de proporții de curând!
Prima vizită pe litoral după ce-am ieșit din izolarea COVID, mi-a arătat că și Marea noastră Neagră poate să fie turcoaz!
Mai jos povestesc despre apele care se scaldă în această culoare și ce-am mai văzut pe lângă.
Plaja Tuzla
Până anul ăsta, nu știu cum s-a făcut, dar n-am pus deloc piciorul pe această plajă.
Am trecut de nenumărate ori prin localitate, ba chiar am și stat acolo ceva vreme pentru niște filmări la aerodrom, dar nu s-a legat nimic între mine, apa mării și nisipul din acea zonă.
E adevărat că plaja nu e chiar la botul calului și mergi ceva după ce ieși din Tuzla ca să ajungi acolo.
Înainte să ajung s-o văd cu ochii mei, mi-a trecut pe la ureche cum c-ar fi destul de pustie și sălbatică. Și chiar așa și e… pe porțiuni!
Altfel, omul e destul de prezent și nu doar pe prosoapele de plajă:
.
.
Sunt destule construcții pe acolo și, plimbându-ne pe plajă, am văzut cum era ridicată una proaspătă…
… de omuleți întreprinzători care mișunau cu hărnicie pe lângă ele.
Totuși, una peste alta plaja este una plăcută, chiar dacă nu corespunde cu imaginea mea despre “pustie și sălbatică”.
Pentru mulți, ăsta e chiar un avantaj: se pot bucura de o porțiune mai retrasă pe plajă fără să fie prea departe de înlesnirile civilizației.
În plus, activitatea umană oferă elemente numai bune de imortalizat:
.
.
Iar când natura își face simțită prezența delicată lângă înfăptuirile omului, oportunitățile fotografice cresc simțitor:
După vreo două ore de fotografii, plimbare și plajă, cum călătorului îi șade bine cu drumul, am luat-o spre următoarea destinație:
Costinești
Spre deosebire de plaja de la Tuzla, cea de la Costinești nu-mi era străină ci… aproape uitată!
Motivul?
Ultima vizită acolo s-a întâmplat în negurile istoriei mele personale, în hăhăhă… vara lui 2001.
Da, aș zice că a trecut ceva vreme de atunci, dacă mă uit la ce tânără speranță (pletoasă 😉 ) eram:
Am avut parte de o super vacanță atunci, alături de cei mai buni prieteni: Adi și Adi! 😀
Iar pentru Adi (știe el care! 😀 ) a fost o vacanță specială pentru că acolo s-a înfiripat o legătură cu care e fericit și-n ziua de azi. Da, cu acte și verighete cu tot! 🙂
Tare, așa-i? 🙂
Era o energie și-o efervescență atunci…
… peste care n-am dat la ultima vizită:
Probabil că au mai fost și alții cu aceleași gânduri dar cu o amărăciune mai mare, pe care ar fi dorit s-o înece:
Bine, e adevărat că în 2001 am fost acolo în august și nu în iunie iar COVID-ul era un ilustru necunoscut.
Altfel, nisipul și apa sunt la fel de prietenoase în 2020 ca și acum 19 ani.
În timp ce fetele își refăceau rezervele de energie pe buza digului…
… eu am luat-o până la capătul lui. De acolo am simțit parcă mai pregnant parfumul ușor de paragină și-am citit mesaje inspiraționale ale unor mari autori contemporani:
.
Și iar mi-au căzut ochii pe martorul tăcut a toate cele ce s-au petrecut la Costinești de când și-a găsit el sălașul acolo:
Iar dacă în 2001 am înotat până la epavă, m-am cățărat și-am sărit de pe ea, de data asta am explorat-o din alte unghiuri:
.
Și-am remarcat cu uimire ce destinație foarte căutată pentru vacanțele unei anume categorie de turiști:
.
Și e atât de dorită, încât nici prin cap nu le trecea să păstreze distanțarea socială, după cum se și vede! 😀
Cum noi nu ne dădeam prea tare în vânt după așa aglomerație, am luat-o ușurel spre…
2 Mai
Încă de la plecarea din București, Corina ne-a spus că ea vrea fotografii cu maci! Dar nici plaja de la Tuzla și nici cea de la Costinești n-au plecat urechea la dorințele ei.
Cum 2 Mai-ul e mult mai prietenos, s-a dat peste cap pentru mult dorita întâlnire a Corinei cu roșul senzual al macilor:
Da, așa arată cineva cu o dorință împlinită! 🙂
Și uite pe încă cineva:
Miniședința foto cu gagicile a fost urmată de una doar cu macii:
Iar după atâtea eforturi fotografice ne-am retras în plină glorie la cunoscutul restaurant din Micul Golf…
… să ne punem burta la cale.
În așteptarea mâncării, am mai explorat nițel zona…
.
.
… și-am descoperit alți mulți maci îndrăgostiți de mare:
.
.
Pentru că 2 Mai e la o aruncătură de băț, desigur că am făcut un ultim efort ca să ajungem și la celebra…
Vama Veche
Pe aici am călcat de mai multe ori de-a lungul timpului, inclusiv în ultimii ani. La primele vizite mai de demult mi-a plăcut tare atmosfera și energia locului. La ultimele, nu prea… și-am povestit pe larg de ce .
Dar în acest iunie de după COVID, neagasat de bulucul pestriț al turiștilor….
… și nici de cacofonia muzicilor diverse zbierate de boxe puternice, am surprins cu plăcere crâmpeie din vechea Vamă Veche:
.
.
Dar noua Vamă era în pregătiri pentru numeroșii turiști așteptați în 2020:
Cum viața merge înainte, și timpurile moderne și-au pus amprenta asupra Vămii:
Și chiar COVID-ul a lăsat urme:
Dacă pescarii începuturilor acestei așezării ar putea ajunge cumva în Vama Veche a zilelor noastre, ar căsca ochii de uimire la vederea hotelurilor de lux din capătul dinspre bulgari.
Probabil că le-ar mai veni inima la loc când ar da cu ochii de macii familiari…
… dar s-ar cruci încă o dată dacă ar vedea la ce sunt folosite bărcile:
Recunosc, nu mă dau în vânt din cale afară după lux în Vama Veche, că nu mi se pare cea mai reușită combinație.
Dar acolo, spre partea bulgărească, am văzut ceva ce mi-a făcut ochii să sclipească:
Da, aș sta și eu așa vreo câteva zile pe acolo! 🙂
La final
Așa s-a prezentat plimbarea noastră pe lângă acest turcoaz seducător al Mării Negre. Am descoperit locuri noi, am văzut într-o nouă lumină locuri vechi și m-am lăsat năpădit de amintiri.
În afară de asta, am fost cuprins și de curiozitate. Cum de-a devenit turcoaz apa Mării Negre?
Explicația este una mai complexă și are de a face cu nivelul foarte scăzut al Dunării, cu direcția vânturilor predominante și cu fitoplanctonul. Dacă vrei să afli mai detaliat, ACEST ARTICOL este pentru tine.
Și gata! 🙂
Mă bucur că ai călătorit împreună cu noi până aici! Dacă ți-a plăcut sau te-a inspirat această călătorie virtuală, un like la pagina de Facebook a blogului e foarte binevenit.
Ne putem “vedea” și pe grupul “Vacanțe cu aventură“, la fel ca și pe Instagram sau YouTube.
Călătorii fabuloase îți doresc! 🙂
