Skiathos, insula ta privată în extrasezon

Johnny Depp, Mel Gibson, David Copperfield, Leonardo DiCaprio, Shakira…

Sunt nume care cu siguranță ți-au ajuns pe la urechi, dacă nu cumva le-ai și văzut posesorii în filme sau în diverse spectacole.
Dar de ce crezi că m-am apucat să înșir aceste nume de celebrități?
Pentru că au ceva în comun: fiecare deține cel puțin o insulă privată!
Trebuie să recunosc că pentru mine care mă desfășor într-un apartament de 50 de metri pătrați, o asemenea insulă e de domeniul fantasticului. Ca și milioanele de dolari necesare pentru achiziție, de altfel! În viața mea n-am reușit să număr până la un milion, d-apoi să și am în bancă atâta bănet!
Așa că atunci când am aflat despre asta am visat nițel cam cum ar fi și… am căutat prin casă un cui în care să-mi pun pofta! 😀

Dar viața este generoasă și, văzându-mi probabil sâmburele de dorință din subconștient, s-a hotărât să-mi facă un cadou surpriză.
Când?
Chiar săptămâna trecută!
Unde?
Pe o insulă elenă: Skiathos!
Pardon, trebuie să reformulez:

Pe insula noastră privată, Skiathos!

Nu mă crezi?
Stai așa, că am cu ce să demonstrez:

.

.

Parcă te și aud:
-Hai mă, v-ați găsit și voi vreo două locuri în care nu era nimeni și încerci să ne păcălești cu niște cadre strânse?!
Și ai avea dreptate… dacă n-aș fi făcut și fotografii mai cuprinzătoare:

.

.

Daaa, nici nouă nu ne-a venit să credem când am văzut că suntem singuri pe ditamai plajele!
Sau când mergeam kilometri după kilometri pe drumurile insulei fără să întâlnim nici țipenie!

Iar dacă te gândești că drumurile de pământ sunt oricum mai puțin umblate, stai liniștit, că la fel s-a-ntâmplat de mai multe ori și pe șoselele asfaltate!
Desigur că insula nu era chiar părăsită. Am mai întâlnit câțiva turiști amatori de extrasezon ca și noi. Și bineînțeles că erau și localnici, cei mai mulți concentrați în principala așezare de a insulei:

Skiathos

În plin sezon sunt turiști cu miile, în special tineri atrași de nebunia vieții de noapte a insulei și de atmosfera de permanentă petrecere.
În extrasezon, viața de noapte arată așa:

Ăăă, stai că imaginea asta doar arată că există electricitate pe insulă…
Asta voiam de fapt să-ți arăt:

Așadar când se termină sezonul, gata și cu petrecerile! 😀
Iar treaba asta a funcționat de minune pentru noi pentru că n-a trebuit să dăm din coate sau să ne înghesuim și-am putut explora nestingheriți.
Bine, există și-un revers al medaliei. Pentru că mai toate hotelurile erau puse la iernat, multe dintre magazinele, restaurantele și tavernele de pe insulă erau închise.
Dar cum cea mai mare parte din cei peste 6500 de rezidenți ai insulei locuiesc în orașul Skiathos, acolo era musai să mai fie câte ceva deschis.
Și erau! Dar nici prea-prea, nici foarte-foarte! 🙂
Iar fluxul redus de turiști ne-a “permis” să avem și restaurantul nostru privat:

.

Da, chiar e o experiență specială să simți că drumurile, plajele și chiar restaurantul sunt acolo doar pentru tine! 😀
Ne-am bucurat ceva timp de exclusivitatea avută dar până la urmă au mai apărut și alți înfometați. Erau localnici dar și turiști, la fel de amatori ca și noi de avantajele extrasezonului în Skiathos, când te poți bucura de farmecul insulei fără să ai parte de zarva petrecerilor.
Iar la farmecul pomenit mai sus contribuie serios frumusețea apusurilor în portul orașului, de care Elena s-a îndrăgostit:

.

.

Chiar și după apus atmosfera e una specială:

Un mare avantaj este că acest farmec este și destul de ușor de accesat. Chiar dacă nu-și poate da aere de continent la cei doar 50 de kilometri pătrați ai ei și nici cei câțiva mii de locuitori ai ei nu lasă matematica cu gura căscată, insula e vizitată zilnic de feribot…

.

…iar una dintre cele mai scurte piste de aterizare din lume, primește periodic și avioane:

Aterizările sunt chiar spectaculoase acolo iar de vrei să prinzi niște imagini cu avionul care vine la rasul mării chiar în buza unei șosele obișnuite (cum am vrut și eu) e bine să verifici orarul zborurilor. Mi-am propus să prind o asemenea aterizare cu două zile înainte de plecare… și am pierdut-o că avionul a venit mai repede.
Nu-i bai, mi-am zis, că prind în ziua următoare!
Doar că în următoarea zi… n-a mai fost niciun zbor! Iar în ziua plecării, n-a mai fost niciun alt avion înaintea celui cu care am plecat noi.
Așa că n-am prins niciun avion aterizând… dar e bine să ai prieteni cu aceleași preocupări 😀

Filmat de Emil Bodnăraș

Și dacă tot am ajuns la capitolul “transport”, hai să vedem…

Cum ne deplasăm după ce ajungem insulă

Desigur că opțiunea cea mai la îndemână și cea mai ieftină e… mersul pe jos. Dar chiar dacă insula e micuță ca suprafață, dacă vrei s-o străbați exclusiv pe jos se mărește incredibil de tare și nu mai e la fel de atractivă. Cel puțin pentru mine! 😀
Și așa ajungem la cea de-a doua opțiune, o combinație între mersul pe jos și deplasarea mecanizată. Pe insulă e un serviciu de transport public cu autocare care circulă cu o frecvență de două ore între mașini. Desigur că în sezon frecvența curselor e mult mai mare.
Biletul costă doi euro pentru traseul cel mai lung iar de banii ăștia poți merge din Skiathos și până la cea mai cunoscută plajă a a insulei: Koukounaires. Acolo e stația terminus a autobuzului, oprirea cu numărul 24, aflată la capătul drumului asfaltat.

Partea foarte interesantă e că din mai toate celelalte 23 de stații ai acces la una din plajele insulei.
Din păcate, cel mai mare dezavantaj al acestui serviciu de transport public e că se desfășoară doar pe cei 16 kilometri de drum asfaltat din sudul insulei.
Dacă vrei să te bucuri de toată frumusețea pe care-o oferă insula, poți închiria o mașină.
Așa am făcut noi și, pentru că cei mai mulți kilometri din drumurile de pe insulă sunt drumuri de pământ pe tot felul de coclauri, am ales un neînfricat…

A fost alegerea perfectă!
Suzuki Jimny este o mașinuță absolut incredibilă. Garda la sol înaltă și tracțiunea 4×4 îl fac să se avânte fără nicio frică pe orice drum oricât de rupt și pe orice pantă sau rampă, oricât de accidentate.
Așa am ne-am putut vântura prin mai toată insula, după pofta inimii.
Pe unde am ajuns?
Hai să vedem împreună!

Pe drumuri de pământ și piatră prin Skiathosul împădurit

Spre deosebire de alte insule grecești, Skiathos e foarte verde, fiind acoperită mai peste tot cu păduri, cele mai multe de pin.
E absolut fantastic când te oprești undeva sus și-n față ți se deschide o asemenea priveliște verde:

.

Sau când, după multe rotiri de volan la stânga și la dreapta, îți vine să admiri curgerea drumului prin marea de verde:

Iar aceste drumuri de pământ și de piatră duc în câteva locuri speciale:

Sfânta Manastire Panagia Kounistra (sau Ikonistra) te întâmpină în mijlocul unei păduri de pini în sud-vestul insulei.
A fost construită în secolul 17 și poartă hramul Fecioarei Maria, care este considerată Sfânta Protectoare a insulei.

Interiorul poartă încărcătura sutelor de ani și impresionează cu iconostasul de lemn:

În partea de nord a insulei, după o urcare abruptă am ajuns și la Mănăstirea Agios Charalambos.
Spre deosebire de cea a Sfintei Maria aceasta era închisă, dar asta nu m-a împiedicat să mă bucur de locul superb unde era amplasată:

.

Dar pentru că atunci când mergem pe orice insulă din Grecia atracția principală pentru noi e marea, cel mai mult am mers…

Pe drumuri de pământ și piatră spre plajele Skiathosului

Chiar dacă-i mică, insulă se poate lăuda cu peste 60 de plaje, majoritatea de nisip. Cele mai multe sunt accesibile de pe drumurile asfaltate sau de pământ de acolo dar pentru unele e nevoie de barcă.
Fiind în extrasezon, cursele regulate cu barca către plajele inaccesibile altfel… nu mai erau! Așa că ne-am mulțumit cu plajele la care am putut ajunge cu mașina.
Pe unele le-am admirat de sus iar la altele ne-am dus până-n buza mării.

Krifi Amos

Mi-a placut foarte tare cum era înconjurată această plajă de tufele cu flori parfumate. În plin exercițiu de admirație, o bâzâitoare a început să-mi dea târcoale agresiv și bineînțeles că am început să mă agit cu mâinile pe sus ca s-o alung. Când m-a văzut Elena scălâmbăindu-mă, a început să râdă… doar ca să scoată un țipăt aproape imediat. Și încă unul!
Numai ce fusese înțepată de două ori de albine!
O înțepătură a transformat-o instantaneu în sora lui Rudolf, renul lui Moș Craciun cel cu nasul roșu, iar cealaltă a făcut-o egala lui Schwarzenegger la tricepsul stâng. Cum în continuare mai erau pe lângă noi insecte care ne zumzăiau furios, am sărit imediat în mașină, am închis repede geamurile și-am tăiat-o de acolo de ziceai că-s toți dracii pe urmele noastre! 😀
Curios a fost că bâzâitoarele furioase au sărit doar pe mine și pe Elena, ignorând-o cu desăvârșire pe Emma. Nici până acum n-am găsit vreo explicație…

Mandraki Elias

Este o plajă de nisip cu o intrare foarte prietenoasă în mare, pustie în extrasezon, după cum se vede. Mi-a plăcut că beachbar-ul e sus pe mal și de acolo ai o priveliște cuprinzătoare asupra plajei și mării de lângă

Aselino

O plajă lată și foarte prietenoasă cu nisip și cu o apă de o culoare superbă.

Micro Aselino

După cum îi spune și numele, e sora mai mică dar mai spectaculoasă (după mine) a celei dinainte, situată imediat lângă ea. Culoarea mării m-a hipnotizat și-am stat minute în șir admirând armonia dintre verdele pinilor, turcoazul de cristal al apei și strălucirea nisipului.
Și… n-am fost singurul:

Nikotsara

Asta e o plajă cucerită!
Dacă te întrebi “Cum adică?”, te lămuresc imediat.
Nițel mai sus spuneam că Skiathos are “peste 60 de plaje, majoritatea cu nisip“. Ei bine, stâncile și pietrele s-au răsculat împotriva acestui monopol și-au alungat definitiv și irevocabil nisipul de pe această plajă. Care, între noi fie vorba, e un loc care arată de-a dreptul spectaculos!
Suficient de spectaculos încât gagicile să-și dorească o ședință foto acolo:

.

Și vreau să te uiți cu atenție la imaginea de mai jos:

Mai sus ți-am povestit despre inima neînfricată a lui Jimny, care se în piept cu orice coclaur. Desigur c-a ajuns acolo, pe pietrișul umed, fără nici un fel de problemă atunci când am cuplat 4×4.
Dar problema a apărut atunci când am vrut să plecăm și roțile punții din spate au săpat în pietrișul umed de parcă pregăteau mormântul celui mai înverșunat dușman… fără să înainteze vreun centimetru!
În condițiile în care mașina ar fi trebuit să tragă cu toate cele patru roți, mă gândesc că e posibil să nu fi fost suficient de atent când am apăsat pe cuplarea electrică de “4×4 low“. Sau… nu mai contează, că fiecare apăsare pe pedala de accelerație adâncea Jimny-ul și mai mult, în loc să-l înainteze…
Dar am avut o baftă de zile mari!
La câțiva zeci de metri de plajă era un pick-up ai cărui stăpâni au apărut la vreo zece minute după ce ne-am dat noi seama că n-avem cum să ieșim de pe plaja udă.

Când i-am văzut, am început să mă agit frenetic. După ce le-am atras atenția, le-am spus în engleză care-i baiul. Nu știu dacă s-au prins din engleza mea sau din gesturile disperate… important e că s-au prins, și mai aveau și tot ce trebuia să ne scoată de acolo.
Ceea ce au și făcut în doi timpi și trei mișcări!
Și, colac peste pupăză, mi-au și refuzat banii pe care am vrut să îi dau ca să bea o bere drept mulțumire… Ce să zic: super băieți grecii de ne-au ajutat!
Dar toate cel de mai sus intră “summa cum laude” la categoria “Celelalte“! 😀
Dintre toate plajele pe care le-am vizitat, trei s-au calificat la distincția supremă.
Una dintre ele este…

Agia Paraschevi

Dacă te întrebi “de ce e una dintre plajele care s-au calificat în top trei“, iată și răspunsul: pentru că e a doua cea mai vestită plajă a insulei și pentru că era la cinci minute de mers de locul unde eram cazați!
Și… încă n-am terminat!
Acolo încă mai era deschis singurul beach-bar pe care l-am văzut pe insulă, unde am și mâncat în prima noastră seară acolo.
Pe lângă asta, mai vine la înaintare și cu niște stânci spectaculoase lângă o apă incredibilă, care au cerut pur și simplu o ședință foto:

.

Iar apusurile de acolo sunt superbe:

.

Iar dacă în prima zi am mai dat peste câțiva turiști, în ultima n-a mai fost absolut nimeni și toată plaja ne-a aparținut în întregime.
Să mai spun că acolo ne-am făcut și niște prieteni care au venit cu noi până la locul de cazare?

Nuuu, nu mai zic! 😀

Maratha

Această plajă ne-a primit cu brațele deschise. Și ne-a oferit cu generozitate și un șezlong…

… și un scaun și tot barul (închis) pregătit pentru iarnă! Toată plaja a fost a noastră în majoritatea timpului cât am stat acolo și ne-a plăcut incredibil de tare!
Iar dacă Emma s-a bucurat de tovărășia neîntreruptă a șezlongului, Elena a fost încântată de incredibila apă:

Tot de aici ne-am bucurat de sezonul închis la “Skiathos Palace”…

 

…și-am fost extrem de uimiți de spectacolul argintiu al mării:

 

Cam frumos, așa-i? 🙂
Și pe principiul că ce-i mai bun e lăsat la urmă, hai să-ți povestesc despre plaja…

Koukounaries

Aceasta este cea mai cunoscută plajă a insulei. Beneficiază de toate dotările civilizației: cabine de schimb, dușuri și toalete foarte curate cu apă curentă.
Koukounaires e celebră pentru că are un nisip incredibil de fin și aproape alb…

…iar apa mării este de poveste:

Desigur că fotografiile de mai sus au venit la mine și nu m-au lăsat în pace până ce nu le-am făcut! 🙂
Și la fel au făcut și aceste imagini de la extremitățile plajei:

.

Și-am văzut că acele locuri nu sunt doar pentru salvamari…

.. sau pentru turiști, oricât de puțini ar fi ei în extrasezon, ci sunt locuri revendicate de alții cu mult înainte să ne ducem noi pe acolo:

Iar când apar vizitatori noi, au parte de-o inspecție în toată regula:

Și chiar dacă această plajă e super-relaxată în extrasezon, tot mai are parte de vizite ale vaselor pline cu turiști, care o și explorează pentru o scurtă perioadă:

Din fericire, atunci când a ajuns această navă acolo, noi ne bucuram de farmecele apropiatei Maratha și n-am fost deranjați în niciun fel! 😀
Și-a mai rămas să povestesc despre un loc special al insulei:

Cape Kastro

Acesta este locul în care locuitorii insulei au fost forțați să se retragă din cauza atacurilor piraților turci în secolul 14 și a fost principala așezare până în 1829.
Este o fortăreață naturală în cel mai nordic punct al insulei, un promontoriu cu stânci care se aruncă abrupt în mare pe trei părți.
În ziua de azi nu e locuit dar e un punct de atracție spectaculos pentru turiști.
Poți ajunge cu mașina pe un drum pietruit destul de aproape de Kastro.

De unde se termină acest drum mai sunt niște sute de metri de mers pe o cărare de munte care-ți deschide peisaje stâncoase spectaculoase…

…și te lasă să admiri liber un golf cu o plajă și o apă de poveste:

.

Din vechiul Kastro s-au păstrat fortificațiile din partea de sud și câteva construcții în ruina:

.

Dar mai mult decât ce-am văzut acolo jos, m-a încântat ce-am văzut de sus:

.

.

Daaa, incredibil locul, numai potrivit pentru niște fotografii spectaculoase, nu-i așa? 🙂
Iar dacă până acum ne-am încântat privirile cu frumusețile insulei, hai să vedem…

Cât bagi mâna în buzunar pentru extrasezon în Skiathos?

Noi am fost acolo de pe 18 până pe 25 octombrie.
Biletul de avion dus-întors a costat 137 de euro, cu legături la o oră și jumătate sau două la escalele din Atena.
Cazarea ne-a scos din buzunar 270 de euro și hai să vedem ce-am primit de banii ăștia, pe lângă preluarea de la aeroport:

.

.

Podele de piatră de maxim efect, foarte curat, spațios, ba chiar și cu Netflix! Îți dai seama că ne-a plăcut incredibil de tare, da?
Cei 270 de euro au fost pentru toată vila și pentru c-am fost trei, ne-a ajuns 90 de euro de căciulă. Un superpreț pentru șapte nopți și condițiile de acolo! Ia gândește-te, unde-ai putea sta în România atâta timp cu banii ăștia?
Așa că dacă te bate gândul să mergi în Skiathos, eu îți recomand cu mare căldură

Ckiathi 

Ți-am spus că e la cinci minute de mers pe jos de a doua cea mai vestită plajă a insulei, Agiea Paraschieva? 😀
Cazarea fiind asigurată, ne-am ocupat și de transport. Am închiriat Jimny-ul de pe 19 până pe 25 octombrie cu 180 de euro, adus la locul de cazare și lăsat la aeroport. Și fără niciun ban reținut ca garanție. 60 de euro de căciulă pentru șapte zile fără garanție suplimentară, iarăși un superpreț!
Cât despre mâncare, diminețile ne-am gospodărit cu ce-am luat din supermarket iar serile am luat cina la restaurantele și tavernele din Skiathos.
Meniul ni l-am ales majoritar din pește și fructe de mare…

.

.

… și ne-am lins pe degete de fiecare dată!
“Amenda” a fost cam de 25-30 de euro de persoană la fiecare masă.

La final

Iar dacă până acum ai putut admira insula preponderent în fotografii, hai s-o vezi cum arată și-ntr-un video montat din clipuri filmate cu drona:

A meritat Skiathos în extrasezon?
Ooo, da! Cu vârf și îndesat!
E adevărat că am avut parte și de o vreme superbă, chiar foarte caldă în unele momente, iar apa mării la sfârșit de octombrie ne-a surprins tare la cât de prietenoasă a fost cu înotătorii.
În 70 la sută din timpul petrecut acolo am fost doar noi trei… cu noi! Că doar de asta am pomenit de “insulă privată” în titlul articolului . Și, surpriză, ne-a plăcut foarte tare! 😀
Iar dacă stau și mă gândesc că o grămadă dintre drumurile pe care le-am bătut erau late fix cât să încapă o mașină… nici nu vreau să mă gândesc ce se întâmplă în sezon când se întâlnesc două mașini din sensuri opuse…
Una peste alta, Skiathos-ul în extrasezon e o experiență pe care ți-o recomand cu toată căldura.
Călătorii fabuloase îți doresc!