Transfăgărăşan, cel mai frumos drum din lume!
Ne place să facem topuri: cine e cea mai frumoasă, cine e cea mai deșteaptă, cine e cea mai devreme acasă…
Astea-s topuri pentru noi. Adică noi, bărbații.
Dar și femeile au topurile lor. Altele! Că doar de aia-s femei, să nu fie de acord cu bărbați! 😀
Tot așa și munții au clasamentele lor. Sau, mai bine zis, le avem noi pentru ei, că lor nu le pasă de ce credem când își văd netulburați de treburile munteşti.
Iar în vârful topului cu munți la noi în țară stă Făgărașul, care privește cu înțelepciunea celor mai înalte vârfuri ale Carpaților peste… cei care se gândesc la topuri! 😉
Și el privește, dar a fost, este și va fi privit la rândul lui.
Astea-s topuri pentru noi. Adică noi, bărbații.
Dar și femeile au topurile lor. Altele! Că doar de aia-s femei, să nu fie de acord cu bărbați! 😀
Tot așa și munții au clasamentele lor. Sau, mai bine zis, le avem noi pentru ei, că lor nu le pasă de ce credem când își văd netulburați de treburile munteşti.
Iar în vârful topului cu munți la noi în țară stă Făgărașul, care privește cu înțelepciunea celor mai înalte vârfuri ale Carpaților peste… cei care se gândesc la topuri! 😉
Și el privește, dar a fost, este și va fi privit la rândul lui.
La un moment dat, prin anii ’70, o furnică comunistă din Scornicești a fost revoltată de atâta măreție și și-a spus în barbă, cu “r” moale:
-Crezi că ești mare și tare?! Lasă că te îmblânzesc eu!
Și pentru că putea, i-a trimis pe alții să-i găsească punctele mai slabe și să le folosească.
A fost un efort extraordinar care numai în România furnicilor comuniste a putut fi făcut.
A fost un efort extraordinar care numai în România furnicilor comuniste a putut fi făcut.
Iar rezultatul acelor eforturi incredibile a fost pe măsură și-a născut pe pantele munților o panglică de asfalt cățărată până la 2042 de metri care taie răsuflarea și încântă ochiul:
Transfăgărăşanul!
Acest drum incredibil m-a fascinat cu mult înainte să-l întâlnesc, de când eram pe băncile școlii primare. Până ne-am văzut, multă vreme a trecut: și liceul, și facultatea.
Iar când am dat prima oară ochii cu el, hmmm…
Iar când am dat prima oară ochii cu el, hmmm…
… m-am întrebat:
șiii… unde-i minunăția?
Bănuiesc că și-au râs în barbă și muntele și Transfăgărășanul când au văzut ce față am făcut știind ce mă așteaptă sus:
Bănuiesc că și-au râs în barbă și muntele și Transfăgărășanul când au văzut ce față am făcut știind ce mă așteaptă sus:
Așa a fost prima noastră întâlnire și, recunosc, mi-a cam luat piuitul!
De sus de la lacul Bâlea, serpentinele m-au hipnotizat iar ochii au intrat într-o stare de exaltare:
De sus de la lacul Bâlea, serpentinele m-au hipnotizat iar ochii au intrat într-o stare de exaltare:
.
Am stat acolo sus pe culmi o grămadă de vreme, desfătându-mă cu spectacolul stâncilor, al depărtărilor și al răpitoarelor bucle de asfalt. Iar dacă tot am pomenit de lacul Bâlea…
.
Așa-i că seamănă cu un ochi care privește cerul?
Mie așa mi s-a părut și m-am luat imediat după el:
Mie așa mi s-a părut și m-am luat imediat după el:
După ce m-am săturat de cer, am revenit la profunzimile-i albastre, care se lasă admirate și de departe…
… și de aproape:
.
După acea memorabilă primă întâlnire, au mai urmat și altele. Desigur că n-am scăpat nicio ocazie să-l revăd și nici o întâlnire n-a semănat cu cealaltă:
.
.
Amuzant e că eu am crezut o grămadă de vreme că Transfăgărășanul e șoseaua din satul Cârțisoara până la lacul Bâlea.
Dar Trans Făgăraș, adică drumul peste munții Făgăraș, are 92 de kilometri de asfalt care fac legătura între Muntenia și Ardeal.
În toate imaginile de mai sus e Transfăgărășanul de Sibiu care, în tunelul de la Bâlea lac, predă ștafeta către…
Transfăgărășanul de Argeș
După ce-am aflat că există, desigur că l-am luat și pe el la explorat de mai multe ori.
Spectacolul stâncilor, al înălțimilor și-al buclelor de asfalt continuă și aici, spre încântarea ochilor și-al aparatelor de fotografiat:
Spectacolul stâncilor, al înălțimilor și-al buclelor de asfalt continuă și aici, spre încântarea ochilor și-al aparatelor de fotografiat:
.
.
Bineînțeles că norii și ceața își fac de cap și-n partea asta de munte…
… iar dacă te sperie, ai unde să găsești adăpost:
Pentru că ultima oară am ajuns pe acolo de curând, toamna ne-a oferit un superb spectacol cromatic:
.
.
Barajul Vidraru e un alt loc în care-i obligatoriu un exercițiu de admirație…
… și dacă ai timp și te țin picioarele, poți să urci până la Cetatea Poienari:
Zona barajului are multe de oferit celor ce iubesc natura, atât pentru cei care iubesc drumețiile, cât și pentru cei ce preferă bicicleta. Iar de vrei mai mult decât o plimbare de agrement pe două roți, îți poți pune spiritul competitiv la încercare în luna iunie, la “Vidraru Bike Challange“.
Eu am participat ca fotograf la ediția din 2018 și mi-a plăcut enorm de tare ce-am văzut. Dacă vrei să vezi de ce, intră AICI.
La final
Da, avem o țară minunată cu bogații la care alții doar visează.
Munții Făgăraș cu al lor Transfăgărășan se înscriu cu siguranță în această categorie iar dacă n-ai ajuns acolo până acum, e musai să remediezi această situație cât de repede. De-ți faci drum într-acolo zilele astea, știrile de la tv spun că o să dai peste o zăpadă de poveste. 🙂
Tot nu ești convins că merită? În cazul ăsta ascultă-l Jeremy Clarkson, celebrul prezentator al emisiunii “Top Gear” care a spus despre Transfăgărășan:
-Ăsta-i cel mai frumos drum din lume! (minutul 7.27)
Munții Făgăraș cu al lor Transfăgărășan se înscriu cu siguranță în această categorie iar dacă n-ai ajuns acolo până acum, e musai să remediezi această situație cât de repede. De-ți faci drum într-acolo zilele astea, știrile de la tv spun că o să dai peste o zăpadă de poveste. 🙂
Tot nu ești convins că merită? În cazul ăsta ascultă-l Jeremy Clarkson, celebrul prezentator al emisiunii “Top Gear” care a spus despre Transfăgărășan:
-Ăsta-i cel mai frumos drum din lume! (minutul 7.27)
Și, surpriză, noi suntem întru totul de acord cu el! 😀
Călătorii fantastice îți doresc! 😀
Atat de frumos ai descris, incat parca imi vine sa plang, pentru ca, vine iarna si pana la vara este atat de multa vreme. Altfel, as fi dat o fuga sa revad aceasta minunatie. Felicitari, Eugen! Esti un mare maestru al artei fotografice, dar si al cuvantului scris. Multumesc de delectarea sufletului cu acest articol, si normal, iti doresc sa fie cat mai multe. Multumesc de incantare!
Uuuu, mi-a mers la suflet comentariul tău, Silvia! ❤️ ❤️ ❤️ Mă bucur tare că ți-a plăcut articolul tot atât cât mi-a plăcut mie să explorez pe acolo și să-l scriu! 😊
Și chiar dacă frigul ne bate la ușă, o să vezi ce repede o să treacă lunile de iarnă și-o să ne întâlnim iar cu căldura…
De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, și iarna poate că-i indicată o vizită acolo. N-am văzut niciodată un hotel de gheață dar știi că ridică așa ceva în fiecare iarna la Bâlea lac?
Foarte frumoase fotografiile. Iti vine sa opresti timpul in loc in asa decor. Am avut norocul sa merg in Fagaras in copilarie. Tata a fost alpinist in tinerete si m-a tarat peste tot. 🙂 Microbul cataratului nu s-a transmis la mine, dar ma bucur ca am urcat pe culmea Moldoveanului.
Sunt încântat că-ți plac imaginile, Jo! 😍😍😍 Iar alpinismul nu m-a prins nici pe mine. Cu toate astea iubesc orice loc care are potențial de fotografii spectaculoase iar Munții Făgăraș cu al lor Transfăgărășan se înscriu cu brio în categorie, așa-i? 😊