Caiaceală de primăvară în Delta Neajlovului

Dacă-ți place schiul, snowboard-ul sau sania atunci ești în culmea fericirii iarna, când zăpada se așează ca o pătură groasă cât vezi cu ochii, așa-i?
Dar ce faci atunci când nu te dai musai în vânt după asemenea activități?
Hai să-ți spun ce fac eu: abia aștept să vină primăvara! Atunci e momentul când sufletul mi se îmbibă cu verdele crud al ierbii și de spectacolul florilor curajoase:

.

Iar bucuria e și mai mare căci, pe lângă această contemplare cumva statică, se deschide poarta și pentru activități ceva mai dinamice.
Ia să văd, ghicești despre ce-i vorba? Ai dreptul la o singură încercare!
Desigur că la caiac și caiaceală mă gândeam! 😀
Și-n anul de grație 2021 am făcut inaugurarea sezonului de caiac împreună cu vechii prieteni de la AdventureTime în…

Delta de la Comana

Când mi-am manifestat dorința pe la începutul săptămânii trecute, Elena m-a întrebat dacă m-am uitat la cum o să fie vremea.
N-am stat nici măcar o fracțiune de secundă pe gânduri când i-am răspuns:

-Chiar nu-mi pasă! Poa’ să și plouă și tot mă duc!

Iar după o săptămână cu vreme ciufută și nehotărâtă, în ziua de sâmbătă m-am trezit îmbrățișat de un cer albastru și de un soare șugubăț care ne-a însoțit tot timpul cu razele-i vesele.
Pentru că dorința era mare, cum am ajuns pe malul apei ne-am și lansat cât de repede am putut.
Cum domnul Vânt era plecat în delegație pe alte meleaguri, apele erau prea liniștite și abia așteptau pe cineva care să le energizeze nițel. Și nu ne-am fi chemat caiaciști dacă nu le-am fi făcut pe plac:

Eu chiar m-am desfășurat cu maxim entuziasm și ăla a fost momentul când domnul Vânt și-a făcut apariția. Așa am conlucrat împreună la energizarea apelor:

Bine, e adevărat că bătea așa cât să nu zicem că nu suflă. Adia totuși suficient pentru ca cineva să creadă că, dacă-și mărește suprafața exterioară, ar beneficia de un plus de viteză eoliană:

Și nu, nu dau nume, mai ales că atunci când nu prea i-a ieșit, l-a scos vinovat pe Mihai:

Printre vajnicii caiaciști am simțit într-un loc o insulă de entuziasm și-o bucurie mai efervescentă decât la noi restul:

Ei bine, prietenul Vlad avea motive cât se poate de întemeiate să se manifeste cu sclipiri în ochi, căci această ieșire a fost prima cu noul lui caiac. Așadar îți dai seama ce periculoasă poate să fie această activitate numită caiaceală de unii nu pot trăi dacă n-au caiacul lor, propriu și personal?!
Ce să zic, pot să mă umflu nițeluș în pene, că eu sunt cel datorită căruia Vlad a descoperit această minunată activitate! 😀
Iar pentru că m-a nedumerit atunci când l-am văzut la un moment dat că se oprește din padelatul entuziast, m-am dus să văd ce-a pățit… și-am nimerit direct la ora de istorie:

Habar n-aveam de povestea asta și-am apreciat tare faptul că cineva pasionat a ținut să povestească despre eveniment chiar în locul în care s-a întâmplat!
Dar chiar și cei/cele care nu se dau așa tare în vânt după istorie au avut ce vedea:

.

Grație acvatică la cea mai înaltă clasă.
Și am luat-o noi pâș-pâș către ele, ca să le vedem cât mai de aproape. Am reușit… și nu prea:

Oricum, grația lebedelor ne-a încântat ochii și când pluteau pe apă și după ce și-au luat zborul.
După toate aceste exerciții de admirație unii dintre noi am simțit nevoia să  revenim cu picioarele pe pământ, într-o mică pauză la mal.
Și-a fost un moment cât se poate de propice pentru depănat amintiri din caiaceli trecute și de făcut planuri pentru ture viitoare. Pentru că am coborât printre primii, am avut ocazia să privesc de sus destulă lume…

…și mai ales pe Mădă, care râdea de mama focului:

La întoarcere, un selfie a tăbărât val-vârtej peste cei trei muschetari… pardon, caiacari și ne-am dat seama că de fapt eram patru, la fel ca și-n romanele lui Alexandre Dumas:

.

Viață dom’le! 😀
Spre locul de debarcare mi s-a părut că aud niște păreri de rău. Desigur că m-am apropiat să văd despre ce-i vorba:

Da, atât de limpede era apa! Și mi-a spus doamna Scoică că i-ar fi plăcut să stăm să schimbăm mai mult de două vorbe, că s-a cam plictisit toată iarna. I-am făcut pe plac dar până la urmă, cu părere de rău, tot a trebuit să ne despărțim…

La final

Așa s-a prezentat ieșirea din deschiderea sezonului de caiaceală din 2021. Comana e la o aruncătură de băț de București (dacă arunci bățul cu mașina, desigur :D) și ne-a întâmpinat de parcă-i era dor de noi: cu soare, grație și relaxare. A fost o ieșire perfectă ca să ne bucurăm activ de natură fără să facem eforturi supraomenești.
Iar dacă nu te-ai dat nicidată cu caiacul și te întrebi dacă ai fi în stare, hai să-ți arăt ceva:

Eu zic că dacă un copil poate, cu siguranță poți și tu!
Iar dacă zici să las vrăjeala că acest copil e cu părintele, hai să-ți mai arăt ceva:

Ea e Cristina, prietena lui Vlad. S-a suit pentru prima oară în caic la această tură. La începutul turei, pe mal, când s-a urcat în caiac pentru reglaje a zis:

-Bine, acum c-am văzut cum e în caiac, putem să ne întoarcem?

Desigur că în glumă… dar totuși se vedea pe ea că era încordată.
Iar ca să-ți dai seama ce greu i-a fost, la întoarcere zicea c-ar tenta-o o tură în Deltă… 😀
Tare, așa-i? 😊
Dacă te tentează și pe tine ideea unei ieșiri cu caiacul, nu mai amâna momentul și aruncă-ți ochii pe calendarul evenimentelor AdventureTime!

*

De ți-a plăcut sau te-a inspirat articolul, un like la pagina de Facebook a blogului e foarte binevenit și te va ține la curent cu următoarele articole.