Castelul de Lut de la Valea Zânelor
A fost o dată ca niciodată…
Oare de câte ori nu mi-au strălucit ochii și-a început inima să-mi bată mai tare când, copil fiind, auzeam acest început ?
Și nu e de mirare, căci “a fost odată ca niciodată” era cheia fermecată care deschidea ușile unui univers locuit de eroi și de prințese, de Feți-Frumoşi și Ilene Cosânzene… dar și de dușmani cu suflete întunecate și zmei fioroși!
Desigur că nu eram doar spectator. De cum începea povestea eram în mijlocul acțiunii, întotdeauna de partea binelui! (așa că multe dintre finalurile fericite ale poveștilor pe care le-ai auzit în copilărie mi se datorează într-o oarecare măsură! :D)
Oare de câte ori nu mi-au strălucit ochii și-a început inima să-mi bată mai tare când, copil fiind, auzeam acest început ?
Și nu e de mirare, căci “a fost odată ca niciodată” era cheia fermecată care deschidea ușile unui univers locuit de eroi și de prințese, de Feți-Frumoşi și Ilene Cosânzene… dar și de dușmani cu suflete întunecate și zmei fioroși!
Desigur că nu eram doar spectator. De cum începea povestea eram în mijlocul acțiunii, întotdeauna de partea binelui! (așa că multe dintre finalurile fericite ale poveștilor pe care le-ai auzit în copilărie mi se datorează într-o oarecare măsură! :D)
Iar multe dintre povești sunt despre eroii care pleacă de acasă și trec prin tot felul de aventuri, una mai periculoasă decât cealaltă.
Despre locul și anii în care eroii poveștilor s-au format, rareori povestitorul ne spune mai mult de câteva cuvinte
Și totuși eroii noștri neînfricați reușesc să învingă toate obstacole care le ies în cale tocmai datorită învățăturilor însușite acasă, în acei ani de formare.
Așadar, chiar dacă nu se vorbește așa mult despre ea, casa eroului joacă un rol foarte important în orice poveste. Când eram mic, imaginația îmi construia pentru eroii de viță nobilă tot felul de castele, mai mari sau nai mici, cu turnuri sau fără, dintr-un fel de piatră sau din altul. Acele construcții fantastice acolo au și rămas… în imaginația mea.
Dar printre iubitorii de povești sunt și spirite cu capacități de materializare și chiar în această toamnă am dat peste transpunerea în realitate a unei viziuni de poveste:
Despre locul și anii în care eroii poveștilor s-au format, rareori povestitorul ne spune mai mult de câteva cuvinte
Și totuși eroii noștri neînfricați reușesc să învingă toate obstacole care le ies în cale tocmai datorită învățăturilor însușite acasă, în acei ani de formare.
Așadar, chiar dacă nu se vorbește așa mult despre ea, casa eroului joacă un rol foarte important în orice poveste. Când eram mic, imaginația îmi construia pentru eroii de viță nobilă tot felul de castele, mai mari sau nai mici, cu turnuri sau fără, dintr-un fel de piatră sau din altul. Acele construcții fantastice acolo au și rămas… în imaginația mea.
Dar printre iubitorii de povești sunt și spirite cu capacități de materializare și chiar în această toamnă am dat peste transpunerea în realitate a unei viziuni de poveste:
Castelul de lut de la Valea Zânelor
Recunosc, e ceva ce n-am mai văzut! E o construcție complet neobișnuită pentru orășeanul din mine, crescut între liniile severe ce definesc volumele tăioase și repetitive ale orașelor comuniste.
Plictiseala combinațiilor de cuburi și paralelipipede din beton și sticlă a orașului este înlocuită aici de volume organice din lut, lemn și piatră, cu linii de demarcație care curg asemenea celor pe care le întâlnim în natură.
Dacă te uiți la conturul acoperișului, așa-i că aduce cu silueta munților?
Imediat ce-am ajuns să privesc îndeaproape Castelul de lut…
… am simțit cum s-a creat o legătură între noi.
Textura pereților…
Textura pereților…
… mi-a adus în memorie pereții de lut ai casei unchiului meu de la țară, pe care l-am ajutat s-o construiască într-una dintre vacanțele de vară. M-au năpădit senzațiile și mirosul lutului umed amestecat cu paie, pe care l-am frământat cu picioarele ca să-l facem potrivit pentru zidurile cu structură de lemn.
Acoperișul din bucăți de lemn întrețesute…
Acoperișul din bucăți de lemn întrețesute…
.
… mi-a purtat gândurile la nopțile de vară dormite în fânăria bunicilor acoperită și ea tot cu șindrilă și la concertul pe care ploaia îl susținea măiastră cu ajutorul lor.
Iar florile care erau răspândite vesel pe și pe lângă Castel…
Iar florile care erau răspândite vesel pe și pe lângă Castel…
.
.
… mi-au purtat gândurile către curtea plină cu flori strălucitoare a mătușii de la țară.
Toate legăturile de care am povestit mai sus m-au făcut să casc gura de uimire când am aflat că ideea acestui Castel fără pereche i-a venit… unei familii de orășeni. Și nu orice fel de orășeni: de-a dreptul bucureșteni!
Pare-se că poveștile familiei Vasile n-au găsit un sol fertil în capitala României așa că în 2014 au investit banii luați pe casa din București în acest proiect de poveste, cu poveste:
… mi-au purtat gândurile către curtea plină cu flori strălucitoare a mătușii de la țară.
Toate legăturile de care am povestit mai sus m-au făcut să casc gura de uimire când am aflat că ideea acestui Castel fără pereche i-a venit… unei familii de orășeni. Și nu orice fel de orășeni: de-a dreptul bucureșteni!
Pare-se că poveștile familiei Vasile n-au găsit un sol fertil în capitala României așa că în 2014 au investit banii luați pe casa din București în acest proiect de poveste, cu poveste:
Acest panou este plasat în singura cameră deschisă pentru vizitare unde poți vedea materialele naturale de construcție:
Iar dacă fotografiile de până acum te-au făcut să crezi că nu prea vine multă lume pe acolo, ei bine… e exact invers:
Turiștii vin puhoi iar dacă vrei imagini doar cu Castelul, trebuie să te înarmezi cu multă răbdare.
Dacă ți-a plăcut ce-ai văzut până acum și te bate gândul unei vizite, cu siguranță te întrebi…
Dacă ți-a plăcut ce-ai văzut până acum și te bate gândul unei vizite, cu siguranță te întrebi…
Unde e acest Castel de basm?
Într-un loc de poveste, desigur! 🙂
E la 40 de kilometri de Sibiu în satul Porumbacu de Sus, la poalele munților Făgăraș, cu un râu cristalin de munte care-i susură prin față, numa’ bun de pus la treabă aparatul de fotografiat:
E la 40 de kilometri de Sibiu în satul Porumbacu de Sus, la poalele munților Făgăraș, cu un râu cristalin de munte care-i susură prin față, numa’ bun de pus la treabă aparatul de fotografiat:
Merită vizita la Castel?
Dacă nu stai ca mine minute în șir așteptând o gaură în fluxul de turiști pentru niște fotografii “curate”, vizita la Castelul de Lut poate să dureze și 10-15 minute.
Asta pentru că în afară de exteriorul din fotografiile de mai sus și camera care poate fi vizitată, poți să te mai urci în cele două turnuri de piatră…
Asta pentru că în afară de exteriorul din fotografiile de mai sus și camera care poate fi vizitată, poți să te mai urci în cele două turnuri de piatră…
.
… și gata cu Castelul!
Prin curte mai sunt plasate strategic câteva locuri cu dedicație foto:
Prin curte mai sunt plasate strategic câteva locuri cu dedicație foto:
Poți să-ți mai lungești vizita dacă te oprești la construcția de lemn din curte unde găsești de cumpărat la prețuri de atracție turistică d-ale gurii, diverse suveniruri și suc cald de mere cu scorțișoară.
Noi ne-am oprit la ultima variantă (opt lei paharul) și-am savurat sucul în acest decor:
Noi ne-am oprit la ultima variantă (opt lei paharul) și-am savurat sucul în acest decor:
Asta-i tot ce are de oferit în acest moment Castelul de Lut, care este încă în construcție.
Panoul de la intrare…
Panoul de la intrare…
.
… te anunță cât este taxa de vizitare și ne spune că atunci când va fi gata te vei putea caza în camere sau apartamente și că vei putea mânca la un restaurant cu un acoperiș ca o pajiște.
Și revin la întrebarea din subtitlu, merită Castelul o vizită dacă e să bați o grămadă de drum pentru el?
Aici fiecare decide pentru el.
Dar dacă ești prin zonă, poți cupla vizita la Castel cu explorarea centrului vechi din Sibiu sau cu o cățărarea pe Transfăgărășan, aflat la doar 20 de minute de mers cu mașina.
Noi am ales ultima variantă iar revederea Transfăgărășanului s-a lăsat cu niște imagini spectaculoase.
Noi am ales ultima variantă iar revederea Transfăgărășanului s-a lăsat cu niște imagini spectaculoase.
La final
Mi-am dorit să ajung acolo de când am văzut prima imagine cu Castelul iar în această toamnă am ajuns să văd cu ochii mei construcția din materiale exclusiv naturale, desprinsă parcă din poveștile cu Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana.
Și chiar dacă fotografiile de pe net nu lasă nimic nou de descoperit, știm cu toții că una e imaginea pe hârtie și altceva e realitatea tridimensională.
Pentru mine a meritat vizita, mai ales că umblă vorba că la finalizarea construcției Castelul va fi deschis pentru vizitare doar celor care sunt cazați acolo.
Călătorii fabuloase îți doresc! 🙂
Pentru mine a meritat vizita, mai ales că umblă vorba că la finalizarea construcției Castelul va fi deschis pentru vizitare doar celor care sunt cazați acolo.
Călătorii fabuloase îți doresc! 🙂
Cat de frumos! Zici ca esti in satul hobbitilor. 🙂
Daaa, și mie mi s-a părut la fel, Jo! 😊 Deși câteodată mi se pare că seamănă și cu o casă a piticilor din Albă ca Zăpada… 😁
Oops, daca ajung vreodata acolo sa fiu atenta la cine-mi ofera mere. 😀
😁😁😁 Așa, așa! Nu strică niciodată nițică prudență în plus! 😁😁😁
Am adaugat si eu de mult destinatia pe lista mea de calatorii, dar n-am ajuns inca.
Așa e și la mine cu multe locuri în care vreau să ajung: intră pe listă și când le vine momentul… le vine! 😁
La fel a fost și cu “Castelul de lut”.
Era pe listă dar nu era musai în plan. Când am ajuns pe Transfăgărășan am dat o tură și pe acolo 😊