Vrei să faci cele mai bune fotografii? E simplu! ;)

Ideea acestui articol mă bântuie de ceva vreme şi iată că a venit momentul să iasă la lumină.

L-am scris aşa cum aş fi vrut eu să-l citesc la începuturile mele într-ale fotografiei.

Pe de altă parte, l-am vrut diferit de articole de genul “10 sfaturi pentru fotografii stratosferice”, care sunt foarte bune de altfel, dar mă lasă dorindu-mi mai mult. Eu prefer să ştiu “de ce” e bine să fac într-un fel şi nu într-altul iar ăsta e motivul pentru care am explicat şi exemplificat din abundenţă.

Dacă articolul ţi se pare lung sau n-ai timp să-l citeşti dintr-o dată, sari direct la porţiunea care te interesează dintre cele de mai jos:

 

– Liberalizarea tehnologică

-Toți o fac dar nu toți sunt pricepuți!

– Cine sunt eu?

– Cui mă adresez?

– Oare ar trebui să cumperi un aparat scump și performant?

– Ce înseamnă să faci o fotografie?

– Geneza unei fotografii

– Subiectul fotografiei sau centrul de interes

– Cum îl pun cel mai bine în valoare?

-Compoziție

– Regula treimilor

– Structuri compoziţionale geometrice

-Tipuri de compoziţie

– Ce vreau să-ţi aduci aminte din cele povestite?

– Nouă recomandări pe repede înainte

– Gândurile de final

 

În ideea că-ţi va fi de folos, îţi doresc o lectură spornică! 🙂

 

*

Trăim într-o lume dominată de imagine.

Gândim în imagini, învăţăm cu imagini, comunicăm folosind imagini.

Şi suntem asaltaţi de imagini! Cinematografe, televizuni, reviste, ziare, Youtube, Vimeo, Facebook, Instagram, Pinterest şi câte altele, aruncă spre noi cu fotografii şi filme ca să ne capteze atenţia, să ne informeze, să ne influenţeze, să ne convingă, să ne manipuleze.

Dar nu suntem doar consumatori de imagine, suntem şi producători, pentru că în ultima perioadă s-a produs…

 

Liberalizarea tehnologică

Evoluţia rapidă a tehnologiei a pus pe rafturile muzeelor echipamentele mari și greoaie de captare de la începuturi și a băgat în buzunarul a miliarde de oameni dispozitive cu capacităţi de înregistrare ultraperformante, disponibile la orice oră din zi şi din noapte.

Câţi dintre noi se gândeau acum câţiva ani că vom avea dispozitive accesibile ca preţ, cu capacităţi de filmare 4K şi mai mult de 20 de megapixeli disponibili pentru fotografie? Şi câţi dintre noi credeam că aceste capabilităţi vor fi în aparate de până-n 200 de grame, cât palma, numite… telefoane mobile?

Da, e incredibil cât de rapid evolueză tehnologia!

Mi-aduc aminte cum în trecutul nu foarte îndepărtat mă juram că niciodată n-o să-mi iau vreun telefon cu cameră foto.

De ce?

Pentru că atunci, camerele de pe telefoane nu erau capabile de aşa ceva:

Telefonul cu care am făcut imaginea de mai sus are o cameră cu 16 megapixeli (dublu faţă de cât avea primul meu DSLR) şi reglaje manuale de aparat foto dedicat!

Da, trăim într-o epocă de aur a imaginii, când captarea şi înregistrarea de fotografii sau filme nu este făcută doar de câţiva iniţiaţi şi pasionaţi. Nu e nevoie să ştii nimic despre tipuri de peliculă, de revelatori, băi de stop şi de fixare şi nu trebuie să intri în camera obscură ca să te împrieteneşti pe întuneric cu aparatul de mărit.

Acum apeşi pe câteva butoane, mai umbli la câteva setări şi… gata fotografia!

Recunosc, nu mă mai simt ca un magician sau ca un alchimist ca atunci când, parcă printr-o vrajă, făceam să se materializeze imaginea pe hârtia foto în baia de revelator. Totuși, câştigul de timp şi flexibilitatea datorate tehnologiei moderne merită cu vârf şi îndesat această lipsă.

Dar dacă acum oricine poate fotografia sau filma oriunde și oricând, asta nu înseamnă și că știu neapărat cum să o facă.

 

Toți o fac dar nu toți sunt pricepuți!

Uită-te, să spunem pe… Facebook!

E plin cu miliarde de imagini care nu “spun” nimic. Sunt convins c-ai văzut și tu d-astea cu grămada, la fel cum știu sigur c-ai văzut și imagini care ţi-au rămas pe retină!

Asta se întâmplă pentru că o “fotografie” e diferită de o “poză”. Ambele apar în urma apăsării butonului declanșator, doar că la ultima declanșarea se produce la întâmplare, fără niciun fel de gând creator în spatele acțiunii. Atunci când cineva investește energie într-o imagine, se vede de la o poștă.

Nu degeaba se spune că fotografia e o artă și se iau premii la concursurile de profil.

Dar până acolo e o cale destul de lungă iar dacă ești la început de drum, poate părea copleșitoare.

Dă-mi voie să te liniștesc: nu e! Doar că trebuie s-o iei treptat.

Dacă tot am ajuns aici, pentru că e important de la cine-ți iei informațiile, poate te întrebi…

 

Cine sunt eu?

De ce ai citi ce povestesc aici și n-ai merge mai degrabă în altă parte?

Păi să-ți spun câte ceva despre mine.

Sunt pasionat de imagine de mic copil și această pasiune m-a dus pe un traseu aparte într-ale învățăturii. In paralel cu Școala Generală am urmat cursurile unei Şcoli de Artă Plastică, am continuat cu un liceu cu profil de artă și-am încheiat apoteotic studiile la Facultatea de Film de la U.N.A.T.C.

N-o să mai repet ce-am spus deja în secțiunea “Despre mine” și poți să vezi fotografiile mele aici pe blog sau pe contul de Instagram.

Dacă aceste date te-au convins că ai de ce să continui, exact așa să facem. 😉

 

Cui mă adresez?

Am gândit acest articol pentru cineva care încearcă pentru prima dată cu degetul “marea” fotografiei sau care s-a apucat serios de această minunată activitate de puțină vreme.

Știu că partea tehnică te poate bulversa tare dacă ești la început. Ăsta-i motivul pentru care eu îți spun:

 

Nu-ți bate capul cu tehnica!

 

Nu e necesar să te gândești la focală, diafragmă, timp de expunere, sensibilitate, balans de alb.

De ce?

Pentru că toate aparatele foto digitale și toate telefoanele au un mod “Auto” de fotografiere, care funcționează foarte bine peste 80% din cazuri.

După mine, la început contează mai mult să înveți să vezi “fotografic” și să știi cum să abordezi o imagine, decât să cunoști perfect toate aspectele tehnice ale fotografiei.

Preocuparea principală trebuie să fie despre compoziție, despre culoare, despre lumină, despre perspectivă, despre toate elementele cu ajutorul cărora poți să comunici vizual un mesaj sau să transmiți o stare.

Nu mă înțelege greșit! Și partea tehnică este importantă dar de la un anumit nivel încolo. La început contează să te joci, să greșești, să-ți pui întrebări și să înveți din greșeli ca să obții imagini care să te facă să vrei să continui.

Iar dacă ți-am spus că nu e cazul să te stresezi prea tare cu partea tehnică, poate te întrebi…

 

Oare ar trebui să cumperi un aparat scump și performant?

Că dacă e și scump și performant, e și cel mai capabil pe “Auto”, așa-i?

Ei bine, părerea mea e că cel mai bun aparat pentru tine, dacă ești începător, este…  cel pe care-l ai! Chiar dacă e doar camera telefonului mobil.

Decât să mergi și să bagi mii de lei în aparatură foto pe care o folosești o lună și apoi o uiți într-un colț de dulap, eu te sfătuiesc s-o iei treptat și să faci fotografii cu ce ai la îndemână. Abia atunci când ești convins că vrei mai mult de la fotografie e momentul să bagi niște bani în scule.

Și acum, c-am lămurit-o cu tehnica, hai să vorbim nițel despre…

 

Ce înseamnă să faci o fotografie?

Mintea caută tot timpul să găsească pentru noi un sens în lumea exterioară, să ordoneze lucrurile și întâmplările după un fir logic.

La fel face și atunci când ochii îi transmit spre analiză o imagine: caută să înțeleagă semnificația elementelor care o “construiesc”, să descifreze legătura dintre ele. Noi, în calitate de creatori de imagine, ar trebui să-i ușurăm sarcina, să decupăm din lumea exterioară o bucată care să capete un înțeles propriu, de sine stătător.

Pentru că în fața camerei e o abundență de elemente, provocarea fotografiei e să lași în afara cadrului tot ce nu-i semnificativ, ce nu contribuie cu ceva la imaginea pe care vrei s-o captezi.

Uite și un exemplu:

Dacă a doua imagine îți place mai mult, e foarte tare: suntem pe aceeași lungime de undă! 🙂

Spre deosebire de prima, la care țărmul și apa te distrag de la subiect, a doua nu are nimic în plus, nimic în minus. Și-am obținut-o foarte simplu, coborând aparatul vreo 50 de centimetri mai jos. Bine, şi după o aşteptare de câteva ore. 😀

*

O altă provocare este privitul lumii cu gândul la fotografie, imaginându-ți o ramă în jurul a ceea ce te-a atras.

Ți s-a întâmplat să mergi pe undeva, să vezi ceva foarte frumos, să faci o fotografie doar ca să-ți dai seama că e un mare fâs și n-ai prins nimic din ce te-a impresionat?

Am pățit-o și eu, desigur! 😀

De ce?

Pentru că noi vedem lumea cu doi ochi. Avem aşa numita vedere stereoscopică care ne permite să percepem adâncimea spațiului. Câmpul nostru vizual total e de aproximativ 200 de grade pe orizontală și 135 pe verticală, pe când majoritatea aparatelor de fotografiat sau a camerelor de filmat obișnuite sunt monoculare  (au un singur obiectiv) și înregistrează imaginea pe o suprafață plană, cu doar două dimensiuni, dreptunghiulară.

Nu mai spun că distanța focală a ochiului e fixă pe când obiectivele pot avea focale care dau unghiuri de cuprindere mai mari sau mai înguste, fapt care afectează  relațiile spațiale dintre obiecte în perspectivă.

Același punct de stație, două focale diferite. Ca să-ți faci o idee că aparatele foto pot “vedea” altfel decât noi.  Dar deja intru în detalii prea complicate pentru această introducere.

E suficient să reții că fotografia cere o abordare specifică care presupune decuparea și interpretarea realității văzute cu cei doi ochi.

Să spunem că mai jos e tot ce văd eu în câmpul vizual.

De aici eu pot să-mi aleg mai multe bucăți de realitate semnificative pentru mine:

Toate sunt facute din același loc și fiecare e o lume în sine.

Pentru început ți-aș recomanda un exercițiu de imaginație: privește lumea din jurul tău punând-o mental în rame dreptunghiulare și evaluează-o din punct de vedere fotografic. Apoi chiar apasă pe declanșator și vezi dacă imaginea mentală corespunde cu ce-ai înregistrat.

S-ar putea să fie ușor dificil la început dar la un moment dat o s-o faci fără să te mai gândești.

Totuși, până să apeși pe declanșator, chiar dacă lucrezi cu aparatul foto complet  pe automat, trebuie să iei tu niște decizii.

Așadar, care este…

 

Geneza unei fotografii

Dacă titlul articolului te-a făcut să crezi că o să-ți dau niște formule matematice cu ajutorul cărora să poți face fotografiile perfect, o să te dezamăgesc: n-am aşa ceva. Și nici nu cred că există sau vor exista vreodată!

Sunt mulți factori și multe decizii care construiesc o fotografie. Dacă trimiți doi oameni, cu același tip de aparat, în același loc, s-ar putea să ai surpriza ca nici măcar o fotografie de la unul să nu semene cu ce a captat celălalt.

De ce?

Pentru că fotografia este eminamente subiectivă. Începe mai întâi înăuntrul nostru și fiecare dintre noi avem pasiuni și preferințe, nu obligatoriu aceleași.

De exemplu mie-mi place foarte mult să merg în natură și să fotografiez peisaje. Ție s-ar putea să-ți placă altceva: fotografia de stradă sau de acțiune, fotografia de portret sau poate cea de arhitectură.

Indiferent de ce ne face să scoatem aparatul de fotografiat, orice imagine ar trebui să apară din raspunsurile la două întrebări:

 

1. Care este subiectul fotografiei? (centrul de interes)

 

2. Cum îl pun cel mai bine în valoare?

 

Să le luăm pe rând:

 

Subiectul fotografiei sau centrul de interes

E foarte important să știi ce te interesează atunci când faci o fotografie, ce vrei să scoți în evidență.

De ce e important?

Dacă atunci când vorbești e bine s-o faci limpede ca să te înțeleagă interlocutorul și în cazul fotografiei e important să comunici cu claritate mesajul și să organizezi elementele plastice care-ți compun imaginea (linii, forme, culori, lumină) în aşa fel încât să “vorbească” răspicat despre subiectul pe care vrei să-l pui în evidență.

Hai sa ne uităm la o imagine:

Arată foarte interesant, așa-i?

Dar… care-i subiectul acestei imagini?

La o primă vedere, ar putea fi omul. Dar e plasat prea în marginea imaginii, deci nu e foarte important.

Atunci, să fie pieile puse la uscat? E adevărat că ocupă un spațiu ușor mai mare dar Roxana nu a pus totuși accentul pe ele.

Atunci e clar: subiectul e… aleea!

Uraaa, l-am găsit!

Doar că… e elementul cel mai puțin interesant din imagine, vizual vorbind.

De asta e foarte important să știi despre ce vrei să fie fotografia pe care o faci. Știind care-i subiectul,  ai la dispoziție mai multe mijloace ca să rezolvi următoarea întrebare:

 

Cum îl pun cel mai bine în valoare?

Centrul tău de interes ar putea fi în zona cu cel mai mare contrast:

*

 

Subiectul fotografiei ar putea fi “îmbrăcat” în cele mai saturate culori:

 

*

Centrul de interes ar putea ocupa o porțiune mare din cadru:

*

Poți să folosești capacitățile tehnice ale aparatului ca să ai doar ce te interesează în zona de claritate:

*

Liniile din imagine ar putea conduce privirea către centrul tău de interes:

 

*

Lumina cea mai multă ar putea scoate în evidență subiectul fotografiei tale:

*

Zona cea mai aglomerată ar putea fi locul subiectului tău:

*

Desigur că exemplele date nu acoperă toate situațiile, mai ales că poți să le folosești liniștit și-n diverse combinații, cum se şi întâmplă în multe dintre imaginile de mai sus . Ideea era… să-ți faci o idee! 😉

Și acum, că ți-ai făcut ideea despre cum ai putea evidenția ce te interesează într-o fotografie, ia să vedem cum plasezi semnificativ subiectul în interiorul cadrului fotografic.

Așa ajungem la…

 

Compoziție

Ce-o fi compoziţia asta? Că pare să aibă legătură cu muzica sau cu ingrediente amestecate pentru un blat de prăjitură…

Încercăm o definiție?

 

Compoziția este modalitatea organizării elementelor de limbaj plastic (puncte, linii, forme, culori, tonuri ş.a într-un ansamblu omogen, echilibrat, capabil să transmită privitorului emoția și mesajul autorului.

 

Te-ai lămurit… buştean, așa-i? 😀

Hai s-o luăm altfel.

Ştii de ce-a apărut compoziţia?

Pentru că plasarea permanentă a subiectului în centrul cadrului devine plictisitoare la un moment dat! 😀

Atunci când faci o fotografie, e  foarte util să faci abstracție de partea figurativă. Adică e bine să privești oamenii, copacii, mașinile, tufele etc. care ți se înfățișează în fața obiectivului ca suprafețe, tonuri, culori ca să-ți fie mai ușor să le “distribui” în cadru.

Când faci asta, ajungi să-ți dai seama că nu numai “plinul” dintr-o imagine e important, ci și “golul”, adică fundalul sau ce se află în spatele subiectului tău.

De cele mai multe ori îți vei dori o imagine echilibrată, cu elementele distribuite armonios pe toată suprafața cadrului.

Pentru asta ai putea să-ți închipui că bați un cui exact în centrul imaginii. Atunci când faci o fotografie, evaluează elementele din cele două jumătăți orizontale și vezi daca imaginea s-ar înclina intr-o parte sau alta. Dacă vrei o imagine echilibrată, înclinarea n-ar trebui să se întâmple. Că doar d-aia e “echilibrată”, corect? 😉

Bneînțeles că n-o să stai să măsori cu rigla elementele dintr-o parte ca să le compari cu măsurătorile din partea cealaltă. E vorba de o echilibrare vizuală în care, de exemplu, poți să echilibrezi o culoare saturată a unei suprafețe mai mici dintr-o parte, cu o culoare nu chiar așa de saturată, dar care ocupă o suprafață mai mare din partea cealaltă.

Ce spui, e echilibrat în partea stângă roşul saturat al bicicletei? 🙂

Pe de altă parte, din motive expresive, s-ar putea să-ți dorești o imagine neechilibrată:

Este o soluție creativă cât se poate de valabilă dacă te ajută să exprimi ce ai nevoie, cum ar fi o situație de tensiune, de dezechilibru.

*

Am tot vorbit de centru de interes, de elemente de limbaj plastic, de relaţia care-ar trebui să fie între plin şi gol dar… n-am spus exact cum să le plasezi în cadru, aşa-i?

Ajung şi acolo. Ia priveşte niţel imaginea de mai jos:

Dacă-ai mai văzut cele două perechi de linii verticale şi orizontale care împart ecranul în nouă părţi egale pe ecranul pe ecranul vreunui aparat sau telefon şi te-ai întrebat la ce folosesc, acum vei afla răspunsul. 🙂

Se numeşte…

 

Regula treimilor

Este printre cele mai folosite reguli în fotografie.

Cele patru linii împart cadrul pe treimi, atât vertical cât şi orizontal. Se numesc “linii de forţă” iar la intersecţiilor lor apar aşa numitele “puncte de forţă”.

Atunci când îţi plasezi elementele importante din compoziţie de-a lungul acestor linii şi puncte, creezi o imagine organică şi naturală, cu mai multă tensiune şi energie, mai interesantă vizual decât una compusă pe centru.

De ce e atât de folosită această regulă?

Pentru că este o aproximare practică a “secţiunii de aur”, care ne ajută să creăm şi să apreciem frumuseţea prin proporţii şi armonie. A fost descoperită şi folosită de artişti din timpuri imemoriale (piramide, Partenonul, Capela Sixtina a lui Michelangelo etc.). E prezentă peste tot în natură, inclusiv în proporţiile dintre elementele corpului nostru, iar acesta-i motivul pentru care preferăm subconştient tot ce include această proporţie.

Şi poate acum te întrebi de ce-ai alege o linie sau un punct de forţă şi nu altul.

În afară de considerentele estetice ai putea avea şi nişte motive de semnificaţie, pentru că laturile cadrului au anumite asocieri.

 

Oricât de ciudat ar părea, această asociere ni se trage de la cum citim: începem din stânga sus şi mergem către dreapta, rând cu rând, până terminăm în dreapta jos.

În imaginea de mai jos, de exemplu, plasarea bărcii în partea stângă ar putea sugera un început de călătorie.

Hai să ne uităm şi la varianta asta:

Plasarea compoziţională a bărcii te-ar putea duce cu gândul că voiajul se apropie de sfârşit.

*

Acum poate vrei să mă întrebi dacă regula treimilor încheie discuţia despre compoziţie.

Nici pe departe!

Când organizezi o imagine, ai putea să foloseşti şi…

 

Structuri compoziţionale geometrice

Asta înseamană că-ţi compui imaginea după o formă geometrică de bază iar semnificaţiile şi mesajul transmis sunt asociate acestei forme.

De exemplu, o compoziţie în triunghi cu vârful în sus ar putea exprima stabilitate, soliditate:

*

Compoziţia în spirală exprimă dinamism şi e potrivită unor subiecte dinamice.

 

*

 Compoziţia circulară te poate duce cu gândul la perfecţiunea cercului şi poate avea semnificaţii simbolice puternice.

Dacă imaginea de mai sus te face să crezi că-s vreun sfânt, ei bine… chiar aşa e! Dar e cu valabilitate limitată: doar atunci când dorm! 😉

*

Compoziţia pe diagonală exprimă spaţialitate şi dinamism şi se potriveşte unor subiecte care exprimă mişcare.

Aşa-i că urcă din greu? 😀

*

Compoziţia pe registre orizontale/verticale sau cu elemente înscrise compoziţional într-un pătrat sau dreptunghi, exprimă stabilitate, echilibru şi se potriveşte pentru subiecte statice.

*

În funcţie de numărul de centre de interes şi modul de organizare al elementelor în cadru, putem vorbi de mai multe…

 

Tipuri de compoziţie

Compoziţia închisă este organizată astfel încât toate elementele plastice ale imaginii (linii, puncte, forme, culori) sunt orientate spre interiorul cadrului. Toate elementele se îndreaptă spre acelaşi centru de interes, spre un scop comun.

Poate fi o compoziţie simetrică sau cu simetrie relativa. Simetria accentuează caracterul de compozitie închisa.

Compoziţia deschisă are mai multe centre de interes care direcţionează privirea în exteriorul fotografiei.

Acţiunea, liniile, formele, valorile, culorile, ies din limitele spaţiului plastic. Ele se continuă în afară, în orice direcţie şi pot crea impresia că sunt un detaliu dintr-un ansamblu.

Dacă elementele de limbaj plastic sunt ordonate pe trasee orizontale sau verticale, iar culorile,apropiate valoric, rămân în acelaşi plan, avem o compoziţie statică.

  

Spre deosebire de aceasta, la compoziţia dinamică elementele sunt puse pe diagonale ascendente sau descendente, iar culorile contrastante accetuează efectul dinamic si spaţial.

*

Şi-acum, că tot ţi-am făcut capul mare cu reguli, reguluţe şi reguliţe, vreau să ştii ce-a spus celebrul fotograf Ansel Adams: 

 

“…nu exista reguli de compoziţie în fotografie, există doar fotografii bune”

 

Sunt convins c-ai auzit de neumărate ori că “regulile sunt făcute ca să fie încălcate”. Dar ca să le încalci cât se poate de bine, mai întâi trebuie să le ştii, nu-i aşa? 😀

Vor fi momente în care compoziţiile atipice îşi vor face loc în creaţiile tale, cum şi-au făcut şi-ntr-ale mele:

Dacă ele vor fi majoritare în creaţia ta, depinde doar de tine şi gusturile tale. Iar dacă se întâmplă să ai momente mai puţin inspirate, întotdeauna vei avea plasa de salvare a regulilor de care ţi-am vorbit.

Oricum, aceste reguli nu sunt nişte instrucţiuni bătute în cuie, pe care să le urmezi pas cu pas în orice situaţie.

Nu!

Fiecare fotografie are nevoie de tratament personalizat şi, de multe ori, un anume subiect “cere” o anume abordare şi tip de compoziţie. Atunci, treaba ta e să stai şi să “asculţi” cuminte, că bine vei face! 😉

*

Chiar dacă am tot povestit până acum, n-am reuşit să epuizez tot ce aveam de spus despre acest domeniu minunat al fotografiei. N-am vorbit despre lumină, nici despre culoare sau unghiulaţie, nici despre perspectivă, iar despre aspectele tehnice… nici n-a fost vorba! 😀

Şi e bine aşa, că oricum e multă informaţie şi mai trebuie să rămână subiecte de discuţie şi pentru (eventuale) articole viitoare. 😉

 

Ce vreau să-ţi aduci aminte din cele povestite?

 

-Să ştii care ţi-e subiectul ca să-l poţi evidenţia prin mijloacele plastice specifice

 

-Să-ţi plasezi subiectul în cadru după criterii estetice şi semnificante folosind regula treimilor, a structurilor geometrice sau… a propriei inspiraţii! 😉

 

Iar pentru că n-am reuşit să vorbesc despre tot şi pentru că s-ar putea să ai nevoie, iată şi…

 

Nouă recomandări fotografice pe repede înainte:

–Când dai peste un loc sau o situaţie cu potenţial fotografic, DECLANŞEAZĂ DE MAI MULTE ORI!

Nu ştii niciodată cum îţi “fuge” punctul de focus şi-ţi iese imaginea neclară sau poate taman la declanşare se hotărăşte vreo insectă să scoată limba la obiectiv. Crede-mă, nu vrei să te oftici acasă c-ai fost zgârcit cu apăsatul pe buton!

 

– Realizează vreo două-trei variante compoziţionale şi pe lat şi pe înalt!

Că doar e bine să ai de unde să alegi, corect? 😉

 

–Atunci când ai personaje în cadru, lasă mai mult spaţiu în direcţia privirii.

 

–Când “tai” oamenii din fotografie cu marginile cadrului, execută “tăietura” deasupra sau dedesubtul încheiturilor şi nu exact pe încheieturi.

 

–Dacă te interesează să prinzi o mişcare expresivă, pune-ţi aparatul pe modul “rafală”, ca să înregistreze mai multe imagini succesive cu viteză mare, la o singură apăsare de buton. E foarte uşor să-ţi alegi după aia imaginea cu mişcarea cea mai spectaculoasă.

 

–Atunci când fotografiezi oameni, uită-te cu atenţie şi la fundalul pe care-i plasezi. S-ar putea să nu-ţi doreşti să le iasă din cap stâlpi, flori, semne de circulaţie etc.

 

–Pentru că fotografia se desfăşoară în plan, e indicat să creezi iluzia adâncimii de câte ori poţi, folosind toate tipurile de perspectivă

 

-Nu-ţi plasa subiectul la marginile cadrului

 

–Dacă fotografia e treabă serioasă pentru tine şi ai posibilitatea, trage şi în format .RAW pe lângă .JPEG, chiar dacă n-ai de gând sau nu ştii să procesezi imaginea la momentul respectiv. RAW-ul conţine toată informaţia captată de senzor la fotografiere şi ai posibilităţi de prelucrare la care formatul .JPEG nici nu visează.

 

Şi… gataaa! Am ajuns la…

 

Gândurile de final

E adevărat că fotografia este un domeniu în care trebuie să investeşti timp şi poţi investi şi-o grămadă de bani. Dar în momentul în care te prinde, merită cu vârf şi îndesat pentru satisfacţiile pe care ţi le oferă. Cu ajutorul ei construieşti în lume o lumea ta şi s-ar putea să ai surpriza că… place şi altora!

Mulţi apasă pe declanşator dar majoritatea o fac fără prea multe gânduri în spatele butonului. Pozari!

Apăsatul pe buton ar trebui să fie ultima decizie din şirul de decizii creative şi nu o acţiune la întâmplare. Iar cei care iau aceste decizii sunt fotografi!

Ca fotograf, eu caut cel puţin un element special în fiecare imagine pe care o fac: vreo compoziţie interesantă, o lumină specială, poate o combinaţie cromatică inedită sau vreo expresie neobişnuită. La fel îţi recomand şi ţie pentru că asta îţi va face imaginile să iasă în evidenţă.

Nu-mi dau seama cât de bine m-am făcut înţeles dar sper ca toate informaţiile de mai sus să-ţi fie utile.

Mi-ar fi de folos dacă-ai lăsa un comentariu cu părerile tale despre articol, şi ca să-mi dau seama dacă te-a ajutat în vreun fel şi dacă e cazul să continui cu alte articole despre acest minunat domeniu.

Fotografii fabuloase îţi doresc! 🙂