Nikon 1 AW1: rezistent la aventură!

Îmi place tare să călătoresc şi nu plec niciodată în peregrinările mele fără să fiu însoţit de cel puţin un aparat foto.

Unele dintre călătoriile mele sunt mai aventuroase decât altele iar aventurile presupun de multe ori condiţii solicitante. Praful, temperaturile extreme, apa pe care nu ţi-o doreşti pe lângă circuitele electronice sensibile, toate astea vin de multe ori la pachet cu aventura şi nu orice aparat de fotografiat poate să le facă faţă.

Dar sunt unele care pot!

Ai auzit de “waterproof”, “shockproof”, “dustproof”, “freezeproof”? Ei, acestea desemnează nişte aparate rezistente la apă, la şocuri, la praf şi la îngheţ şi, în general, acestea sunt dotate cu senzori mici şi au dimensiuni compacte.

Ei bine, Nikon a reuşit să spargă limitele acestei clase de aparate.

Dă-mi voie să ţi-l prezint pe Nikon 1 AW1:

-Se laudă cu unul dintre cei mai mari senzori din categoria aparatelor “orice-proof”: 1 inch (13.2 mm x  8.8 mm) și are 14.2 megapixeli.

-Rezistă în apă la adâncimi de până la 15 metri, poţi să-l scapi liniştit de la doi metri înălţime şi poate surprinde fotografii spectaculoase la temperaturi de la +40 la -10 grade Celsius.

-Pe lângă că e gândit ca un tanc, mai e şi rapid: fotografiază cu până la 60 de cadre/secundă.

Uau! Aşa, cu siguranţă n-o să mai ratezi vreodată cea mai spectaculoasă fotografie dintr-o mişcare pe care abia o percepi cu ochiul liber!

-Pentru că aventura e numele lui mic, este dotat cu GPS, altimetru şi busolă electronică.

-Colac peste pupăză, are şi… obiective interschimbabile!

Da, e singurul aparat rezistent nativ la toate vicisitudinile, căruia poţi să-i schimbi obiectivele!

Pam-pam!

Aparatul este compatibil cu toate obiectivele din seria “1” de la Nikon, dar numai două sunt construite special pentru el şi doar cu ele sunt valabile caracteristicile de rezistenţă enumerate mai sus: NIKKOR AW 11-27.5mm f/3.5-5.6 şi NIKKOR AW 10 mm f/2.8.

*

Aşadar, pe hârtie, pare un aparat numai bun pentru călătorii, de luat la mare sau la munte, de scufundat prin apele râurilor sau a mării, vara sau iarna.

Dar ştim cu toţii cum e cu socoteală de acasă şi cu cea de la târg, aşa că hai să vedem cum se comportă aparatul pus faţă în faţă cu realitatea crudă.

Graţie domnului Mihai Olaru de la Skin Media am avut aparatul lângă mine timp de patru zile, cât am bântuit cu caiacul prin Delta Dunării, alături de Cosma și Mădălina de la “AdventureTime”

Și-o să-ți spun cum s-a comportat cu atâta apă pe lângă el! 🙂

 

Construcţie şi ergonomie

Fiind un aparat mirrorless, e sub dimensiunile şi greutatea unui DSLR. Corpul are 313 grame şi cu zoom-ul 11-27.5 pe care l-am avut eu, greutatea ajunge la 495 de grame.

Mai sus asociam aparatul cu un tanc. Şi nu degeaba: şi corpul şi obiectivul sunt robosute, construite solid, cu metal şi policarbonat ţeapăn.

Se simte bine în mână: semicilindrul de metal texturat din faţă şi dreptunghiul cauciucat de pe spate te ajută la o priză fără probleme. Totuşi, având în vedere condiţiile vitrege în care poate ajunge și posibila folosire cu mănuși, mi-ar fi plăcut şi mai mult un grip profilat ergonomic.

Foarte interesant mi se pare faptul că aparatul are numai butoane și nicio rotiță pentru control.

Toate comenzile pe care le dai, le faci prin apasare. Nu știu exact de ce dar bănuiesc că așa au putut etanşa inginerii japonezi mai eficient corpul aparatului.

Acestă alegere înseamnă și că nu există nici o rotiță ca să poți schimba rapid modurile de fotografiere. Așa că, dacă vrei să schimbi modul complet automat cu modurile creative de video sau cele de foto (M , A , S sau P) trebuie să intri și să sapi nițel prin meniu.

Iar săpături trebuie să faci și ca să schimbi sensibilitatea (ISO) sau balansul de alb (WB). Recunosc: mie personal mi-ar fi plăcut să le am undeva mai la îndemână.

Altfel butoanele sunt bine gândite, suficient de mari și spațiate.

Cred că pentru originalitate, modificarea parametrilor de captură ai imaginii în modurile creative se face altfel decât la alte aparate, de la cele două  butoane din partea de sus.

Tot spre deosebire de restul lumii, Nikon-ul 1 AW1 are o funcție care mi-a plăcut tare. E perfectă pentru folosirea aparatului cu o singură mână și e accesată de la un buton dedicat, “Action button”:

La apăsarea acestuia, intri în ecranul de mai jos:

Prin inclinarea aparatului stânga sau dreapta, săgeata din imagine selectează rapid modul de care ai nevoie. Mai mult decât atât, această functie poate fi folosită și la vizualizarea imaginilor, pentru ștergere, de exemplu.

Pentru că e un aparat rezistent la apă și la praf, compartimentele cu bateria, cardul SD, mufele miniHDMI și miniUSB, sunt protejate cu garnituri de cauciuc și închizători duble.

Mai găsim un inel de cauciuc în partea din față a lentilei iar baioneta de prindere a obiectivului are și ea garnitură de cauciuc.

Ca meniul să fie complet, există și un blitz “pop-up” care, ghici ce? Este și el rezistent la apă!

Controlul parametrilor de fotografiere și vizualizarea imaginilor se fac exclusiv pe LCD-ul de 3 inch care are o rezoluție de 921 de mii de pixeli. Ecranul e clar, precis și fluid și își modifică luminozitatea în funcție de lumina ambientală.

 

Obiectivul

Pentru test, aparatul a venit dotat cu zoom-ul NIKKOR AW 11-27.5mm f/3.5-5.6. Diafragma are valori obişnuite pentru multe obiective de kit cu transfocator şi e mai mult decât suficientă pentru aventurile în aer liber şi rezonabilă pentru fotografia în interior.

Dacă ne luăm după distanţa focală a obiectivului, am putea spune că avem un supergrandangular, aşa-i?!

Ei bine, nu avem!

Pentru că senzorul e de format mic, focala echivalentă pentru 35 de mm este de 30-74 mm. Adică ai şi-n pic de larg şi-un niţel tele, fără vreun exces în nicio parte.

În practică, o imagine la 11 mm arată ca mai jos:

Cu obiectivul pe 27.5 e aşa:

Pentru un obiectiv zoom claritatea imaginilor este foarte bună, cu colţurile uşor mai moi pe partea de grandangular.

Dacă mai sus am spus că pe aparat putem să punem toate celelalte obiective de la seria “1” de la Nikon, inversul nu e deloc valabil: obiectivele dedicate pentru AW1 nu merg pe niciun alt aparat din cauza “fustiţei” metalice care trebuie să acopere inelul de cauciuc de lângă baionetă.

Şi trebuie să spun că nici unul dintre cele două obiective dedicate n-are stabilizator.

 

Calitatea imaginii – Fotografie

Ca orice aparat cu pretenţii, Nikon 1 AW1 poate pune pe card imaginile atât în format JPEG cât şi în formatul RAW (cu 12 biţi adâncime de culoare, pentru cei care vor să scoată tot ce se poate dintr-o imagine).

De cele mai multe ori, imaginile captate redau culorile excelent, cu un contrast foarte bun şi cu surprinzător de multe detalii în zonele de umbră sau de supraexpunere. Multe fotografii pot fi folosite direct în formatul JPEG, fără vreo nevoie de prelucrare.

Alte imagini sunt mai pretenţioase şi mai necesită ajustări ulterioare.

Senzorul Lui Nikon 1AW1 îşi pune pixelii la treabă între 160 şi 6400 ISO. Zgomotul pe imagine este la un nivel rezonabil până la 800 de ISO, ba chiar şi la 1600. La 3200 şi la 6400 de ISO, zgomotul se accentuează puternic dar pot fi folosite în caz de nevoie.

 

Calitatea imaginii – Video

Rezoluţia maxima de înregistrare la filmări este de 1920×1080 de pixeli (full HD) la 60 de cadre/secundă întreţesut sau 30 cadre/secundă progresiv.

Ca şi la fotografie, aparatul se descurcă excelent cu claritatea, contrastul şi redarea culorilor.

Are şi funcţie de “slow motion” dar din păcate la rezoluţii mici: 640 x 240 pixeli la 400 cadre pe secundă sau la 320 x 120 pixeli cu 1200 cadre pe secundă.

 

Performanţă

Nikon 1 AW1 are un sistem hibrid de autofocus, cu detecţie de fază şi de contrast, care lucrează pe 135 de zone. N-are probleme cu urmărirea subiectelor în mişcare şi, pe lângă modurile deja consacrate de autofocus ( Single, Continous, Auto select) are şi modul “face priority”. Şi da, chiar funcţionează: când are vreo faţă în cadru, îşi face automat claritatea pe ea!

Camera este dotată cu procesorul de imagine EXPEED 3A, optimizat special pentru camerele din seria “1” de la Nikon.

Îţi spune ceva procesorul ăsta de imagine?

Ei bine, nici mie nu mi-a spus nimic până când am aflat ce face. De exemplu, dacă filmezi şi vezi ceva care-ţi face să strălucească ochii de fotograf, nici o problemă: apeşi pe declanşatorul foto şi… ai capturat fotografia fără să opreşti filmarea!

Da, procesorul de imagine poate să facă asta!

Şi tot pentru că-i foarte capabil, poate să tragă rafale de fotografii cu 15 imagini pe secundă cu auto-focus. Cu focusul blocat, poate fotografia cu 60 de imagini pe secundă şi aşa vei putea surprinde orice mişcare, oricât de rapidă, în fotografii de 14 megapixeli.

 

Funcţii speciale

Chiar dacă producătorul spune că e “shockproof”, recunosc că nu mi-a trecut prin cap să-l iau şi să dau cu el de pământ de la doi metri, ca să văd dacă e sau nu e rezistent.

“Freezeproof”-ul n-am avut unde să-l încerc în Deltă şi nici n-am încăput în vreun frigider ca să testez expres această funcţie.

Dar la câtă apă are Delta Dunării, “waterproof”-ul am putut să-l testez din plin.

Mi-a plăcut foarte tare obiectivul cu diametru mare pentru că e mult mai uşor să obţii imagini parţial în apă, parţial în aer. La compactul meu subacvatic e mult mai greu să fac asta din cauza lentilei frontale mult mai mici.

Slow View – pentru fracţiunea de secundă perfectă

Activarea acestei funcţii îţi permite să surprinzi momentul perfect dintr-o acţiune la care ţi-e greu să-ţi dai seama exact când e cel mai bine să declanşezi. În momentul în care camera a focalizat, stochează în buffer 20 de imagini şi le rulează în buclă la o viteză de cinci ori mai mică cu butonul de declanşare apăsat pe jumătate. Când imagine cea mai spectaculoasă este afişată, o salvezi pe card apăsând declanşatorul până la capăt.

Smart Photo Selector – pentru selecţia automată a celei mai bune imagini

Când declanşatorul este apăsat, camera stochează în buffer 20 de imagini începând înainte de declanşare şi terminându-se după aceasta. Apoi elimină imaginile neclare sau cu subiectul în afara cadrului şi-o păstrează pe cea mai bună. Poţi să alegi să păstrezi încă patru imagini pe lângă aceasta.

GPS-ul cu care-i dotată camera adaugă automat locaţia geografică la fotografii iar pentru călătorul pasionat e o funcţie bine venită. Adică dacă-ţi convine s-o activezi, că în momentul în care faci asta, electronii din baterie capătă aripi şi-ţi părăsesc bateria de parcă-ar fi băut RedBull.

 

Bateria

Nikon spune că bateria cu care vine aparatul te ţine cam 220 de imagini. Şi cam aşa şi e. Dar, dacă porneşti GPS-ul, curentul se termină mult mai repede, după cum spuneam mai sus.

O poţi încarca doar cu încărcătorul dedicat şi asta poate pune probleme câteodată.

Eu am plecat în Deltă cu trei acumulatori externi care sunt minunaţi dar… nu mi-au folosit cu nimic în ceea ce priveşte acest Nikon.

De ce?

Pentru că nu se încarcă şi prin USB, cum se întâmplă la alte aparate. Dacă n-ai priză, dai mărunt din buze.

Eu am avut noroc că domnul Ştefan Ştefănescu de la care am luat aparatul a putut să-mi mai dea doi acumulatori suplimentari, căci altfel o singură baterie m-ar fi ţinut maximum două zile prin Deltă.

Aşadar, dacă aparatul îţi face cu ochiul, când îl cumperi, ia-ţi şi-o a doua baterie, că nu se ştie când ai nevoie.

 

Concluzie

Nikon 1 AW1 nu e numai un aparat saturat de tehnologie ci şi unul rezistent la diverse condiţii vitrege.

În cele patru zile petrecute în caiac l-am ţinut tot timpul la îndemână iar asta a însemnat că, din când în când, inevitabil a ajuns apă pe el de la vâslit. Şi e mare lucru să nu-ţi pese, pentru că ştii că rezistă. A rezistat şi la câteva rostogoliri prin caiac fără vreo urmă iar când s-a murdărit de mâl, după o clăteală rapidă cu apă curată era ca nou.

Mi-a plăcut tare şi că e pregătit să capteze rapid acţiunea: în două-trei secunde porneşte şi-a înregistrat şi prima imagine.

Nu e aparatul foto perfect cum, de altfel, niciun aparat nu e.  Dar e partenerul (aproape) perfect pentru călătorii pasionaţi, care nu vor să se poarte cu mănuşi cu partenerul care le păstrează amintirile.

Când ajunge pe mâinile tale acest aparat, să ai mare grijă atunci când umbli la locurile cu garniturile de cauciuc. Domnul Ştefănescu a fost foarte amabil când mi l-a dat şi mi-a atras atenţia că, dacă intră puţin praf sau nisip la garnituri, se pierde etanşeitatea şi nu-şi doreşte nimeni asta. E bine să ai grijă unde schimbi cardul sau bateria şi să verifici de două-trei ori înainte să închizi o dată. Şi încă o dată, că are zăvor dublu! 😉

Iar dacă vrei să afli şi mai multe decât ţi-am spus eu despre aparat, îl găseşti AICI.

 

Ce mi-a plăcut:

-Rezistent la apă, la praf, la şocuri şi la îngheţ

-Calitatea imaginii foto şi video

-Răspunde rapid la comenzi

-Construcţie solidă

-“Action button” pentru utilizarea cu o singură mână

 

Ce mi-aş fi dorit:

-Adăugarea unei rotiţe pentru selecţia rapidă a modurilor foto şi video

-Accesarea mai simplă a funcţiilor de ISO şi WB

-Posibiliteatea încărcării prin portul USB

-Ecran tactil şi (eventual) rabatabil

-Gripul mai proeminent şi ergonomic

-Obiectiv cu stabilizare