Mișcarea și cuțitul

Lumea în care evoluăm zi de zi e o creație covârșitor artificială, plăsmuită de om ca să-și facă viața cât mai ușoră. Muncile care se întâmplă cu efort fizic în aer liber sau in interior sunt mult mai puține acum decât erau în erele mai primitive ale istoriei noastre.

Foarte multe dintre activitățile  moderne presupun statul pe scaun la birou,  în mașină sau aiurea, iar corpul uman n-a fost “desenat” să exceleze la asta. Iar combinația scaunului  cu abuzul  de mâncare și sedentarismul e de-a dreptul explozivă. Desigur, pentru sănătate!

Ia să văd, e cineva care n-a avut dureri de spate niciodată în viața lui?

Orice doctor îți va spune, dacă-l întrebi, că cea mai afectată de “rețeta” de mai sus e coloana vertebrală.

Deși munca mea nu e sedentară, mie îmi place principiul “mai bine previi decât să vindeci” și fac mișcare destul de susținut, majoritar cu bicla sau înotul.

Iarna, deoarece și pentru că zăpadă, bicla stă mai mult prin casă și proprietarul ei face vizite pe la bazin.

Azi, la capătul unei lungimi, am dat nas în nas pe marginea bazinului cu o foaie de hârtie care arăta ca lista cu sumele pentru întreținere de la mine de pe scară. La o privire mai atentă, am văzut că era într-adevăr pentru întreținere, doar că era vorba de cea fizică, căci toate sumele se terminau în metri. Cum mai era un înotător pe culoar cu mine, nu putea fi decât a lui. L-am felicitat în gând pentru metodă și mi-am continuat lungimile, până le-am epuizat.

După sauna și duşul de rigoare, dau peste aceeași foaie e hârtie chiar lângă vestiarul meu. Era un semn clar, așa că atunci când i-a apărut și proprietarul, bineînțeles că l-am întrebat ce și cum.

Iar Mihai, înotătorul slimfit de 40 și ceva de ani, mi-a spus că e programul lui de înot. O parte din el, că a mai scos din rucsac încă alte cinci-șase foi laminate și marcate cu timpi trecuți cu carioca. Mi-a povestit că vine cam de trei ori pe săptămână la bazin și că de fiecare dată lucrează pe altă foaie, științific. Când trage vreo șase -șapte kilometri de relaxare, când patru-cinci amestecați sau vreo trei în care dă tot ce poate. Adică cel puțin 160 de ture de bazin, ușor mai multe decât cele 50 pe care le fac eu uzual.

Dar nu asta-i partea cea mai tare. Partea cea mai tare e că acum șase ani habar n-avea să înoate. Dar avea totuși ceva: trei vertebre succesive făcute praf și nu putea fi operat deși ar fi vrut. Era semihandicapat, la modul în care doctorul îl sfătuia să-și urce picioarele-n mașină cu mâinile. Tratamente, infiltrații, masaje, creme, nimic n-a funcționat. Până când un kinetoterapeut i-a spus “Trebuie să înoți mai mult decât mergi”.

Și-a luat omul cărți, s-a împrietenit cu youtube-ul și-a reușit până la urmă să facă, mai mult înecându-se, cei 25 de metri dintr-un bazin, în condițiile în care puştoaice de șase-șapte ani treceau pe lângă el fluierînd.

Dar era extrem de motivat, a perseverat  și bine a facut .

-Înotul mi-a schimbat viața! mi-a spus cu ochii strălucitori.

Acum poate să urce în mașină ca un om normal și participă la concursuri de înot de zece kilometri.

-Dacă eu am putut, oricine poate!

Iar la ce mi-a povestit, nu pot decât să fiu de acord cu el.

*

Ce mai stai? Apucă-te cât de curând să faci orice fel de mișcare!

Chiar dacă te cuprinde epuizarea fizică într-o primă fază, oboseala e plăcută, plină de endorfine. Surprinzător, după aia vei avea mai multă energie. Vei deveni mai agil, îți vei întări mușchii și-ți vei proteja astfel sistemul osos. Ba chiar te paște pericolul să și slăbești!

Și nu! Aruncatul cu privirea nu se califică! 🙂