Fire Punk
(româna/english)
Nu știu cum e la voi dar la mine lucrurile se întâmplă ciclic. Cum de mult nu mi-am băgat mânuşițele să zăpăcesc niște poligoane în 3D-ul virtual, iată că s-a întors roata și exact asta am făcut în ultima vreme.
Mi-am pus la împrospătat cunoștințele ruginite de anatomie și pe cele de mult corodate într-ale “ZBrush”-ului și m-am pus serios pe treabă.
Așa a fost posibil să mă întâlnesc cu domnul Fire Punk.
Nu știu cât se vede dar el nu e chiar din zilele noastre. Cred că putem să-l considerăm liniștiți un călător în timp, sosit pe lângă noi dintr-un viitor nu chiar așa îndepărtat.
Am stat ceva vreme împreună cu el și a fost suficient de amabil să-mi spună povestea-i. Da, știu că aspectul n-ar spune despre el că-i tipul de individ amabil dar știm cu toții că aparențele înșeală de multe ori. Și nu numai că mi-a povestit despre el dar n-are nimic împotrivă să aflaţi și voi.
Așa că-i predau ștafeta:
“În lumea mea, computerele sunt omniprezente.
Nu că la tine n-ar fi aproape la fel dar “aprope”-le ăsta face toată diferența.
Cam orice fel de muncă e de mult preluată de mașinile controlate de inteligență artificială (AI) și aceste AI-uri gestionează cam tot ce ține de mișcare, de viteză, de precizie.
De exemplu, nu mă refer doar la chestiile evidente cum ar fi traficul aerian, cel naval, feroviar, auto. Chiar și pietonii sunt dirijați în zonele aglomerate pe trotuare inteligente.
Sau, un alt exemplu: mașinile personale, așa cum încă le mai aveți voi, nu mai există. Există un parc de mașini global, controlat de o rețea de AI-uri care-ți asigură mașina exact când și unde ai nevoie.
Spui că e un serviciu de taxiuri?
Mda, cumva…
Și totuși nu! Sau nu așa cum îl știi tu.
În primul rând mai există șoferi doar cel mult ca hologramă, la cererea expresă a clientului, dacă simte nevoia unui confort psihic.
Mașinile din care poți să alegi sunt de mai multe tipuri, în funcție de clasa de viteză și de cât lux îți dorești în interior. Evident, mai multă viteză și confort sporit (gen dotări pentru somn), înseamnă mai mulți bani pe care-i scoți din buzunar.
Dar poți face și combinații în funcție de vreo anume urgență, cum ar fi o mașină pentru benzile de viteză, dar deloc accesorizată. Și nu, în niciun caz nu sunt multe mașini identice, căci caroseria nu e făcută din tablă sau fibră de sticlă, ci dintr-un polimer electrosensibil care poate fi reconfigurat foarte ușor înainte să plece mașina din garaj. Dacă ai timp și chef, înainte să faci comanda, intri într-o aplicație dedicată și-ţi poți alege dintre caroseriile predefinite sau chiar să ți-o faci cum îți dorește suflețelul, până la ultimul șurub.
Desigur, gradul de siguranță e incomparabil față de ce aveți voi acum. Accidentele aproape că nu mai există și, dintre cele puține care au fost, cel mai nefericit caz a suferit de o gravă …sperietură! Asta pentru că în momentul unui accident, toți pasagerii sunt încapsulați automat într-o spumă moale care are un exterior extrem de dur ce atenuează efectul oricărui impact, indiferent de gravitatea lui.
În altă ordine de idei, în lumea mea nu mai există nimic de-a dreptul “prost”.
Totul e măcar un pic smart, cu cel puțin un cipuleț și un ecran, fizic sau virtual. Să iau un exemplu banal, cum ar fi, să zic… acele de siguranță, căci le văd folosite. Ei bine și noi le folosim dar într-o formă ușor diferită!
Doar că noi nu mergem la magazin să cumpărăm o cutie cu ace de siguranță. În primul rând că nu mai există magazine, altele decât cele virtuale, cu spații și prezentări holografice.
În al doilea rând, noi cumpărăm o cutie cu material “liantogeneric” care ne modelează pe loc ace de siguranță (sau piuneze sau agrafe de birou etc.) până la o anume dimensiune, în funcție de marimea cutiei.
Sau să-ți povestesc despre obișnuitul cuțit. Nu, nu mai e de mult din inox. E dintr-un material mai dur decât oțelul, rudă cu cel din caroseria polimerică a mașinilor. Din ecranul de pe mâner poți să-i schimbi lama din dreaptă în zimțată, la fel ca și gradul de ascutire al tăişului, de altfel. Pe lângă asta, cuțitele astea nici nu-și mai ciopârțesc manipulatorul: în contact cu pielea, lama devine instantaneu boantă. Practic, nu te mai poți sinucide tăindu-ți venele!
Dar cea mai tare chestie în lumea mea -și cea mai controversată- e biotehnologia!
A cunoscut în vreo câțiva ani o dezvoltare explozivă din momentul în care au apărut pentru prima dată bioimprimantele celulare. Bineînțeles că au fost folosite la început pentru rezolvarea diverselor probleme medicale, pentru printarea diverselor organe perfect compatibile cu pacientul.
Dar minți scormonitoare au văzut potențialul împerecherii cu circuite și unități de procesare, cu nanobiovopseluri sau nanofotobiovopseluri si așa a erupt moda tehnoimplanturilor estetice și/sau funcționale. Așa au apărut varitatuajele, cu vopseaua controlată de pe orice terminal al proprietarului, implanturile retinale informaționale sau nanoaugmentarea părului.
Totuși, în ciuda faptului că nu mai sunt ultimul răcnet în biotehnologiile aplicate, toate cele de mai sus sunt încă prohibitiv de scumpe, deloc la îndemâna venitului unui depanator-programator de mașini industriale clasa a II-a, cum scrie pe contractul meu de angajare.
Și totuși, după cum se vede, am reușit să-mi fac varitatuaj și nanoaugmentare pe chelie.
Cum am reușit dacă nu mi-am permis? Credit?
Nuuu, mult mai convenabil: din publicitate!
Îmi închiriez corpul pentru reclame. Două ore în fiecare zi afișez pe mine reclamele firmei de publicitate care mi-a plătit implantul cu vopseaua fotoconfigurabilă. Așa se explică și cercelul ciudat: e de fapt microcomputerul care preia și afișează datele vizuale de la firmă.
Acum și eu trebuie să-mi fac configurațiile proprii tot prin intermediul lui dar după trei ani, la expirarea contractului, o să-mi pot face configurațiile vizuale doar de pe terminalul meu. Deși… cred că totuși o să pastrez crăniuțul, că m-am obișnuit cu el și-a început să-mi placă.
Ți se pare exagerat contractul pentru trei ani?!
Stai liniștit, eu sunt un caz fericit! Sunt alții care au încheiat afacerea chiar la început, când prețurile erau stratosferice și sunt panouri publicitare ambulante pentru nu mai puțin de zece ani…
Oricum merită! Dacă nu semnam, puteam eu acum să fiu în flacari fără să mă ard?”
*
english version
I don‘t know how it works for you but for me a lot of things happen in cycles. It is past a long time since I last tinkered with polygons in the virtual space of 3D softwares but, as the wheel goes round and round, that’s exactly what I did lately.
I called to attention my rusty anatomy knowledge, the corroded know-how about ZBrush and I started a quest.
That’s how I met mister Fire Punk.
I don’t know how obvious it is but he isn’t really from our days. I think it’s better to think about him as a time traveller, who came to us from a not so distant future.
As we spent some time together, he told me some things about his life.
Yes, I know that he doesn’t strike you as the talkative type if you look casually in his direction but we all know that a lot of things aren’t what they seem to be at first glance. Incidentally he is the nicest guy I ever met and not only that he told me a lot about himself but he also agreed to share this info with you.
That’s exactly what I’m doing, in his own words:
“In my world, there are computers everywhere. I see you have them almost everywhere too but this “almost” makes all the difference. All kind of work is carried out by Artificial Intelligence (AI) controlled machines and those AI-s take care of everything concerning movement, precision, speed. For example, I don’t talk only about the obvious things like planes, ships or cars. Even the pedestrians have smart sidewalks in busy areas.
Or, another example: personal cars. This way of yours, buying and using them, doesn’t exist in my future. There is a global car pool, controlled by AI-s (of course) which deliver the car you want, when and where you need it.
It’ very much like a taxi service, won’t you say?!
Yeh, you’re right, somehow…
And not quite so! Anyway, not how you think of it!
Drivers do not exist in my days in flesh and bones but as holograms and only as a special request of the passenger, if he needs some mental comfort. You can choose from many car types, considering your speed and luxury needs (like sleep accommodations, for long drives). Of course, the speedier and luxurious the ride, the more money leaves your pocket but you can make a speed choice with nothing luxuryous if you have a pressing matter and don’t want to spend a fortune.
And no, there aren’t many cars looking alike because the body is not manufactured from steel foil and fiberglass but from an electrosensitive polymer. So, if it matters, before placing the order, you can choose a premade body type or you can design your car exactly how your soul wishes.
Of course, safety is paramount in my world and doesn’t compare at all with what’s happening in your days. There are almost no car crashes and, of those that unfortunately took place, the unlucky guy suffered … a very big scare! That’s because if a crash takes place all the passengers are engulfed in a special foam with a soft core and a hard shell which absorbs very well all the excess forces from the impact.
And I must say that I’m from a time where there really isn’t anything “stupid”. Everything is a little bit “smart”, with at least a small computational chip and a physical screen or a virtual one.
Let me take an ordinary example, let’s say… a safety pin. They also have their use in the future, only in a different manner.
We don’t go to buy a box of safety pins from the store. Firstly, where I come from ,there are no brick and mortar shops but virtual ones, with holographic representations. Secondly, we buy a box, indeed, but one with a special material called “genericbinding” from which you can manufacture on spot not only any size of safety pin but also needles, clips, hairpins and so on.
Or, let’s look a little to the well-known knife. No, there is no stainless steel in it for some time now. It’s made from something tougher than steel, related to the polymer used in car bodies. From the handle screen you can change the blade from straight to serrated, and also the sharpness. And, on top of that, this knife is very user friendly: it doesn’t chop his master fingers! That’s because when the blade gets near skin it automatically becames dull! Practically you can’t commit suicide cutting your veins with a knife!
That’s something, isn’t it?!
But the coolest gig in my world – and the most controversial, of course- is biotechnology!
In a few short years it practically shot to the stars since the moment the first cellular bioprinter hit the market. Of course, at the beginning its uses were strictly medical, printing all kinds of perfectly compatible organs for patients in need.
But wiked minds saw the potential of marrying living cells with electronic circuits and computer chips, with nanobiopaints or nanophotobiopaints.
And so exploded the “tehnofashion” with mainly esthetic implants but also utilitarian ones.
Now it’s the time for “varitatoos”, with smart, subdermal biopaint but also for retinal informational implants or hair nanoaugmentation.
Although these technologies aren’t so new anymore in the realm of biotechnology, they are still prohibitively expensive, and a programmer-mechanic for class II industrial machines (thatsays my employment contract), couldn’t afford easily something like that.
But, as you see, I have a varitatoo and a hair nanoaugmentation!
How did I get them without money?!
Loans?
Noooo, better: from advertising!
How so?
I rent my body for commercials. For two hours a day I’m a walking commercial for the advertising company which paid for the augmentation of my body. That’s why I have the earing: it’s the microcomputer which recives and display the commercials sent from the company headquarters.
PresentlyI also have to display my tatoo designs using this skullchip but at the end of my three years of contract I’ll be able to do it directly from my terminal. Though… I think I’ll keep the little skull becouse I started to like it.
Do you think a three years contract it’s a lot?
Chill out, I’m the lucky one! There are others who signed the deal at the beginning, when the prices were ginormous and they must do it for ten years…
As I told you, I’m the happy one!
If I wouldn’t have signed, I couldn’t have been in flames without burning!”
Adica tu ai desenat totul, nu e nici macar o combinatie cu o fotografie?
Adica da, eu am facut totul, fara nicio fotografie! 🙂
Daca-ti vine sa crezi, am pornit de la o sfera… Poate o sa fac un “making of”, asa sa vezi cam cum a a evoluat treaba 🙂
Te rog, sunt uluita! 😉 Mai ales de cunostintele tale de anatomie.
Habar n-ai tu cat am stat calare pe materiale de antomie in ultima vreme… :D. De fapt, ca sa spun adevarul adevarat, alternam intre anatomie si tutoriale de ZBrush.
Chapeau! 🙂
Ce e Z Brush, un program care se cumpara si sculptezi in el?
Da, e un program de grafica digitala. Daca-l compari cu alte programe de modelare 3D, e un pic mai ciudatel dar e printre putinele care te lasa sa faci treaba fara prea multe constrangeri tehnice. E aparut de mai multi ani dar cand a introdus posibilitatea de modelare 3D, a cam revolutionat industria.
Si nu e doar de modelare. Fire Punk-ul e si texturat si iluminat si randat tot in el )
Pingback:Making of „Fire Punk” sau: cum ajungi de la „ou”, la ilustraţie | Eugenisme