Snagov Caiac Fest 2026

Anul ăsta a fost ediția cu numărul trei de la Snagov Caiac Fest!

Eeeee!

Recunosc că-mi place perseverența SCF, care-i dă înainte cu grație acvatică an după an în ultimul weekend din septembrie.

Și îmi place energia pe care o aduce participanților și, după mine, energia ediției 2026 a fost cea mai “efervescentă” de până acum! ✨

Dacă primele două SCF-uri s-au întâmplat la Artha Park, ediția 2026 s-a mutat pe un teren viran chiar vizavi de Artha.

Nu spun de câtă muncă a fost nevoie ca Ioan Danalache, împreună cu alți voluntari, să curețe jungla de boscheți și să-l facă propice pentru campare. Au început în primăvară curățarea la mână și, când au văzut că le-ar lua o viață să termine, au băgat un tractor. Ca după aia să termine curățarea tot la mână, în mai multe reprize. 🛠️

Vezi cum te poate băga o pasiune arzătoare la munca de jos? 🙂

Oricum, important e că i-au dat de cap, că dacă operațiunea asta nu ieșea, nu se mai povestea!

Cum mie-mi place să mă bucur de fiecare minuțel de festival, am ajuns acolo de…

Vineri ⛺

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să instalez cortul. Și l-am pus pe cel mai tare teren pe care am campat până acum. Pământul era ca piatra, atât de tare încât n-am reușit să bag cuiele de cort decât cu coada unei securi împrumutate de la Bogdan Buzescu, MC-ul acestei ediții. Bineînțeles că le-am îndoit pe majoritatea, dar dacă venea vreo vijelie, eram sigur că ar fi dispărut tot din jur, mai puțin cortul meu.

După ce-am terminat, au apărut la marele fix Florin și Vali, cu deja consacrata saramură de pește de la Brăila. 🐟

.

Și nu, nu era cea de anul trecut! 😀

Știi cu ce merge cel mai bine saramura?

Desigur, cu…

A avut mămăliguța asta un succes fulminant, că a fost nevoie de încă o tură. Iar succesul a fost atât de mare încât (aproape că) aș băga mâna-n foc că Ancuța a mâncat mai multă mămăligă decât saramură. 🍲

Între noi fie vorba, nu știu ce-i face Vali acestei saramuri, dar cine a mâncat din ea și a participat la concurs, s-a clasat pe podium. Dar să nu mai spui la nimeni!

Pe lângă saramură, desigur c-au apărut tot felul de licori, care de care mai aromate și mai gradate, care… ne-au inspirat.

A început Sorin. 🎸

Apoi Doru, Alexa și unul dintre simpaticii bulgari…

…au poștit chitara până târziu în noapte, spre delectarea noastră, a tuturor. 🎵

Sâmbătă ☀️

Dimineața i-a găsit pe concurenți foarte silitori la completarea fișei de înscriere, sub privirea vigilentă a Cameliei Danalache. 📝

Și hai să comparăm două imagini.

Prima e de anul trecut:

Asta de mai jos e de anul ăsta:

E vreo diferență între ele?

Dacă ai observat că într-una lipsește un instrument ascuțit, ei bine, ai dreptate!

Ba mai mult decât atât, tot în a doua, Camelia a părăsit siguranța din spatele mesei de înscriere și-a ieșit fără nicio frică în lumea largă…

Eu deduc de aici că în ăștia trei ani de festival și-a dat seama că cei care iubesc caiacul sunt oameni civilizați și simpatici și că n-are nevoie de vreo secure să tranșeze vreun argument… 😀

Nu pot decât să-i dau dreptate! 🙂

Iar caiaciștii, când se înscriu la un eveniment acvatic, desigur că o fac cu un singur scop: să padeleze! 🚣‍♀️️

Ca și în anii trecuți, au fost două trasee pe apa de la Snagov Caiac Fest: cel scurt de patru kilometri și cel lung, de 18 kilometri.

Pregătirile de pe mal arătau la fel, indiferent de lungimea cursei alese:

.

Spre deosebire de celelalte ediții, anul ăsta lansarea la apă a fost mult mai rapidă, în ritm de mitralieră. Această iuțeală la lansare s-a datorat celor două pontoane concepute special de Doru Toader, romașcan de-al meu.

Sau conțăran, cum ne place să ne spunem când ne vedem! 🙂 ⚡

Ideea acestui ponton a plecat de la faptul că, din motive de sănătate, Doru nu avea voie să se ude la picioare. Dar, pentru că-i place așa mult caiaceala, și-a pus mintea la treabă cu maxim folos pentru caiaciști… 😁

.

Iar când spun caiaciști, nu mă refer doar la cei de la SCF, că pontoane făcute de Doru după modelul de mai sus au ajuns și la Bicaz, și la Parcheș, și la Sulina.

După lansare, care crezi că a fost următorul pas?

Desigur, pregătirea pentru start:

.

Acolo am văzut cum se formează bisericuțe chiar și printre caiaciști.

Sau clanuri?

Parcă “Clanul Galben” sună mai bine decât “Bisericuța galbenă” pentru ce se vede mai sus, așa-i?

Am mai văzut cum unii dintre concurenți încercau să găsească variante alternative de propulsie, care nu presupuneau padela:

.

Probabil că în imaginea de mai jos a fost sursa de inspirație a încercărilor de zbor caiacit: 🦅

Sau or fi avut și ei o discuție cu acest veteran al lacului care le-o fi spus că zborul e mai rapid decât padelatul?

Oricum, indiferent de culoare sau de modalitatea de propulsie aleasă, toate caiacele au făcut țuști în momentul ăsta:

Aici e startul la tura lungă. 🏁

Și dă-mi voie să-ți supun atenției o altă fotografie, tot de anul trecut:

Uite ce spuneam atunci:

“Eu zic să punem mână de la mână și să-l trimitem pe Ioan la cursuri intensive de fâlfâit steagul… ”

După cum poți vedea din fotografia startului de la tura lungă, Ioan a luat indubitabil masterul la fâlfâit! 🚩

Dacă ai cumva vreun dubiu, uite fâlfâiala startului de la tura scurtă:

Ei? Are sau nu masterul luat?

Altfel, e adevărat că până acum am pomenit doar de caiace. Uite așa am comis o nedreptate prin omisiune, căci a fost și competiție de SUP-uri, după cum ne arată imaginea de mai sus. 🏄‍♂️

Ba unii dintre SUP-iști au fost atât de rapizi, încât se uitau la ceas să vadă cu cât îi întârzie caiaciștii din față. ⏱️

Bine, concurentul din imagine a avut un avantaj incontestabil: una e să dai la padelă doar cu două mâini și altceva e să mai ai încă un membru de bază în echipaj, echipat cu patru membre antrenate, pe care să le pună la treabă când dai de greu. 🐾

Pare-se că ideea asta n-a rămas fără ecou printre cei care au ales caiacul:

Altfel, întorcându-mă la concurenții de pe SUP-uri, când n-ai ajutoare suplimentare, te rogi să înaintezi mai repede.

.

Acum, cu ajutoare în plus sau cu rugăciuni, important e să termini, așa-i? 😀

Pentru că ne-a luat ceva drumul cu barca până la linia de start de la tura scurtă, când am reușit să ajungem spre coada lacului…

… i-am prins pe concurenții de la categoria “Elite” pe traseul de întoarcere. 🥇

Florin Țiparu ținea fruntea:

Trăgeau tustrei așa de tare la padele încât aproape că ne-au lăsat fără apă sub barcă!

Și aproape la fel de tare trăgeau și cei care erau nu cu mult în spatele lor:

.

Dar n-a fost chiar peste tot energie d-asta dezlănțuită, că au fost și caiace mai… contemplative: 🧘‍♂️

.

Oricum, spre coada lacului, unde lotușii se destrăbălează plenar, chiar aveai ce contempla.

Acum două săptămâni, când am fost în prospecție, canalul era mai îngust și mai ofertant pentru foto… 📸

… dar nu foarte potrivit pentru caiacele de competiție de la “Elite”. Asta a fost motivul pentru care au mai tăiat din lotuși cu o săptămână înainte și l-au adus la lățimea din imagine.

Chiar și mai lat, tot arată spectaculos:

.

Sau doar mie mi se pare, pentru că-s îndrăgostit de porțiunea asta a lacului? 🌿

.

.

Și mai e o zonă care arată foarte bine, pe bucla de întoarcere:

Așa-i că ți-ar plăcea și ție o caiaceală p-acolo?

Dar frumusețea locului nu îmblânzește musculatura răsculată, pare-se. Așa am recuperat cu barca un concurent cu un superb caiac de lemn, dar cu mâini recalcitrante, luate în stăpânire de cârcei.

Ca să avem libertate de mișcare, am lăsat caiacul pe mâinile găștii vesele de pe velierul lui Bogdan… ⛵

… loc de unde Moris a imortalizat fotografic tot ce-a prins, inclusiv pe noi…

…iar Ancuța s-a luptat vitejește cu un pix îndărătnic care cu greu s-a lăsat convins să noteze timpii intermediari.

Până la urmă am luat noi caiacul în barcă la întoarcere, că împiedica velierul la manevre, dar până atunci am mai putut admira competența fâlfâită a lui Ioan:

Și-am mai văzut că sunt și alte elemente ajutătoare pe lângă diverșii patrupezi prezenți în competiție:

Oare… nitro? 🚀

După ce ne-am asigurat că ultimii concurenți sunt orientați în direcția bună, cu tot cu concurentul “salvat” și caiacul lui am luat-o val-vârtej spre sosire, să vedem și ce-i p-acolo. 🏁

Bineînțeles că erau medaliile care abia așteptau să sară la gâtul fiecărui participant, ajutate de voluntari dedicați, ca Haricleea (Haribo pentru cunoscători :D). 🏅

.

.

Și da, toți participanții le-au primit imediat ce-au ieșit de pe apă!

Iar după atâta padelat, bateriile participanților erau mai mult goale decât pline…

…situație care a impus măsuri urgente. 🔋

Chef Jix și ale sale ajutoare s-au ocupat de rezolvarea problemelor energetice, la fel ca și la celelalte două ediții: 👨‍🍳

Rezultatul final?

Absolut delicios, atât pentru carnivori, cât și pentru vegetarieni: 🍲

.

Pare-se că această ediție a SCF a fost sub semnul muzicii, că din momentul în care Bogdan (șeful pe velier) ne-a spus că Ștefania, fata lui, știe să cânte la chitară, am ținut cu toții s-o ascultăm. Și-am început chiar la locul de masă… 🎶

… ca să continuăm între corturi:

Tot sâmbătă am avut parte și de un curs de prim ajutor, ținut de  Raluca Păun, cadru medical al ambulanței care ne-a asigurat asistența pe parcursul evenimentului: 🚑

Liniștiți că medical totul era sub control, cu burțile bine puse la cale și încântați de Ștefania, am ajuns într-o stare perfectă la focul de tabără… 🔥

… și la concertul formației “Zaibăr”, care a fost senzație absolută: 🎸

.

“Zaibăr”-ul s-a potrivit perfect cu energia festivalului, ba chiar a multiplicat-o exponențial, antrenând pe toată lumea în cântări epice. 🎤

Duminică 🎈

Ultima zi a festivalului a avut în program trei evenimente mari și late: proba de “eskimo roll” și… tobele, vă rog… 🥁 festivitatea de premiere, urmată de tombola care avea un caiac ca premiu’ ăl’ mare.

Să le luăm pe rând, zic.

La proba de eskimo, s-a adunat lumea ca la urs.

Și pe bună dreptate!

Dacă în mod normal nimeni nu vrea să se răstoarne cu caiacul, la eskimo concurentul se răstoarnă voluntar cu capul sub apă… 🌊

… ca apoi să iasă la suprafață cu mișcări măiestre din corp și din padelă.

În concurs au fost punctate trei răsturnări și reveniri succesive.

Și ce ușor pare atunci când mișcările ies perfect…

Dar de fapt nu e deloc ușor, după cum bine ne-au demonstrat cei doi participanți care au încercat…

.

… dar n-a fost să fie cum și-au dorit.

Pe nea Valerică l-am văzut și-n anii trecuți la această probă, pe care a trecut-o fără probleme atunci. Dar uite că, în ciuda experienței vaste, nu i-a ieșit anul ăsta.

Oricum, am apreciat maxim că nu s-a lăsat și-a mai încercat încă o dată, la fel ca și celălalt concurent.

Asta da hotărâre! 💪

Punctul culminant a fost proba de eskimo în caiac dublu, performată spectaculos de Hans și Filip. 👥

Tot la eskimo, noi, fotografii, am avut o problemă cu Doru, care tot aparea pe fundalul fotografiilor:

Am vorbit cu Maia și… hap!

Așa a dispărut Doru, cu caiac cu tot, după cum poți vedea în fotografiile de mai sus! 😀

Festivitatea de premiere ne-a întâmpinat cu niște trofee superbe: 🏆

O să dau doar câteva podiumuri, pe restul le poți vedea pe pagina oficială a festivalului.

Tombola de la final a avut multe premii de oferit, dar sigur că nimic nu se compară cu caiacul oferit ca premiul cel mare. 🎁

Vrei să vezi cum arată cineva care a câștigat un caiac? 🤩

Ei bine, exact așa!

Dar și așa:

Simți super-energia? 🙂

De la această fotografie am trecut la cea finală de grup, în care a intrat aproape toată lumea. 📸

De ce “aproape”?

Pentru că eu eram în spatele aparatului cu care am imortalizat momentul! 😉

La final 🏁

SCF 2026 a fost o ediție foarte reușită. Au fost 155 de concurenți înscriși la toate categoriile. Cu vreo 20% mai puțini decât la ediția a doua.

Dar cei prezenți au compensat din plin, așa că eu aș clasa-o chiar pe primul loc la energie și atmosferă. ✨

.

.

Și se tot duce vestea-n lume despre acest festival. De exemplu, delegația din Bulgaria crește de la an la an, la această ediție fiind prezenți 12 participanți din țara vecină. 🇧🇬

Ce mi-a plăcut și mai tare este că vin tot mai mulți copii: 👶

A venit și Dana de la Cercetașii României cu ai săi puști, amândoi caiacind intens, unul chiar cu ea în caiac: ⚜️

Și-a venit și Diana cu Anastasia, cel mai energetic Licuric de la tura copiilor de 1 Iunie, făcută cu Florin Petre și ale sale Ture cu Caiacul. 🐞

Și îmi mai place la sportul ăsta că e prietenos cu toate vârstele: 🙌

În imagine ai cel mai în vârstă înscris (78 de ani), alături de cel mai tânăr (8 ani). 70 de ani diferență… e ceva, așa-i?

A fost și ediția cu cele mai multe caiace de lemn, care sunt absolut spectaculoase:

Pe lângă ele a fost și o superbă canoe de lemn de mahon, identică cu cea cu care a concurat Patzaichin:

Și dacă n-ai observat până acum, monstrul din Loch Ness are un corespondent mai simpatic la Snagov…

…care a venit special să vadă cănile artED, care n-aveau cum să lipsească de un asemenea eveniment:

.

Una peste alta, mutatul locului a fost de un maxim succes și abia aștept ediția din 2027. 🎉

Nu pot decât să-ți recomand cu căldură să te înscrii!

*

De ți-a plăcut sau te-a inspirat articolul, un like la pagina de Facebook a blogului e foarte binevenit și te va ține la curent cu următoarele articole.