Caiacul cu primăvară în Delta Neajlovului
Iarna!
Anotimpul care vine an de an peste noi cu alb, cu frig, cu haine groase, cu oameni de zăpadă, cu sănii, schiuri și patine.
Dar stai un pic, că simt cum îmi crește nasul ca al lui Pinocchio!
Anotimpul care vine an de an peste noi cu alb, cu frig, cu haine groase, cu oameni de zăpadă, cu sănii, schiuri și patine.
Dar stai un pic, că simt cum îmi crește nasul ca al lui Pinocchio!
VENEA an de an cu toate cele de mai sus!
Că în ultimii ani ne-a cam lăsat cu ochii-soare ba cu zăpada, ba cu frigul, ba cu amândouă. Iar săniile, schiurile și patinele s-au trezit de multe ori fără scop în viață…
Așa că eu mă felicit c-am devenit fan caiac: cu cât e iarna mai scurtă, cu atât cresc oportunitățile de caiaceală! 😁
Așa că eu mă felicit c-am devenit fan caiac: cu cât e iarna mai scurtă, cu atât cresc oportunitățile de caiaceală! 😁
Ca să încep anul bine, în ianuarie am dat frigul pe căldură și-am făcut prima ieșire caiacistă pe meleaguri îndepărtate.
N-a trecut mai mult de o lună și Danube Escapes mi-a oferit ocazia primei ieșiri cu caiacul pe apele autohtone.
Desigur că n-am stat prea mult pe gânduri și-am spus un mare “DA”, mai ales că locul de desfășurare îmi era complet necunoscut: Delta Neajlovului!
Recunosc, și mie mi se pare dubios: am făcut atâtea ture cu caiacul la sute de kilometri depărtare de București, pe Dunăre, prin Deltă sau pe mare, și n-am fost în stare să ajung la 30 de kilometri de casă.
Dar așa a fost să fie! Planetele s-au aliniat astfel că prima mea întâlnire cu Delta de lângă casă a fost sâmbătă, pe șapte martie.
Desigur că n-am stat prea mult pe gânduri și-am spus un mare “DA”, mai ales că locul de desfășurare îmi era complet necunoscut: Delta Neajlovului!
Recunosc, și mie mi se pare dubios: am făcut atâtea ture cu caiacul la sute de kilometri depărtare de București, pe Dunăre, prin Deltă sau pe mare, și n-am fost în stare să ajung la 30 de kilometri de casă.
Dar așa a fost să fie! Planetele s-au aliniat astfel că prima mea întâlnire cu Delta de lângă casă a fost sâmbătă, pe șapte martie.
Pregătirile de plecare
Orice tură cu caiacul începe pe roți. Asta dacă n-ai casa exact lângă apa potrivita și te dai jos din pat direct în caiac.
Cum eu stau într-un apartament, aventura mea caiacistă a început pe roți. Când roțile s-au oprit la o conversație cu un pod simpatic, a început operațiunea de apropiere a caiacelor de apă.
.
Apoi Nichita a intrat în pielea de profesor și a început să deslușească secretele padelei pentru cei mai puțin sau deloc familiarizați cu ea:
.
Cum erau mai multe cupluri dornice de caiaceală, a fost nevoit să abordeze și capitolul “Cearta în caiacul de dublu“.
E mult de povestit aici dar ideea de bază e că dacă ai ceva de împărțit cu jumătatea, când ești în caiac în niciun caz nu te întorci sau te ridici s-o privești în față când ai de spus niște vorbe suave. Din motive de bâlbâdâceală, întorci doar capul la 90 de grade, spui ce ai de spus, iar scosul ochilor și păruiala le păstrezi pentru prima oprire pe mal. Nu de alta, dar mișcările sunt mai vioaie în aer liber decât sub apă! 😁
Odată cursul încheiat, am promovat cu toții direct la etapa de verificare a cunoștințelor, pe undele Neajlovului.
Vremea era absolut perfectă pentru caiac. Soarele se juca “de-a v-ați ascunselea” cu norii albi și pufoși și trimitea către noi o temperatură perfectă pentru padelat, nici prea cald, nici foarte frig.
Chiar dacă iarna încă dicta vestimentația sumară a copacilor, primăvara căpăta tot mai mult curaj:
Vremea era absolut perfectă pentru caiac. Soarele se juca “de-a v-ați ascunselea” cu norii albi și pufoși și trimitea către noi o temperatură perfectă pentru padelat, nici prea cald, nici foarte frig.
Chiar dacă iarna încă dicta vestimentația sumară a copacilor, primăvara căpăta tot mai mult curaj:
Iar curajul primăverii ne bucura nouă ochii și ne umplea sufletul.
Imediat ce Andrei ne-a lansat pe toți la apă, am avut parte și de primul test: manevrarea de precizie la trecerea pe aici:
Imediat ce Andrei ne-a lansat pe toți la apă, am avut parte și de primul test: manevrarea de precizie la trecerea pe aici:
După ce am reușit să depășim “summa cum laude” această primă încercare, ne-a primit cu brațele deschise prima parte a traseului.
Cu caiacele prin și pe lângă pădure
.
Recunosc: pe mine mă apucă o plictiseală grozavă când e să padelez pe distanțe mari în linie dreaptă. Am observat asta în mai multe ieșiri prin Delta Dunării, pe canalele principale și pe lacurile întinse.
Dar când ajung pe canalele alea înguste inundate de vegetație și presărate cu copaci căzuți, ochii încep să-mi strălucească și inima îmi bate mai tare, anticipând distracția.
E mult mai interesant când neuronii fac congres ca să găsească cele mai bune locuri de trecere, cele mai potrivite traiectorii și să coordoneze fin mișcările padelei pentru înaintarea precisă a caiacului. Evident că nu-mi iese întotdeauna perfect dar când greșesc, distracția e și mai mare! 😀
Neajlovul m-a surprins foarte plăcut din acest punct de vedere, căci e certat cu liniile drepte și șerpuiește sexy când într-o parte, când în cealaltă:
Iar când a adăugat la această rețetă de succes și niște copaci căzuți, perfecți ca să condimenteze o caiaceală, m-a cucerit definitiv:
.
.
A, să nu-ți închipui că e greu și că doar cine are experiență poate să meargă cu caiacul pe Neajlov. Nici pe departe!
Meandrele și copacii căzuți au fost exact ce ne-a trebuit pentru o caiaceală relaxată, neplictisitoare! 🙂
Chiar dacă eram singurii pe apă, nu eram și singurii în zonă. Am fost surprins de multitudinea pescarilor prezenți pe ambele maluri și în destule locuri a trebuit să manevrăm cu atenție pe lângă undițe. Ba chiar am trecut pe sub unele la un moment dat forțați de un copac prăbușit și de lipsa proprietarului care evident că nu se aștepta la o asemenea vizită.
Observi undița buclucașă?
După ce-am trecut pe sub undiță mai mulți dintre noi, pescarul s-a prins c-ar trebui să verifice dacă a prins sau nu ceva! 🙂
Dar pe măsură ce ne-am îndepărtat de locul de lansare, pescarii s-au tot rărit până au dispărut cu desăvârșire, lăsându-ne exclusivitatea asupra apei.
Bineînțeles că ne-am răsfirat.
După ce-am trecut pe sub undiță mai mulți dintre noi, pescarul s-a prins c-ar trebui să verifice dacă a prins sau nu ceva! 🙂
Dar pe măsură ce ne-am îndepărtat de locul de lansare, pescarii s-au tot rărit până au dispărut cu desăvârșire, lăsându-ne exclusivitatea asupra apei.
Bineînțeles că ne-am răsfirat.
Am avut momente în care eram doar eu cu mine, cu caiacul, cu apa, pădurea și câmpul.
Și nu doar eu:
Pentru că am ajuns să trăim în comunități de asfalt, metal, sticlă și beton, sunetele naturii ne sunt străine multora dintre noi.
Totuși atunci când plutesc pe apă purtat de curent, simt cum niște zone ale creierului vibrează și se încarcă de la sunetele nefamiliare ale vegetației mângâiate de vânt, ale păsărilor care-și urmăresc drumurile nevăzute prin aer, ale diverselor animale ocupate cu treburile lor…
Chiar dacă ne-am înstrăinat de origini, acestea sunt încă în noi și nu e nevoie de foarte mult ca să iasă la iveală… Cel puțin în cazul meu!
Totuși atunci când plutesc pe apă purtat de curent, simt cum niște zone ale creierului vibrează și se încarcă de la sunetele nefamiliare ale vegetației mângâiate de vânt, ale păsărilor care-și urmăresc drumurile nevăzute prin aer, ale diverselor animale ocupate cu treburile lor…
Chiar dacă ne-am înstrăinat de origini, acestea sunt încă în noi și nu e nevoie de foarte mult ca să iasă la iveală… Cel puțin în cazul meu!
Dar nu e totul numai poezie. Avem noi, oamenii, așa un talent să ne-o dăm singuri la gioale, cum n-am văzut:
.
Când dau cu ochii de așa ceva, mă întreb ce dracu’ e defect cu noi? Și putem face ceva ca să reparăm situația?
Iar răspunsul este: da, putem!
Nichita are deja un parteneriat cu cei de la Parcul Natural Văcărești pentru ecologizarea Dunării la Gostinu și vrea să propună același lucru celor de la Parcul Natural Comana pentru Neajlov.
Deci chiar se poate!
Și acum să mă întorc la oile noastre.
După vreo două ore de padelat relaxat, Nichita ne-a spus că e momentul pentru…
Pauza de masă
Am găsit un golfuleț propice pentru ieșirea la mal și, câte unul…
… câte doi…
… sau câte trei…
… am debarcat la mal.
Iar dacă mai sus am căzut în găleata cu filosofie încercând să pun în cuvinte anumite trăiri, alții au căutat fără cuvinte apropierea de elementele de bază ale lumii în care trăim.
Mai întâi unul…
Iar dacă mai sus am căzut în găleata cu filosofie încercând să pun în cuvinte anumite trăiri, alții au căutat fără cuvinte apropierea de elementele de bază ale lumii în care trăim.
Mai întâi unul…
… urmat de al doilea…
… și continuată cu al treilea:
Cum contactul cu glia te încarcă cu energie dar nu-ți umple stomacul, după ce ne-am strâns cu toții, câțiva ne-am mobilizat pentru operațiunea “Papara“.
Sarcinile au fost împărțite. O parte s-a ocupat de materia primă…
Sarcinile au fost împărțite. O parte s-a ocupat de materia primă…
.
… iar cei cu studii de profil au luat în primire etapele finale:
.
Chiar dacă doar câțiva au muncit, ne-am înfruptat cu toții din bunătatea gătită la focul de lemne.
Mâncarea ne-a readus culoarea în obraji și mi-a dat idei:
Mâncarea ne-a readus culoarea în obraji și mi-a dat idei:
Cum să ratez eu ocazia să-mi fac un selfie cu așa forme și culori sexy?! 😀
Iar ideile nu mi s-au limitat doar la uscat, le-am extins și pe apă:
Cum îți place această floare cu petale multicolore? 🙂
Ca la orice floare, după momentul de maximă glorie petalele s-au desprins…
Ca la orice floare, după momentul de maximă glorie petalele s-au desprins…
… și-am intrat în partea a doua a aventurii noastre:
Cu caiacul prin stufăriș
De la locul de popas și până am părăsit pădurea n-am mai avut mult:
Și această a doua parte a aventurii noastre caiaciste a fost complet lipsită de pescari.
Motivul?
Stuful care făcea accesul dificil spre imposibil la apele râului:
Motivul?
Stuful care făcea accesul dificil spre imposibil la apele râului:
Bănuiesc că și drumurile de acces minunate dar care lipseau cu desăvârșire prin această zonă mlăștinoasă și-au adus aportul la această stare de fapt…
Iar nouă ne-a convenit de minune!
Dacă râul tot era al nostru, ne-am răspândit și mai mult pe lungimea apelor. Așa m-am trezit că eram de unul singur, în multe ocazii
Vezi cât de mic e canalul din spatele meu?
Mi-au plăcut maxim porțiunile înguste ca cea de mai sus care alternau cu cele mai late, precum și umărul pus de curent la propulsia caiacului. Chiar sunt porțiuni în care poți înainta bine-mersi fără să dai deloc la padelă, iar apa cea zburdalnică îți trece de una singură caiacul prin coturi.
E, cum sună asta? 🙂
Mi-au plăcut maxim porțiunile înguste ca cea de mai sus care alternau cu cele mai late, precum și umărul pus de curent la propulsia caiacului. Chiar sunt porțiuni în care poți înainta bine-mersi fără să dai deloc la padelă, iar apa cea zburdalnică îți trece de una singură caiacul prin coturi.
E, cum sună asta? 🙂
La un moment dat am realizat că doar aveam impresia că sunt singur:
Chiar dacă în imagine e mică din cauza caracteristicilor optice ale camerei de acțiune pe care o aveam, în realitate această lebădă era chiar mare. Cred că anvergura aripilor era în jur de un metru, dacă nu chiar peste. Și nu mai spun nimic despre restul păsărilor și insectelor, prea timide ca să apară în vreo fotografie.
La un moment dat m-a prins cheful de padelat în forță…
La un moment dat m-a prins cheful de padelat în forță…
… și după o perioadă destul de consistentă am întâlnit un confrate de caiaceală. Desigur că momentul se cerea imortalizat:
Pentru că se umflaseră mușchii pe mine, m-a lăsat s-o iau înainte…
… doar ca să mă depășească…
… când am fost acaparat de întârzierile fotografice cauzate de un cer spectaculos:
După vreo trei ore relaxate de caiaceală de la pauza de masă, ne-am apropiat de punctul terminus al acestei ture, binecunoscuta punte de la Comana, cu al său turn de observație:
Iar dacă Andrei ne-a lansat cu maxim succes la apă, tot el ne-a și scos din caiace cu la fel de mult succes.
De pe punte caiacele au ajuns la locurile lor în remorcă iar această aventură începută pe roți, s-a terminat rotund, tot cu ele ducându-ne spre casele noastre.
La final
Pentru mine această tură cu caiacul în Delta Comana a fost o surpriză foarte plăcută. Nu-mi închipuiam că atât de aproape de București există o asemenea zonă, ruptă parcă din Delta Dunării, care să-mi ofere o tură de caiac plină de provocări relaxate.
Pe lângă plăcerea padelării m-am bucurat de compania foarte plăcută a colegilor de caiaceală, precum și de deliciile gastronomice marca Danube Escapes.
Toate acestea au contribuit la o tură pe care ți-o recomand cu toată căldura, indiferent dacă ai sau nu ceva experiență în caiac.
Dacă-ți place să te relaxezi activ, te invit pe grupul de Facebook “Vacanțe cu aventură“, precum și pe Instagram și pe pe YouTube.
Pe lângă plăcerea padelării m-am bucurat de compania foarte plăcută a colegilor de caiaceală, precum și de deliciile gastronomice marca Danube Escapes.
Toate acestea au contribuit la o tură pe care ți-o recomand cu toată căldura, indiferent dacă ai sau nu ceva experiență în caiac.
Dacă-ți place să te relaxezi activ, te invit pe grupul de Facebook “Vacanțe cu aventură“, precum și pe Instagram și pe pe YouTube.
Călătorii fabuloase îți doresc!
Bună, ai cumva o harta a traseului, sau de unde ați pornit și pana unde ați mers? Se poate face și drum întors de unde se lasă mașina de exemplu? Ar fi drăguț sa lași și niște pinuri pt o orientare mai buna 😁 mersi fain!
Hei, bună Andreea!
Din păcate n-am harta traseului căci în ture îmi conserv bateria telefonului pentru fotografii/filmări.
Dar dacă vrei traseu dus întors nu ți-aș recomanda varianta cu râul căci padelatul împotriva curentului s-ar putea să nu-ți placă chiar așa tare 😀
Pentru dus-întors cea mai prietenoasă variantă e cea prin Delta Neajlovului. Am fost chiar sâmbăta asta care a trecut și e foarte simpatic pe acolo. O să public un articol curând despre experiență, dar tot la fel, fără harta traseului.
salut Eugen, misto articolul.
mi-am cumparat si eu caiac si vreau sa il incerc pe Neajlov, vroiam sa te intreb, tu crezi ca e posibil sa mergi si in amonte cu caiacul pe Neajlov, adica Comana -> Singureni.
multumesc,
alex
Hei, salutare Alex și felicitări pentru achiziție! Să te bucuri maxim de noul caiac! 🙂
Cat despre mersul în amonte eu cred c-ar fi posibil dacă:
1) te țin puterile căci te cam seacă pedelatul împotriva curentului dacă n-ai antrenament și
2) dacă nu sunt copaci căzuți pe apă
Anul trecut Danube Escapes a făcut niște ture de recunoaștere mai întâi și au tăiat cu fierăstrăul copacii căzuți peste apă de care n-am fi putut trece.
Anul ăsta am fost doar în Delta Nejlovului, așadar nu știu dacă râul e practicabil pe toată lungimea.
Salut,
Merci de raspuns. Am crezut ca poza cu podul e la Singureni si ma bucuram ca Neajlovul e navigabil tocmai de acolo pana la Comana 🙂
CU placere!
Iar podul din imaginile de la inceputul articolului e cel de la Calugareni 🙂