Montserrat- aproape de Divinitate

Lupte cu tauri! Flamenco! Fieste!

Deja te-ai prins despre ce țară-i vorba, așa-i? 😀

E o țară care are multe de oferit călătorului cu dor de ducă iar dacă-ţi spun că are vreo 300 de zile însorite pe an… deja te gândești la plajă și bronz, corect?

În cazul ăsta, poți alege între plajele Mediteranei sau cele de la Atlantic. Și mai ai o alegere de făcut: cu haine sau fără, deoarece și pentru că nuditatea e permisă prin lege în Spania!

Pam-pam! 😀

Dar dacă nu prea ești cu soarele, marea și plajele, și nici nu-ți place să te fâțâi în costumul lui Adam sau al Evei, ce te faci?

Îţi iei lumea-n cap şi pleci în munți, că Spania are și din ăștia! 🙂

Dacă ești prin Malaga, atunci îți recomand din toată inima o vizită la spectaculosul “Caminito del Rey”. De ce spun cu sclipiri în ochi c-ar trebui să ajungi acolo? Am povestit cu lux de amănunte AICI.

Dacă drumurile te poartă la Barcelona, atunci Caminito e nițel cam departe. Dar nu-i bai, că și p-acolo prin zonă e ceva care să-ți încânte ochii și să-ți bucure sufletul:

 

Montserrat

Încă de când i-am auzit numele, mi-am dat seama că e ceva special cu acest munte.

Ce crezi că înseamnă “Mont Serrat”?

Ăla eu, ăla eu… 😀

Ei bine înseamnă “Muntele zimțat” sau “Muntele fierastrău”.

Și abia am așteptat să văd ce se ascunde sub această denumire.

Cum ajungi la Montserrat?

Sunt vreo 50-70 de kilometri (în funcție de mijlocul de transport ales) din Barcelona până la Muntele Fierăstrău și e destul de simplu de ajuns. Poți merge cu mașina (personală ori închiriată) sau cu transportul public.

În acest ultim caz cea mai populară alegere este trenul, care s-a dovedit a fi cea mai bună opțiune și pentru noi. Pleacă din oră în oră din Plaça d’Espanya iar dacă vrei să-ți măsuri puterile cu muntele și să urci pe jos de la poale, îți trebuie doar biletul de tren.

Dacă picioarele din dotare te imploră cu cerul și pământul să ai milă de ele, poţi să cumperi bilete combinate de la automatele de pe peron și poți alege pentru ultima parte din traseu telecabina (Aerio) sau funicularul (Cremallera).

Telecabina e și mai rapidă și mai spectaculoasă, așa că pentru mine n-a mai contat nimic altceva. Dar pentru unii s-ar putea să fie prea spectaculoasă, după cum mi-am dat seama din dialogul cu prietena Mădălina de la “Around my dream”

 

Așa că, dacă înălțimile văzute suspendat/ă de un amărât de cablu te îneacă în emoții cam prea intense, funicularul e cea mai bună alegere! 🙂

Dar hai să-ți arăt cum e…

 

Urcarea cu telecabina

Așa, măcar să știi ce pierzi dacă alegi funicularul:

Cam spectaculos, așa-i?

Iar dacă aproape de baza muntelui mai e cum mai e, spre vârf sunt multe momente când telecabina parcă urcă vertical aproape raşchetând peretele de stâncă.

Așa că-i foarte posibil să te trecă câteva dintre emoțiile de care povesteam mai sus.

Și pe mine m-au trecut, și recunosc că m-am abținut cu greu… să nu țopăi de încântare chiar acolo în telecabina! 😀

Dacă mergi cu “Aerio” doar ca să demonstrezi lumii că fricile există ca să fie cucerite, după ce cobori pe solul ferm, să nu te mai uiți după telecabină.

De ce?

Hai să vezi!  (Și da, poți privi liniștit, că din fotoliu sau de pe scaun nu te paște niciun pericol 😉 )

Așa-i că galbenul ăla pare exagerat de fragil și nu inspiră cine știe ce încredere?

Iar despre cablurile de care atârnă…

(Cum care cabluri? Alea mici și subțiri! Nu le vezi? Nu?!? Hmmm…

Nici acum?!? Atunci hai să presupunem totuși că ele sunt acolo 😀 )

… sigur pot ele să țină toată greutatea fierătaniei ăleia, care mai e și încărcată cu pasageri?!?

😀 😀 😀

Da, știu: sunt un ticălos! Noroc că am momente când sunt și simpatic, așa-i?

Ideea e că dacă pornești cu telecabina de la baza muntelui, cu siguranță și în siguranță ajungi la stația de sus, aflată în relații de maximă prietenie cu linia funicularului:

De acolo am mai urcat nițel și de pe pământ solid am putut admira în liniște…

 

Spectacolul naturii

 

 

Montserrat oferă ochiului spre delectare niște stânci bizare care arată ca niște stâlpi de piatră creați să susțină albastrul bolții cerești.

Orizontul se deschide până în adâncimile Cataloniei iar ochii se transformă în detectivi care vor să-și reveleze până în cele mai minuscule detalii bogăția de forme, tonuri și culori.

Iar când soarele își manifestă talentul și pictează cu penelul de lumină, “detectivii” devin admiratori muți ai spectacolului măiastru:

Îți cam taie răsuflarea, așa-i?

Toate aceste peisaje fabuloase sunt accesibile de pe câteva terase și locuri special amenajate pe stânci:

Bineînțeles că nu puteam pleca de acolo fără câteva dovezi ale prezenței noastre:

Pe lângă  imaginile cu aceste peisaje spectaculoase, am găsit niște compoziții interesante și cu ceva mai puțin natural:

Acestea sunt numai bune ca să facă trecerea spre un alt motiv (dacă mai era nevoie) pentru care merită vizitaţi acești munți:

 

Mănăstirea benedictină Sfânta Maria de Montserrat

Complexul mănăstirii nu impresionează arhitectural din cale-afară dar spectaculozitatea stancilor care-l găzduiesc compensează cu vârf și îndesat.

Iar când soarele are chef de joacă, clădirile și elementele lor capătă un aer de-a dreptul artistic:

Am văzut că responsabilii cu mănăstirea sunt de-a dreptul progresişti, căci nu fac vreo diferenţă de rasă:

Desigur, de “rasele” sculpturale e vorba mai sus! 🙂

Mi-a plăcut tare curtea interioară care precede intrarea în bazilică:

Interiorul m-a întâmpinat cu înţelepciunea secolelor, măiestria artiştilor şi atingerea divinităţii:

Istoria acestui aşezământ se întinde de-a lungul multor secole, primele mențiuni documentare  datând din 1025 d.C.

Mănăstirea este foarte cunoscută mai ales pentru statuia Madonei Negre, sfânta protectoare a Cataloniei, căreia i se atribuie numeroase minuni.

E plasată deasupra altarului şi e foarte posibil să stai la coadă dacă vrei s-o vezi mai îndeaproape.

Mai multe personalităţi au fost de-a lungul vremii în pelerinaj la Montserrat: Columb, Cervantes, Papa Benedict XIII, mai multe capete încoronate.

În ciuda faptului că e o foarte cunoscută şi vizitată atracţie turistică, este şi în zilele noastre un foarte căutat loc pentru pelerinaj, iar biserica şi mănăstirea îşi îndeplinesc în continuare menirea pentru care au fost ctitorite.

Cum noi am ajuns în Montserrat doar pentru câteva ore după-amiază, bazilica ne-a încheiat vizita.

Chiar dacă n-am mai avut timp pentru ele, mai sunt şi…

 

Alte locuri de vizitat la Montserrat

Mănăstirea are un muzeu cu exponate arheologice şi religioase dar, după mine, punctul forte e reprezentat de lucrări ale unor artişti celebri ca Dali, El Greco, Monet şi Giordano.

Dacă-ţi plac plimbările în natură, de la mănăstire poţi s-o porneşti pe diverse trasee, mai uşoare sau mai dificile- după posibilităţi, ca să explorezi frumuseţea Parcului Natural Montserrat.

Dacă vrei să fii cel mai cel sau cea mai cea, atunci iei funicularul către Sant Joan…

…ca să ajungi în vârful zimţat al muntelui de unde poţi admira de sus complexul mănăstirii şi ai o panoramă de 360 de grade asupra Cataloniei.

Mai este un funicular către Santa Cova, Capela de la Montserrat, unde a fost ascunsă Madona Neagră în timpul invaziilor maure. Din păcate nu era funcţional în 2 martie când am ajuns noi aşa că până e reparat funicularul, singura variantă de ajuns acolo e pe picioarele din dotare.

Dacă eforturile exploratoare cer cumva refacerea nivelului de energie, ai de unde să-ţi faci plinul: pe margina străzii am dat peste vânzători ambulanţi (chiar şi un român) care vindeau diverse produse făcute în casă, iar dacă vrei ceva cald, poţi alege între două restaurante.

 

La final

Mi-a plăcut cam tare la Montserrat, în mod deosebit peisajele spectaculoase pe care le oferă locul. În cele câteva ore pe care le-am avut la dispoziţie, n-am apucat să ajungem peste tot unde mi-aş fi dorit şi recunosc c-am plecat cu un uşor regret de acolo. Dar mi-a trecut repede pentru că am realizat că voi reveni în Barcelona şi atunci voi completa şi restanţele de la Montserrat.

Recomandarea mea călduroasă este să vii neapărat la Montserrat dacă ajungi în oraşul lui Gaudi, pentru că merită cu vârf şi îndesat. Iar ca să fie bine spre mirific, acordă-ţi o zi întreagă de dimineaţa şi până seara, în mod deosebit dacă-ţi plac plimbările pe munte!

Călătorii minunate îţi doresc! 🙂